marți, 30 septembrie 2014
Semnificaţii istorice pentru ziua de 1 octombrie
La data de 1
octombrie 1875, Ion Creangă a debutat în revista "Convorbiri
literare" cu "Soacra cu trei nurori". Este considerat a fi unul
dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice
"Amintiri din copilărie". (n. 1 martie 1837 - d. 31 decembrie 1889)
1855 - A apărut "Steaua Dunării", jurnal politic,
literar şi comercial sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu.
1899 - A încetat din viaţă Anton Bacalbaşa, ziarist,
prozator şi traducător român, creatorul personajului literar Moş Teacă (n.
1865).
1920 - S-a născut actorul american Walter Matthau:
"Morocănoşii", "Route 66", "Floarea de cactus",
"Afurisitul de telefon" (d. 2000).
1949 - A fost proclamată Republica Populară Chineză, după
victoria militară a Partidului Comunist Chinez asupra Kuomintang-ului. Lider al
ţării a fost Mao Zedong, care a instaurat o dictatură sângeroasă, zeci de
milioane de chinezi fiind ucişi în timpul în care acesta a condus China.
1992 - Michael Jackson a susţinut un concert în România în
cadrul turneului "Dangerous". Show-ul de pe Stadionul Naţional este
considerat a fi unul dintre cele mai bune din cariera lui Michael Jackson.
2003 - Statele Unite au aderat oficial la UNESCO, Organizaţia
Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, for din care se
retrăseseră în anul 1984, în timpul mandatului lui Ronald Reagan, în semn de
protest faţă de politica organizaţiei.
2005 - Pugilista Mihaela Cijevschi (cat. 54 kg) a devenit
prima campioană mondială din istoria boxului feminin românesc, titlu cucerit la
Campionatele Mondiale de la Podolsk, Rusia.
I.I.D.
Ordinea candidaţilor pe buletinele de vot
Kelemen Hunor va fi primul candidat pe buletinul de vot la
alegerile prezidenţiale, el fiind urmat de Klaus Iohannis, Dan Diaconescu şi
Victor Ponta, potrivit tragerii la sorţi făcută marţi de preşedintele BEC, judecătoarea
Veronica Năstasie.
Lista continuă cu independenţii şi candidaţii propuşi de
partidele neparlamentare: William Brînză, Elena Udrea, Mirel Mircea Amariţei,
Teodor Meleşcanu, Gheorghe Funar şi Zsolt Szilagyi.
Potrivit tragerii la sorţi făcută de preşedintele BEC, în
continuare pe buletinul de vot se vor afla: Monica Macovei, Constantin Rotaru,
Călin Popescu Tăriceanu şi Corneliu Vadim Tudor.
Primul tur al alegerilor prezidenţiale va avea loc în 2
noiembrie 2014.
C.L.
Pentru microbiştii "sportului rege". Anunţ de ultimă oră!
Televiziunea Română negociază cu reprezentanţii Look TV,
post care difuzează meciurile din Liga 1, pentru a transmite, din retur, măcar
un meci în fiecare etapă, a anunţat Cristian Zgabercea, producătorul general al
TVR, în şedinţa Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA).
Acesta a răspuns unei întrebări adresate de membrii CNA şi a
recunoscut că "sunt nişte discuţii" în privinţa meciurilor de Liga 1.
"Pentru campionatul naţional de fotbal suntem în
discuţii cu cei de la Look TV. Am încercat să facem un barter, să le oferim
servicii (de difuzare, n.r.), pentru că ei au nevoie de servicii şi să ne
permită să difuzăm măcar un meci. Din păcate operatorul pay TV (UPC, n.r.) cu
care lucrează a refuzat (...)
Cei de la Look TV sunt deschişi la discuţii şi sperăm ca
măcar din retur (din primăvară, n.r.) să oferim publicului un meci. Dar vom
oferi publicului rezumate de la toate partidele", a spus Cristian
Zgabercea conform Mediafax.
El a mai adăugat că, în prezent, TVR "a reuşit să ia
tot ce înseamnă meciuri de calificare ale echipei României" şi încercă să
ia şi drepturile de difuzare ale Cupei Mondiale de Rugby şi alte competiţii la
care "este drapelul României prezent pe unul dintre catarge". GSP.RO
Cristi
SOMEŞAN
Anunţ Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad
Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, filiala Baia
Mare vă invită la FESTIVITATEA DE DESCHIDERE A ANULUI UNIVERSITAR 2014 – 2015.
Studenţi, stimaţi părinţi şi cadre didactice, vă invităm să
participaţi la festivitatea de deschidere a anului universitar 2014 – 2015,
care va avea loc MIERCURI, 1 OCTOMBRIE 2014, ORA 10,00, în Aula ARIS a UVVG,
strada Culturii, nr. 5.
Tuturor vă urăm un an universitar plin de realizări!
CONDUCEREA
Gluma zilei - Toast!
Pentru femeia-matematician:
„Draga mea, bea până la infinit”!
Pentru femeia-chimist:
„Iubito, bea până la dispariţia reacţiei!”
Pentru femeia-fizician:
„Frumoaso, bea până la dispariţia rezistenţei!”
Pentru femeia-medic:
„Îngeraşul meu, bea până la dispariţia pulsului!”
Pentru cine mai este educaţia o prioritate?!
Eu nu vreau să cred în stereotipuri şi cel mai mult mă
supără când generaţiile care trec au falsa impresie că, în urma lor, nu vor
veni unii la fel de buni, însă nu se grăbesc să facă ceva în privinţa asta.
Chiar dacă mă pregătesc să intru în anul al treilea de facultate iar emoţiile
s-au dus de tot, îmi amintesc cum începeam şcoala, de fiecare dată, cu sufletul
şi mintea pline. Îmi doream ca vacanţele să ia sfârşit mai repede, să mă întorc
şi să intru de a doua zi, dacă se putea, în pregătirile pentru olimpiade. În
liceul de provincie în care eu am învăţat ştiam ce înseamnă dotările
insuficiente, spaţiul prea mic pentru noi toţi, dar şi presiunea de a fi cei
mai buni şi de a pleca spre facultăţi de top, pentru ca părinţii şi profesorii
noştri, rămaşi acasă, să fie mândri de noi.
Pentru politicieni.
Investiţiile în educaţie se văd în 10-15 ani, atunci când copiii care au
beneficiat de manuale noi termină şcoala şi se integrează cu succes pe piaţa
muncii, sunt implicaţi social şi conştientizează efortul care a fost depus
pentru binele lor. Însă mandatul unui politician ţine cel mult 5 ani, iar un
calcul simplu ne arată imediat faptul că educaţia nu poate deveni una dintre
temele pozitive în campaniile electorale. Ghiozdanele electorale, dacă aţi
auzit despre ele, sunt o găselniţă de moment şi s-ar putea să nu aibă impactul
dorit.
Pentru părinţi.
Ştim că, în mod normal, fiecare părinte îşi doreşte tot ce e mai bun pentru
copilul său, însă aţi auzit despre asociaţii de părinţi care au luat atitudine
pentru că şcolile în care învaţă copiii lor nu sunt renovate de ani buni, nu au
putut împărţi manuale noi şi nu îşi pot susţine elevii performanţi? Şcolile fac
parte din comunitate, chiar dacă se află sub administraţia statului, iar
comunitatea poate lua singură atitudine. Asociaţiile de părinţi pot depune
proiecte europene, pot atrage finanţări sau pot da, pur şi simplu, o mână de
ajutor. E cineva dispus să facă asta pentru copilul său?
Pentru asociaţiile
studenţeşti. Dacă problema învăţământului non-universitar terţiar sau
colegiile post-liceale sau facultăţile fără bac au deranjat atât de mult
comunitatea studenţelor veritabili, de ce sunt atât de puţine reacţii?
Asociaţiile studenţeşti au responsabilitatea de a lua atitudine atunci când
legea educaţiei este modificată. Dacă sunteţi de acord cu această schimbare,
tot vrem să vă auzim, înainte de balul bobocilor şi de seria de proiecte de
imagine care ne aşteaptă în toamnă.
Pentru Consiliul
Naţional al Elevilor. Reprezentanţii elevilor s-au întrecut în a ura un an
şcolar bun şi în judecăţi de valoare despre importanţa învăţământului, chiar şi
atunci când acesta se află în cea mai mare criză din ultimii ani. Poate a
intervenit tinereţea, poate lipsa de timp... sau lipsa de mentori.
Pentru elevi.
Dacă ar fi să ne luăm după cifre şi rezultate, răspunsul în ceea ce-i priveşte
pe elevi trebuie să ne pună pe gânduri serios. Cu toate acestea, nu înseamnă că
nu avem şi elevi performanţi, care fac mai mult bine imaginii ţării noastre
decât orice campanie plătită cu bani grei. Încă de la vărste mici, elevii
trebuie să fie conştienţi că nu există o altă cale de a avea succes şi de a
rămâne un om integru toată viaţa în afara educaţiei, care începe acasă, se
continuă la şcoală şi este şlefuită de societate. Ştim cu toţii vechea zicală
potrivit căreia cine “are carte, are parte” şi nu s-a grăbit nimeni, până acum,
să o contrazică. Chiar credeţi că e momentul să o facem noi?Preluare http://adevarul.ro/educatie/scoala/pentru-mai-educatia-prioritatee-1_5416c8690d133766a825b363/index.html
Ade Jelescu
A treia lansare a cărţii Ancăi Goja „Zăpadă neagră şi alte povestiri”
Miercuri, 8 octombrie 2014, în cadrul Festivalului
Internaţional de Carte Transilvania din Cluj Napoca, Piaţa Unirii, ora 14,40
(fix) , va avea loc lansarea cărţii "Zăpadă neagră şi alte povestiri"
de băimăreanca şi colega noastră Anca Goja, apărută anul acesta la Editura
TracusArte. Prezintă: poetul Ion Mureşan. Este a treia lansare a volumului de
proză scurtă care marchează debutul literar al Ancăi Goja, după cea de la
Bookfest - Salonul Internațional de
Carte Bucureşti şi cea de la Biblioteca Judeţeană "Petre Dulfu" Baia
Mare (iunie 2014).
Mult succes Ancuţa!
Gelu Dragoş
Cântăreaţa Maria Tănase, urmărită de Securitate pentru un cântec *dușmănos*
Se împlinesc 101 ani de la naşterea Mariei Tănase, cea care
s-a ridicat dintr- o mahala sordidă, îmbâcsită de colb şi sărăcie, şi a ajuns,
urmând un drum fabulos, alimentat de har, dar şi de un talent nativ cum rar se
poate întâlni să strălucească pe marile scene ale lumii din Viena, Paris,
Londra, Istanbul sau New York.
Puţini ştiu însă că, în umbra reflectoarelor aţintite asupra
ei, securiştii, avizi de informaţii de tot felul care trebuiau raportate
“greilor” din Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român, urzeau fel de
fel de planuri mârşave menite să-i răscolească viaţa. Începurile “vânătorii”
Mariei se regăsesc undeva în anul 1960, când un om de “bine” o turna la Securitate.
“Maria Tănase vrea să interpreteze în public un cântec
popular al cărui conţinut vorbeşte despre o persoană care a fost criticată la
şedinţele de partid că bea prea mult de necaz. În cântec se vorbeşte şi despre
tovarăşii de la Raion şi Regiune care beau şi ei şi că tovarăşul criticat s-a
săturat de atâta autocritică. Am reţinut doar două versuri: «Asearî la
şedinţî/Eu mi-am blastămat părinţî...»”, e pasajul din raportul turnătorului
“Ştefan Vasile”, care a fost suficient pentru ofiţerii de la Securitate ca să-i
deschidă “Gaiţei” (n.r. - nume de cod) dosar informativ de urmărire.
Cântecul ei - cules de undeva din zona Bistriţei - nu a
ajuns niciodată la urechile oamenilor obişnuiţi, ci doar la cele ale Constanţei
Crăciun, membru CC al PMR şi ministru al Culturii care, după ce l-a ascultat la
ea în birou, a sfătuit-o pe artistă: “Măriuco, să nu cânţi cântecul ăsta
niciodată în public”.
Odată intrată în colimatorul securiştilor, Maria a devenit o
ţintă până când, în 1963, a închis ochii. În cei trei ani în care a fost
urmărită oficial, între copertele dosarului de urmărire al cântăreţei, aflat
acum în arhiva Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
(CNSAS), securiştii au adunat tot felul de informaţii furnizate de turnători
din anturajul ei.
Ba că Maria e supărată că un cuplet (n.r. - “Te-n burghezişi
Nae”), considerat ostil regimului comunist, a fost scos dintr- un spectacol
(n.r. - “Anotimpurile”), ba că Maria strigă-n gura mare că e exasperată că
Teatrul de Estradă e condus de analfabeţi, în timp ce artiştii, consideraţi de
comunişti nişte maimuţoi, mor de foame, iar toate balerinele au tuberculoză sau
că Maria are o atitudine vulgară.
Într-o zi, “Pasărea Măiastră”, ştiută ca fiind o fire
slobodă la gură, i-a zis lui Leonte Răutu, membru marcant al CC al PMR, că
amestecul comuniştilor în actul de cultură este tot una cu amestecul cuiva în
viaţa sexuală a unor persoane.
“Oficial, Maria Tănase era artist emerit al poporului. Era
scoasă în faţă cu fiecare ocazie care trebuia să promoveze muzica populară
românească. Acest fapt nu i-a împiedicat pe comunişti să o supravegheze până la
moarte pentru două versuri considerate duşmănoase. Faptul că era o vedetă nu a
apărat-o de Securitate, ci poate doar de închisoare pentru că, dacă era un om
obişnuit, nu se ştie dacă o mai lăsau în libertate”, ne-a declarat Mădălin
Hodor , consilier superior din cadrul Direcţiei de Investigaţii a CNSAS.
Preluare http://www.directproprietar.ro/Maria-Tnase--urmrit-de-Securitate-pentru-un-cntec-dumnos
C.L.L.
Semnificaţii istorice pentru ziua de 30 septembrie
La data de 30
septembrie 1931, s-a născut Dem Rădulescu, actor de teatru, film şi
televiziune, profesor la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi
Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti. Printre cele mai cunoscute
filme în care a jucat se numără: seria "B.D.", "Veronica",
"Primăvara bobocilor", "A doua cădere a
Constantinopolului", "Secretul lui Bachus". S-a stins din viaţă
în Bucureşti, pe 17 septembrie 2000.
1791 - A avut loc
la Viena premiera operei „Flautul fermecat” de Mozart
1924 - S-a născut scriitorul Truman Capote: "Harfa de
iarbă", "Cu sânge rece", "Mic dejun la Tiffany" (m. 25
august 1984)
1955 - A murit, într-un accident de maşină, actorul James
Dean, sex-simbol al anilor '50: "Rebel fără cauză", "La est de
Eden" (n. 8 februarie 1931).
1955 - A încetat din viaţă Мihail Cehov, actor, regizor şi
scriitor rus (n. 1891).
1985 - A încetat din viaţă seismologul american Charles
Richter, iniţiatorul scării de magnitudine Richter (n. 1900).
2005 - Ziarul danez Jyllands-Posten a publicat 12 caricaturi
ale profetului Mahomed. Una din caricaturi îl viza pe acesta cu un turban sub
formă de bombă cu fitil, asociindu-l astfel pe profet cu terorismul. În religia
musulmană reprezentarea profetului este interzisă.
2007 - Preafericitul Părinte Daniel a fost întronizat
Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
I.I.D.
luni, 29 septembrie 2014
Anchetă literară realizată de Petruţ Pârvescu
Scriitorul
– destin şi opţiune
Recuperarea memoriei, înainte de toate, dintr-o perioadă mai
veche dar şi mai nouă a existenţei noastre, m-a determinat să întreprind acest
demers. Scopul lui este, mai ales, unul de introspecţie, de re/descoperire, a
acelor zone mai mult sau mai puţin cunoscute din biobibliografia unor scriitori
contemporani… Cum scriitorii, oamenii de cultură în general, s-au dovedit a fi
în toate timpurile avangarda prospectivă, credem că, în condiţiile de astăzi, o
mai bună înţelegere a fenomenului literar nu poate fi decât benefică…
1. Pentru un
scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce
rol au jucat (joacă) acestea în viaţa dumneavoastră ?
În cazul meu, destinul este cel care a avut ultimul cuvânt,
eu optând pentru cu totul altceva, atunci când a trebuit să aleg; adică în
clasa a zecea am ales profilul real. Este adevărat că am fost două zile într-o
clasă cu profil uman, dar am renunţat.
Nu aş putea să dau o explicaţie logică acestei decizii. Poate a fost de vină
profesorul de matematică din şcoala generală care ne-a insuflat dragostea faţă
de materia sa. Dar am avut şi profesori de limba şi literatura română foarte
buni. Am fost elevă a Liceului «Gheorghe Şincai», unul dintre cele mai bine
cotate licee din Baia Mare, actual colegiu. În clasa a noua, primele mele note
la teze au fost, zece la română şi patru
la matematică. Am fost la olimpiada de limbă şi literatură română pe liceu,
unde am făcut nouăsprezece din douăzeci de puncte. Dar lucrarea mea fusese
anulată pe motive de… scris indescifrabil. Abia după ce profesoara mea, Emilia
Grigoraş, a cerut recorectarea lucrării, a fost luată în considerare. Şi totuşi
profesorul de matematică a fost cel care a insistat să merg la clasa de real.
Este adevărat că am iubit matematica, că ieşeam zilnic la tablă, că eram în
stare să stau o zi întreagă ca să rezolv o problemă, fără să cer ajutorul
cuiva. Dar, din păcate, eram tare dezordonată în scris, iar liniile le făceam
cu mâna. Aveam oroare să trag liniile cu ajutorul liniarului. Din cauza aceasta
în anul întâi de facultate, deşi am fost printre puţinii integralişti din an, a
trebuit să merg în toamnă să îmi dau notarea la desen. Aveam pretenţia să ajung
inginer fără ajutorul rigletei! Mi-a hotărât destinul profesorul de matematică,
domnul Gheorghe Cardoş, Dumnezeu Să-l Odihnească ! care îmi spunea : Trifule,
Trifule (numele meu de fată era Trif), vrei să ajungi un stâlp de cafenea (asta
s-ar fi întâmplat în accepţiunea sa dacă mergeam la «umană»). Să o chemi pe
mama ta la şcoală ca să vorbesc cu ea ! Desigur, ar fi fost mai bine pentru
mine dacă aş fi rămas în «clasa de umană», nu aş fi făcut un ocol atât de mare,
aproape douăzeci de ani, ca să ajung tot acolo… unde îmi fusese scris… în faţa
colii de hârtie. Dacă aş fi făcut profilul uman, aş fi regretat… iar atunci
regretele ar fi fost mult mai dureroase decât sunt acum, când îmi spun cu o anumită nostalgie:
Ce bine ar fi fost dacă aş fi făcut filologie şi nu inginerie! Dar, există şi un dar, scriind de mână
indescifrabil, nu aş fi intrat niciodată la o facultate la care nu s-ar fi dat
examene pe bază de cifre. În cursurile luate de mine la clasă, dacă erau două
cuvinte întregi. Lucrul acesta mă provoca şi îmi punea mintea la contribuţie,
în sesiune. Mai puţin în anul cinci de facultate, când însărcinată fiind, nu am
mai avut răbdare şi am împrumutat caietele colegilor ordonaţi. Mă săturasem de
mine! Nici acum nu ştiu ce aş alege. De fapt mi-ar fi plăcut să fiu profesor de
istorie. Ceea ce ar fi fost perfect pentru mine. Aveam o memorie foarte bună,
dacă citeam o lecţie de câteva ori o reţineam cu virgulele şi cu fotografiile
de pe pagină. În momentele de cumpănă, îmi folosesc memoria şi nu judecata,
deoarece mă pierd şi nu mai pot să judec. Sunt produsul unui sistem şcolar care
s-a bazat pe memoria copilului… care nu a încurajat nici originalitatea şi nici
gândirea. Şi mai am un defect major; pot să mă concentrez şi să gândesc doar
singură şi la mine acasă. Aşadar, acasă cu mine… sunt foarte gravă şi serioasă. Când ajung în
societate, devin brusc veselă şi pusă pe şotii… toate şotiile pe care nu le-am făcut când eram
copil! Atenţie : sunt copilăroasă, nu sunt superficială! Dacă îmi repugnă ceva,
acel lucru este superficialitatea. Sau fac un lucru sau nu îl fac deloc.
2. Istoria
literaturii consemnează, uneori, arbitrar, momentul debutului unui scriitor.
Pentru dvs., când credeţi că s-a produs (cu adevărat) acest eveniment?
Vorbiţi-ne câte ceva despre primele încercări literare.
În şcoala generală, urmată în comuna Ulmeni de Maramureş,
poetul Emil Florescu a pus bazele unui cenaclu la care, pentru început, au
participat elevii cu note mari la limba şi literatura română. Aşa am început să
scriu la comandă, poezii. Prima mea poezie s-a numit «Râul», acesta fiind
desigur Someşul, care muşcă şi acum din pământul ulmenenilor depunându-l pe
malul celălalt, la Chelinţa lui Emil Gavriş. Încercarea mea suna cam aşa: «
Râul curge încet la vale/ Şi cu el curg
anii mei /El îi poartă înspre mare/ Făr’ să-i pese că-s ai mei». Din copilărie
mi-a plăcut să citesc. Am crescut într-o familie de oameni simpli, dar foarte
harnici, pentru care cititul era apanajul oamenilor leneşi, semeni care
aşteaptă să fie întreţinuţi de alţii. Deci am citit pe ascuns cam tot ceea ce
mi-a trecut prin mână, începând cu prospectele medicamentelor şi terminând cu
romanele pe care le avea în dotare biblioteca din Ulmeni. Nu fac caz de lectura
mea de o viaţă şi nici nu mă impresionează lecturile altora. Aşa cum au făcut ai mei, şi pe măsură ce
îmbătrânesc, respect o singură categorie de oameni: a celor care îşi câştigă
pâinea fără să se milogească la alţii şi fără să aştepte să fie întreţinuţi de
societate pe varii motive şi mai ales pe motivul stupid că ei, ca indivizi, au
o părere foarte bună despre sine! Când maculatorul meu de un leu şi zece bani
s-a umplut cu versuri, am pus punct carierei mele poetice de atunci. Mi-au
plăcut compunerile pe teme libere, foarte rare pe vremea aceea, dar nu am avut
ocazia să fiu ascultată la clasă din aceste compuneri. Aşadar ca elev nu am
avut confirmări ale talentului meu literar şi, ca urmare, nici încredere în
mine. Tocmai de aceea am iubit gramatica şi matematica, materii la care te
puteai verifica singur. În schimb am scris cu plăcere compuneri pentru fraţii
sau surorile colegilor mei de liceu sau facultate. Abia în anii 1990 am început
să frecventez cenaclul literar «Arta» din Baia Mare. În acelaşi an am trimis
nişte proze scurte la festivalul literar «Sorin Titel», festival organizat de către Casa de Cultură din Caransebeş, unde am fost, apoi, invitată. Nu
am putut răspunde invitaţiei, dar am primit, prin poştă, o diplomă, la care mă
gândesc cu plăcere şi acum. Mă bucură, mai ales, acele premii pe care le primesc de la «juraţii»
care nu mă cunosc. Asta nu înseamnă că cele primite din cercurile literare în
care sunt cunoscută nu mă bucură, dar primirea lor declanşează în mintea mea
suspicioasă, zeci de întrebări.
3. Care a fost
drumul până la prima carte ?
După ce am început să frecventez cenaclul «Arta» şi,
încet-încet, am prins curaj şi încredere
în ceea ce scriu, lucrurile s-au aşezat în mod firesc. Am debutat în anul 1993, cu volumul de proză scurtă, «Iubire, sunt un obiect
nezburător». Cea mai recentă apariţie este volumul de poeme, «Cu taxă inversă,
iubirea», 2013.
Am făcut o pauză de cinci ani, timp în care nu am mai scris
nici măcar un rând. Prinsă într-o activitate care nu îmi aducea nicio
satisfacţie, mi-am dat seama că nici lumea literară nu era aşa cum mi-am închipuit-o.
Astfel că am hotărât să pun capăt scrisului. Dincolo de faptul că scriu uşor,
îmi place să cizelez frazele până nu mă lovesc de niciun cuvânt, proces ce
îmi cere muncă multă. Dar Îngerul meu
păzitor a dorit altfel şi, în anul 2005, mi-a adus vestea, magică pentru mine,
că am apărut în Dicţionarul Scriitorilor Români, editat de Academia Română.
Atunci m-a apucat ruşinea. Dar reîncălzirea a fost lungă şi grea. Am avut
momente când mă întrebam: la ce bun să îmi stric ochii, să îmi bat capul, să stau
ţeapănă ore în şir alegându-mă cu picioare umflate? În loc ca timpul liber să
îl petrec stând la soare sau lenevind în leagăn cu o carte în mână sau
jucându-mă cu familia mea de câini. A fost o perioadă în care am avut zece
animăluţe, patru maturi şi şase pui drăgălaşi. Acum am patru. Am muncit mai
mulţi ani ca să îmi amenajez casa şi grădina şi să mă bucur de toate acestea.
Am o mulţime de pomi care au devenit furnizorii mei principali de oxigen. Pot
să stau să admir o floare ore în şir, dar, din păcate sau din fericire,
educaţia primită mă trage de urechi, atenţionându-mă că îmi pierd vremea şi e
cazul să pun mâna să fac ceva util. Prima carte după pauza făcută a fost
«Bărbatul care mi-a ucis sufletul într-o joi», în 2005.
4. Ce
personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment biografic
etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?!
4. Voi răspunde
pe larg la această întrebare. Mai ales că îmi este dat să citesc destul de des
interviuri triste şi sărace de genul: «normal, cunosc mulţi scriitori, doar
trăiesc printre ei, mulţi îmi sunt prieteni, dar nu le voi pomeni numele ca să
nu îi supăr pe cei uitaţi»…
Am participat periodic la «Cenaclul de joi», ctitorit de
către criticul Dan Silviu Boerescu, cenaclu ce se desfăşura în Rotonda Muzeului
Literaturii Române. La şedinţele acestui cenaclu i-am cunoscut pe Ioan Es. Pop,
Ioan Groşan, Horia Gârbea, Gheorghe Iova, Traian T. Coşovei, Lucian Vasilescu,
Ioana Drăgan, Cătălin Ţârlea, Mihail Gălăţanu, Marius Tupan, Ştefania Coşovei,
Iolanda Malamen şi mulţi, mulţi alţii. Am publicat în revista «artpanorama»
înfiinţată de către neobositul Dan Silviu Boerescu. Consider că prezenţa în
paginile acestei reviste a însemnat debutul meu literar. Am participat la
diverse târguri de carte, preferatul meu
fiind Gaudeamusul «de toamnă». Am avut ocazia şi plăcerea să lansez la acest
târg trei volume: în anul 2005, Bărbatul care mi-a ucis sufletul într-o joi,
Editura «Dacia», în 2007, „Mariatereza sunt eu” şi „Nu Motanul şi Fiul”, ambele
apărute la Editura «Rao Internaţional» şi în 2009, Reparăm onoare şi clondire,
Editura «Limes». La aceste lansări am avut privilegiul să ia cuvântul: Nicolae
Breban, Gheorghe Iova, Horia Gârbea, Neagu Udroiu.
Mi-au onorat casa, în trecere fiind prin Baia Mare: Marga Labiş, George Volceanov,
Doina şi Gheorghe Iova, Ştefan Popa Popa‘s, Adam Puslojic, Cristina şi Nicolae
Breban, Augustin Buzura, Ştefania şi Marin Mincu, Varujan Vosganian, Irina şi
Nicolae Manolescu, Mircea Muthu, Andrea Hedeş, George Vulturescu. I-am avut ca
oaspeţi pe Gheorghe Iova, Nora Iuga, Domniţa şi Alex. Ştefănescu, Dan Cristea,
Horia Gârbea, Dan Silviu Boerescu, Gabriela şi Gheorghe Grigurcu, Gabriel
Chifu, Adrian Popescu, Iuliu Raţiu, un cristian, Flavia Cosma. Cu ocazia unor
colocvii literare, am cunoscut
scriitorii consacraţi pentru
copii: Mircea Sântimbreanu, Iuliu Raţiu, Silvia Kerim, Crina Bocşan Decuseară.
Am participat la Festivalul Internaţional «Zile şi Nopţi de
literatură – Neptun», unde invitatul de onoare a fost, în acel an, Jean
D’Ormesson. Acolo i-am cunoscut pe Simona Constantinovici, Ilinca Ilian, Florin
Bican, Florin Toma, Denisa Comănescu, Nicolae Prelipceanu şi pe cei veniţi din
alte părţi ca Madeleine Thien, Mohamed Salmawy, Moaen Shalabia, Adil Alev,
Thorum Erli Valdimarsdottir, Donny O’Rourke, Cheryl Antao-Xavier. Am făcut
parte timp de patru ani din consiliul USR,
unde am cunoscut o mulţime de scriitori sau i-am întâlnit pe cei
cunoscuţi înainte: Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu, Horia Gârbea, Lucia
Verona, Dan Cristea, Irina Petraş, Marta Petreu, Doina Cetea, Liviu Ioan
Stoiciu, Mircea Opriţă, Gheorghe Schwartz, Daniel Cristea Enache, Dan Mircea
Cipariu, Leo Butnaru, Gelu Vlaşin, Simona Cioculescu, Gabriel Dimisianu, Cornel
Ungureanu, Mircea Mihăieş, Paul Aretzu, Lucian Vasiliu, Mircea A. Diaconu,
Cassian Maria Spiridon şi mulţi alţii. Unora le sunt simpatică, altora nu.
Dincolo de barierele lor psihologice, cunoaşterea lor m-a bucurat şi m-a
îmbogăţit. O simpatie aparte am avut pentru Doina Ruşti, un fel de simpatie la
prima vedere. Din păcate, din cauza unui pamflet nevinovat, zic eu, Doina s-a
supărat atât de tare încât m-a scos din lista sa de prieteni. FB. Imi place să
cred că acel pamflet şi… nu succesul ei fulminant au schimbat atitudinea Doinei
faţă de mine. Apropo de pamflete, am o rubrică în revista sătmăreană «Acolada»
patronată de Radu Ulmeanu şi Gheorghe Grigurcu, rubrică ce s-a numit fie
«Migdale dulci-amare», fie «Texte cu nume», sau «Texte fără nume». Spăşită,
anul acesta, m-am întors la primul nume «Migdale dulci-amare». În această
revistă am onoarea să public alături de: Gheorghe Grigurcu, Radu Ulmeanu, Barbu
Cioculescu, Radu Mareş, Magda Ursache,
Alex. Ştefănescu, Lucia Negoiţă, Luca Piţu, Alexandru Petria, Angela Furtună,
C.D. Zeletin, Claudia Moscovici, Liviu Antonesei, Tudorel Urian, Nicolae
Prelipceanu. Nu am să omit nici revista
băimăreană «Nord Literar», la a cărei naştere am participat şi unde sunt
redactor asociat, revistă condusă de criticul Gheorghe Glodeanu şi de Săluc
Horvat. În paginile sale poţi întâlni numele lui Marian Ilea, Gheorghe Pârja,
Daniela Sitar-Tăut, Ana Olos, Tatiana Dragomir, Crina Bud, Lucian Perţa, precum
şi ale altor colaboratori din ţară şi străinătate.
Am participat de-a lungul anilor la multe festivaluri de
poezie: Poesis – Satu Mare, organizat de George Vulturescu, Caiete Silvane –
Zalău, condus de Daniel Săuca, Sighetu Marmaţiei, organizat de Vasile Muste şi
Echim Vancea, «Tudor Arghezi» – Târgu Jiu, condus de Ion Cepoi, «Ioan
Minulescu» – Slatina, organizator Paul Matiu, directorul bibliotecii «Ioan
Minulescu», unde l-am întâlnit pe Cosmin Perţa, maramureşeanul nostru proaspăt
premiant al acelui festival.
Cunoscând atâţia scriitori, am cunoscut şi multe soţii de
scriitori. Am relaţii excelente cu Domniţa Ştefănescu, la a cărei editură
«Maşina de scris» am scos trei volume: «Secol de vânzare», «Mi-e dor de-o pohtă
bună» şi «Cu taxă inversă iubirea». Ţin foarte mult la Gabriela Grigurcu, o
fiinţă delicată care este muză, copil, mamă şi sprijin de nădejde, mereu
alături de soţul ei, Gheorghe Grigurcu. Cu Doina Iova colaborez de mult timp.
Împreună cu alţi scriitori, am fost prezenţi la întâlnirile cu elevii de la
liceul bucureştean, unde Doina este profesoară. In fiecare an, ea împreună cu
alţi dascăli, (aş aminti-o pe Mariana Pârcălăbescu), organizează un concurs de
literatură pentru elevii din toată ţara. Am o relaţie foarte bună cu Ruxandra
Gârbea, o cunosc bine pe Irina Manolescu. Simpatizez cuplul «Anamircea» Petean.
Am cunoscut familia Horia Bădescu la
Paris. Ei au găzduit în anul 1998, la Centrul Cultural Român din Paris, o
expoziţie a elevilor băimăreni conduşi
de pictorul Gheorghe Makara. Am cunoscut în drumurile mele şi alte soţii
iubitoare de cultură cum ar fi soţiile lui Radu Mareş, a lui Liviu Ioan
Stoiciu, a lui Lucian Perţa, etc. Am interacţionat de multe ori cu
Rozalia-Maria Muste şi Claudia Vulturescu.
Am insistat pe acest subiect deoarece iubesc oamenii şi cu atât mai mult
artiştii şi scriitorii, aceste fiinţe, unele fireşti, altele bizare, care
populează viaţa literară. Am trăit ani de zile în internate şi cămine
studenţeşti, ca urmare sunt sociabilă şi respect termenul «colectivitate». Nu pot
să mă plâng, am cunoscut oameni deosebiţi, talentaţi şi plin de farmec care
mi-au înfrumuseţat existenţa prin clipe greu de şters din memoria afectivă.
Debutantă fiind, am sperat să primesc o mână de ajutor. Nu ştiam care este
genul care se potriveşte mai bine filonului meu literar. Nu l-am primit la
debut, aşa că m-am risipit după cum m-a tăiat capul! Am fost inginer stagiar,
am fost, ani buni, programator-analist la Centrul Teritorial de Calcul – Baia
Mare, am fost şi mic întreprinzător. Dar singurul lucru pe care îl doresc şi
îmi dă satisfacţii este să scriu. Poate abia acum îmi dau seama cât mi-am dorit
să fac parte din rândurile scriitorilor. Nu doresc să trăiesc din scris,
deoarece nu mă adresez maselor largi, nu doresc să trăiesc «în pustiu», plină de
mine, ci doresc să fiu o voce inconfundabilă într-un cor ale cărui voci unice
să îmi încânte sufletul. Fără nici un
dubiu, nu doresc să fac parte dintr-o literatură care, are toate şansele să
devină un sport de masă!
5. Raportul
dintre conştiinţă, politică şi gândirea liberă constituie o mare problemă a
lumii contemporane. În aceste condiţii, care este, după dvs., raportul dintre
cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere?
Răspund, parafrazându-l pe Caragiale, aceste raporturi
«există, dar lipsesc cu desăvârşire»! Nu voi răspunde, întrebând nepoliticos
dacă cetăţeanul respectiv s-a turmentat înainte sau după o lectură oarecare.
Pentru început, voi ilustra răspunsul referitor la raportul scriitor-putere,
prin cele două iremediabile pierderi: Casa Monteoru, clădirea unde şi-a dus
veacul Uniunea Scriitorilor din România, şi Muzeul Literaturii Române. Ar fi
fost atât de simplu pentru cei care conduc destinele ţării, în grup sau de unii
singuri, să dea una dintre «minunatele-ordonanţe» care ne conduc de la
începuturile noii orânduiri, prin care clădirile istorice, sedii importante, să
nu fie restituite, proprietarii să fie despăgubiţi într-un fel sau altul. Dar
cui să-i pese de cultura românescă? Dacă ne uităm spre cine o păstoreşte, ne
apucă ameţeala! Românul iubitor de lectură are o nostalgie: regretă vremea când
avea bani dar nu avea de unde să cumpere cărţi, ele vânzându-se «pe sub
tejghea». Omul ştia un lucru, cărţile se vindeau pe sub mână deoarece erau
cărţi bune. Acum sunt la vedere, dar cetăţeanul respectiv fie că nu are bani
pentru cărţi, fie că nu mai ştie ce să aleagă, fie că nu are chef de lectură –
mai ales noul tip umanoid, născut şi educat în stil «steroizi, fiare, silicon,
ţoale de marcă, cluburi şi distracţie». Dacă cititorul nu îşi permite să
cumpere cărţi, îi vin în întâmpinare bibliotecile săteşti, orăşeneşti,
judeţene. Este bun şi cititorul-bibliotecă, dacă cărţile tale sunt pe rafturile
bibliotecilor!
Fără îndoială că scriitorul nu poate face abstracţie de
realitate, oricât ar fi el «cu capul în nori». Dacă nu m-aş fi simţit agresată
de unii semeni şi de ceea ce se întâmplă în jurul meu, nu m-aş fi apucat să
scriu pamflete, care nu sunt chiar pamflete, le mai îndulcesc puţin. Şi aşa
scrierea lor îmi dă o stare de disconfort. Mi-ar plăcea să vorbesc la
superlativ despre oameni şi despre realitate. Faptul că părinţii mei au avut
mici nemulţumiri la naşterea mea, nemulţumiri de care îmi mai aduceau aminte
din când în când – mama mea, dincolo de faptul că a fost frumoasă, harnică,
avea şi un umor ieşit din comun – m-a făcut să mă străduiesc să nu deranjez pe
cei din jur cu prezenţa mea. Dorită sau nu, am venit pe lume ca să împart
iubire, bucurii şi bună dispoziţie. Deviza mea este: «Moarte oamenilor gravi şi
a celor fără simţul ridicolului şi al umorului». Marele regret al părinţilor
mei a fost acela că nu am fost băiat, eu fiind a doua lor fiică. Şi eu regret
acest lucru. Cu totul altul ar fi fost destinul meu. Nefăcând parte din rândul
cleopatrelor, adică al acelor femei care îşi folosesc calităţile fizice pentru
a obţine tot ce vor, feminitatea mea mai mult m-a încurcat decât m-a ajutat.
Aşa cum, vrând-nevrând, genul din care facem parte ne influenţează scrisul, tot
aşa realitatea, care din păcate a luat-o razna, îşi pune amprenta asupra noastră.
6. Literatura –
la frontiera mileniului III. Din această perspectivă cum apare, pentru dvs.,
literatura română contemporană?
Perioada romantică a literaturii s-a încheiat. În vechea
orânduire, scriitorul era la loc de cinste. Editurile erau de primă mână iar
cei mai mulţi scriitori erau autentici. Cărţile se tipăreau pe gratis.
Scriitorii primeau bani în avans, având dreptul să locuiască în casele de
creaţie existente, unde se pare că le venea pe loc şi «inspiraţiunea». Împrejurarea că am fost evacuaţi din spaţiile
încărcate de istorie în care scriitorul era privit ca un zeu creator, certifică
faptul că această societate nouă nu dă doi bani nici pe scriitorul român şi
nici pe literatura lui. Evacuarea
criminală a manuscriselor din Muzeul Literaturii Române ne duce la concluzia că
societatea, prin reprezentanţii săi împuterniciţi, nu numai că nu-i
preţuieşte pe scriitorii contemporani,
dar nu respectă nici clasicii literaturii române. Prin aruncarea ei în stradă, literatura trece, la propriu, prin cea mai neagră perioadă a sa!
Este adevărat că în fiecare bloc şi la fiecare cvartal de
case există câte un aşa-zis scriitor, ceea ce nu ar fi atât de îngrijorător.
Îngrijorător este faptul că, înmulţindu-se iepureşte scriitorii, cititorii
încep să se plictisească sau să devină neîncrezători. Ba mai mult cititorul îşi
spune: Aşa o carte pot să scriu şi eu! Zis şi făcut ! Cei care ar trebui să
facă ordine în literatură, ajutând pe cei talentaţi să iasă la suprafaţă, nu o
fac, deoarece s-au apucat la rândul lor de scris. În curând nimeni nu va mai
gira pentru cineva care nu are, dacă nu un doctorat în filologie, măcar
facultatea respectivă. Îmi este neplăcut să afirm aceste lucruri, dar ne
îndreptăm spre o dictatură şi în literatură, pe care eu o înţeleg aşa: de frica
valului uriaş de neaveniţi, nucleul puternic al filologilor taie accesul
oricărui nefilolog. Ceea ce este o noutate, până nu de mult lucrurile stăteau
aşa cum ştim, filologul critica şi scriitorul scria. Acum, mă repet, filologul
scrie şi el, mi se pare normal să fie şi printre ei mari talente, dar, din
păcate, foarte puţini dintre ei fac critică şi când o fac, nu se duc prea
departe, preferă propria ogradă şi cărările bătătorite.
Am fost şocată când un poet binecunoscut – nu îl numesc,
deoarece sunt sigură că nu are nimic cu mine vrând doar să îmi dea un sfat
prietenesc, sfat ce îngloba, mai mult ca sigur şi părerile altora – mi-a spus:
să ştii că citesc cu plăcere textele despre copilăria ta şi mâncărurile de
atunci. Dar pamfletele din Acolada nu îţi plac ? Îl întreb eu cu o voce mică.
Nu, zice el. Ce te-a apucat să scrii acele texte, doar nu îţi închipui că
interesează pe cineva părerea ta. Pe româneşte, cine sunt eu să am păreri? Eram
vreun critic cunoscut? Eram vreun doctor în filologie? Conduceam vreo editură?
Ori poate vreo revistă, vreo facultate de filologie sau filosofie? La toate
întrebările, răspunsul meu este Nu ! Mi s-a confirmat părerea pe care mi-am
făcut-o de-a lungul anilor, aceea că cel mai puţin contează să ai talent; în
cazul «Acolada» se pare că nu are importanţă că textele sunt scrise bine… dacă
nu sunt cineva! Nu mi-aş pierde vremea scriind, dacă nu aş fi sigură că sunt un
scriitor născut şi nu făcut; nu degeaba a afirmat criticul Gh. Grigurcu că:
«scriitura mea se recunoaşte fără semnătură». La debut, mi s-a întâmplat
acelaşi lucru. O cunoştinţă, ziarist bucureştean, mi-a zis după ce a citit volumul meu de
debut: Ce păcat că nu ai un nume cunoscut, altfel cartea ta va irita pe mulţi !
Atunci, întreb eu? Cum se construieşte un nume în literatură, dacă nu scriind
bine? Certamente, trebuie să ai o poziţie (!!!) şi un nume consacrat deja
(!!!). Această bătălie surdă între scriitorul cu doctorate şi pârghii şi cel
care are doar talentul, talent ce îi irită pe cei ce nu-l au, a lăsat portiţa
deschisă «hoardelor scriitoare – pe internet sau pe hârtie – de literatură pe
care eu o numesc, «literatura proceselor verbale». Urmată de cea a jurnalelor
lacrimogene, a literaturii pentru recruţi, a literaturii scrise de «staruri» şi
femei fatale care simt nevoia să spună
cititorului avid de a şti… cu cine au făcut amor şi de câte ori pe zi !
Faptul îmbucurător că unii scriitori au reuşit să răzbată
afară – fie că au editat o carte la o editură străină, fie că au fost traduşi,
aşteptând consacrarea internaţională – nu cred că va putea scoate literatura
din impas. Îmi este frică de ziua când
scriitorul aşa cum îl ştim şi cum l-am iubit, fără studii înalte, bonom, beţiv
şi afemeiat… dar mustind de talent, va dispărea cu totul. Lupta dintre
scriitorul intelectual – care are «pthita-cuţitul» şi pârghiile care să-l
propulseze în atenţia publicului larg – şi cel doar talentat este o luptă
inegală care inevitabil va duce la eliminarea celui din urmă. Păcat, deoarece
cele două tabere ar trebui să se ajute, au nevoie unii de alţii, tocmai pentru
a contracara valul avortonilor literari.
Ciudat este că România nu se confruntă nici cu
valuri de pseudo-pictori şi nici
cu valuri de pseudo-muzicieni – este greu să plagiezi un tablou sau un cântec –
ci cu valuri uriaşe de lucrători cu pixul. Mulţi dintre ei nu au nicio
ocupaţie, sunt doar stâlpi de cafenea care speră să trăiască din literatură,
fără nicio muncă. Până nu de mult literatura gonea pe autostradă, veselă,
sănătoasă, plină de ea. Acum, silită să se înghesuie pe un biet duleu, începe
să se simtă vinovată, lăsând privirea în jos, învinsă de privirile pline de
dispreţ ale unor neica nimeni!
7. Credeţi că
există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program”
al scriitorului? La ce lucraţi în prezent?… Pe când o nouă carte?…
Nu îmi permit alinturi de felul acesta, mă aşez şi scriu
până îmi obosesc ochii şi îmi înţepenesc picioarele, la masa de scris. Nu îmi
place să scriu noaptea, sunt o fiinţă solară care iubeşte dimineţile, ce pot să
înceapă chiar la ora patru. Am scăpat de multă vreme de spaima că nu îmi va
veni inspiraţia. Slavă Domnului! Aştept să îmi iasă o carte de poeme în limba
engleză, traducerea Adriana Volceanov. Am pregătită o cărticică pentru copii,
pe care o dedic nepoţelului meu, Darius şi, bineînţeles, tuturor celor care iubesc animalele şi
copiii. Pregătesc un nou volum de pamflete. Şi desigur că este cazul să urmez
sfatul lui Gheorghe Iova să rescriu «Billclintonienii».
Iubesc literatura, şi iubesc să scriu. Mă consider un om
bun, căruia nu-i alunecă mâncarea pe gât, dacă cel care se uită nu are ce mânca. În schimb, nu sunt de acord cu
cei care ajută diverşi săraci (mama mea spunea că nu există săraci ci numai
oameni cărora le este ruşine să muncească), să scoată cărţi pe motive
umanitare. Literatura este locul de întâlnire al celor talentaţi şi aşa trebuie
să rămână. Talentul nu are nimic cu sărăcia sau bogăţia unui individ. Avem în
România zeci de reviste, care au puterea să debuteze, prin concursuri anunţate,
pe cei talentaţi, oricare ar fi statutul lor social! Sub nici un chip nu
doresc, sper să fiţi în asentimentul meu, ca Literatura Română să devină „Azil
de noapte”, nici măcar „Azil de zi”!!!
7 + UNU. În
contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii
noştri, selectaţi din opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă
reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere.
Voi da curs cu plăcere şi acestei întrebări-invitaţie.
Dragă Petruţ Pârvescu, îţi mulţumesc pentru întrebări! Urez, cititorilor şi scriitorilor
deopotrivă, multă putere de muncă şi inspiraţie.
Florica Bud
P.S. În viitorul apropiat,
pe baza unui proiect, intenţionez să
scot o carte de interviuri si anchete literare cu/şi despre scriitorii din
România şi nu numai…
Cu prietenie si respect,
p.pârvescu
Scrisoare deschisă adresată cadrelor didactice din învăţământul primar Şomcuta Mare de către doamna inspector şcolar Natalia Fornvald
Distinşi colegi,
Mărturisesc că mi-am
dorit mult să fiu azi cu fiecare dintre dumneavoastră, dar cum acest lucru nu
este omeneşte posibil, am ales această formă de a-mi împărtăşi gândurile de
început de an, ca inspector şcolar pentru învăţământ primar al judeţului
Maramureş.
Înainte de toate doresc să
mulţumesc, în numele meu personal şi al fiecăruia dintre dumneavoastră
distinsei doamne prof. Olimpia Borca, pentru activitatea depusă ca inspector de
specialitate pentru învăţământ primar în anul şcolar trecut, activitate extrem
de solicitantă, dar derulată cu mult profesionalism, dăruire şi pricepere.
Începând
cu această toamnă vom lucra împreună. De aceea
e important să ne cunoaştem. Eu sunt absolventă a Liceului Pedagogic
Sighetu Marmaţiei, promoţia 1986-1990 şi licenţiată a Universităţii Bucureşti,
în urma absolvirii facultăţii de teologie didactică Baia Mare. Sunt căsătorită
şi mamă a patru copii, de aceea ca
dăscăliţă sunt permanent interesată de binele elevilor.
Am
o experienţă de 12 ani de metodistă a Liceului Pedagogic, unde am coordonat
practică pedagogică şi unde consider că m-am format profesional. În ultimii 10
ani am fost director de şcoală
gimnazială în mediul rural, în localitatea mea natală, Şişeşti. Anul
trecut am fost angajată ca metodistă a Casei Corpului Didactic Maramureş, unde
am fost responsabilă cu formarea cadrelor didactice de la ciclul primar.
Abia
aştept să vă cunosc şi eu.
Iată
care ar fi obiectivele pe care mi le propun ca inspector pentru învăţământ
primar :
- să-mi exercit cu prioritate
funcţia de îndrumare ( nu ezitaţi să-mi cereţi ajutorul atunci când situaţia o
cere . Împreună putem găsi soluţii la toate problemele cu care vă confruntaţi.
Puteţi să mă contactaţi oricând pe adresa de mail nataliafornvald@yahoo.fr Vă rog să înţelegeţi că apelarea telefonică o veţi
face doar în situaţii de urgenţă
0751653379);
Un
alt obiectiv pe care mi-l propun este să eficientizăm împreună activităţile de
predare-învăţare-evaluare, astfel încât procesul instructiv-educativ să asigure
cadrul propice de dezvoltare intelectuală pentru fiecare elev. Ştim cu toţii că
fiecare elev este special, unic, de aceea nu se poate vorbi de o abordare
globală a conţinuturilor învăţării . Vă invit să vă adaptaţi nivelului fiecărui
elev şi mai ales vă rog să înţelegeţi că
noi, învăţătorii, trebuie să obţinem rezultate performante cu fiecare elev, nu
doar cu cei supradotaţi. Şi când spun aceasta mă înclin cu respect în faţa
tuturor celor care, cunoscându-şi elevii, îşi propun să-i ajute să-şi
depăşească propriile performanţe. Nu intenţionez să vă impun anumite
instrumente de lucru în acest sens, dar am rugămintea ca fiecare dintre
dumneavoastră să-şi exploreze creativitatea în găsirea de soluţii pentru
înregistrarea nivelului fiecărui elev conform testelor de evaluare iniţială şi
progresele înregistrate pe parcursul
anului şcolar.
Vă
rog apoi să acordaţi o deosebită importanţă activităţii de proiectare
didactică. Lecţiile să fie interesante pentru elevi, astfel încât ei să vină cu
drag la şcoală, metodele pe care le folosiţi în procesul didactic să le
selectaţi în aşa fel încât să fie cele mai potrivite pentru accesibilizarea
informaţiilor .
Cadrelor
didactice care nu au încă definitivatul
le reamintesc obligativitatea proiectelor didactice pentru fiecare
activitate susţinută, iar colegilor definitivi în învăţământ le recomand
schiţele de lecţii, care să cuprindă clar formulat scopul lecţiei , rezumatul
etapelor lecţiilor şi formele de evaluare.
Dragi
colegi, doresc să fiţi creativi în conceperea activităţilor didactice. Şi când
afirm acestea, mă gândesc că mulţi dintre noi suntem încă dependenţi de
auxiliarele curriculare, pe care le consider limitative şi nu oferă cadrelor
didactice posibilitatea de a explora procentul de 25% din fiecare lecţie în
scopul derulării activităţilor remediale, aprofundărilor sau extinderilor
pentru elevii capabili de performanţe. Vă recomand să lucraţi cu fişe
individualizate , cu conţinuturile adaptate nivelului de dezvoltare
intelectuală a fiecărui elev. Numai aşa vom putea afirma că munca noastră este
una eficientă, menită să sprijine traseul educaţional al fiecărui elev şi să-i
asigure o ascendenţă.
Colegii
care predau la învăţământ simultan vor trebui să-şi gândească un program
decalat, activitatea la clasă pentru cadru didactic mărindu-se astfel cu două
ore. ( fără pretenţii de retribuire suplimentară, aceasta constând în sporul de
simultan). Solicit acest lucru pentru a oferi elevilor şansa de a studia limba
si literatura romana şi matematica ( la claseleIII- IV) în clase simple.
Vă
rog de asemenea să elaboraţi orarele
claselor, ţinând cont de curba de efort intelectual pentru elevi, orarul
să fie întocmit pentru binele elevilor,
nu pentru binele cadrelor didactice. Vă reamintesc că fiecare învăţător trebuie
să fie prezent în şcoală cu 15 minute înainte de începerea programului clasei
la care predă şi să plece după ce elevii au terminat ultima oră de curs.
Derularea activităţilor recreative pe parcursul celor 15 minute se va face sub
îndrumarea cadrelor didactice. Astfel, fiecare învăţător va organiza jocuri şi
va fi prezent în mijlocul elevilor, învăţându-i să se joace.
În
relaţia cu părinţii vă invit la decenţă, respect reciproc şi o foarte bună
colaborare, pentru că avem în dumnealor, pe lângă parteneri în educaţie , şi
beneficiarii indirecţi ai muncii noastre. Se exclude cu desăvârşire colectarea
de fonduri de la părinţi, solicitarea de sume din partea cadrului didactic,
izolarea sau excluderea elevilor din colectiv pe diferite criterii, precum şi
impunerea obligativităţii sub orice formă a frecventării programului Şcoala de
după şcoală. Vă reamintesc că programul Şcoala de după şcoală este o
alternativă aleasă de unii părinţi, dar procesul de predare –învăţare se
derulează în timpul stabilit prin orar, în care toţi elevii sunt implicaţi.
Aceia dintre dumneavoastră care nu vor înţelege aceste aspecte îşi asumă
consecinţele.
Referitor
la temele de casă vă rog să daţi copiilor atâtea teme câte puteţi corecta.
Orice temă necorectată este o muncă pe care elevul o prestează şi rămâne
neevaluată, riscând astfel ineficienţa ei.
Ambientul
în care vă desfăşuraţi activitatea didactică este un alt aspect extrem de
important pentru crearea climatului psiho-afectiv, necesar derulării în bune
condiţii a lecţiilor . Renunţaţi la materialele didactice care nu mai corespund
din punct de vedere estetic, evitaţi să aglomeraţi pereţii cu materiale care nu
sunt în concordanţă cu specificul programelor şcolare de la clasa respectivă şi
preferaţi să expuneţi activităţile elevilor, astfel încât sala de clasă să se
transforme într-un loc unde elevii să fie conectaţi permanent cu rezultatele
muncii lor.
Vă
provoc să fiţi clasici şi moderni în acelaşi timp! Să fiţi severi cu voi înşivă
şi blânzi cu elevii! Să fiţi modele pentru comunităţile în care vă desfăşuraţi
activitatea! Să vă înarmaţi cu multă răbdare, bunădispoziţie, altruism,
profesionalism, spirit de muncă în echipă
şi perseverenţă în autodepăşirea propriilor performanţe, pentru a purta
cu demnitate şi onoare numele de dascăl!
Inspector pentru învăţământ primar,
prof. Natalia FORNVALD
Semnificaţii istorice pentru ziua de 29 septembrie
La data de 29
septembrie 1547, s-a născut Miguel de Cervantes Saavedra, scriitor, poet,
dramaturg, autorul celebrului roman “Iscusitul hidalgo Don Quijote de la
Mancha” (m. 22 aprilie 1616).
1864 - S-a născut scriitorul, filosoful şi dramaturgul
Miguel de Unamuno, iniţiator al existenţialismului în Spania (eseuri cu
caracter filosofic "Despre sentimentul tragic al vieţii la oameni şi la
popoare", "Agonia creştinismului") (m. 31 decembrie 1936).
1888 - S-a născut lingvistul şi filologul Iorgu Iordan,
membru al Academiei Române, întemeietor al Institutului de Filologie Română
"Al. Philippide" din Iaşi, al Societăţii române de lingvistică
romanică, pe care a condus-o până la sfârşitul vieţii; a fost preşedinte şi
vicepreşedinte al Comisiei Naţionale pentru UNESCO şi a primit titlul de Doctor
Honoris Causa din partea Universităţilor din Berlin, Budapesta, Montpellier,
Roma, Iaşi (m. 20 septembrie 1986).
1888 - A încetat din viaţă poeta Iulia Haşdeu, fiica scriitorului
B.P. Haşdeu (n. 14 noiembrie 1869).
1901 - S-a născut Enrico Fermi, fizician, laureat al
Premiului Nobel pentru Fizică pe anul 1938, membru de onoare străin al
Academiei Române; a condus lucrările de construcţie a primului reactor nuclear
la Universitatea din Chicago şi a realizat primele cercetări în domeniul
fisiunii nucleare, contribuind la construcţia bombei atomice în proiectul
Manhattan (d. 1954).
1902 - A încetat din viaţă scriitorul Émile Zola,
teoretician şi promotor al naturalismului (ciclul "Rougon Macquart");
este autorul manifestului "J'accuse", important în celebra afacere
Dreyfus (n. 2 aprilie 1840).
1903 - A încetat din viaţă inginerul Rudolf Diesel,
inventator al motorului ce îi poartă numele, brevetat în 1892 (n.18 martie
1858).
1910 - A încetat din viaţă Winslow Homer, unul dintre cei
mai importanţi pictori de la sfârşitul sec. al XIX-lea (n. 1836).
1912 - S-a născut regizorul Michelangelo Antonioni:
"Blow Up", "Deşertul roşu", "Dincolo de nori",
"Ultimul tango la Paris" (d. 30 iulie 2007).
1913 - S-a născut Stanley Kramer, producător şi regizor de
film: "Ghici cine vine la cină", "Lanţul" (m. 19 februarie
2001).
1929 - S-a născut Eugen Preda, publicist şi comentator de
radio; primul director general al Radiodifuziunii Române după decembrie 1989
(ianuarie 1990-septembrie 1994) (m. 27 iulie 2000).
1930 - A încetat din viaţă pictorul Ilia Efimovici Repin,
unul dintre marii portretişti ruşi; a avut o însemnată influenţă asupra
picturii ruse moderne (n. 5 august 1844).
1939 - A fost format un guvern român condus de Constantin
Argentoianu.
1973 - A încetat din viaţă scriitorul Wystan Hugh Auden:
"Epoca neliniştii", "Scutul lui Achile" (n. 21 februarie
1907).
2001 - A încetat din viaţă scriitorul român Gellu Naum:
"Culoarul somnului", "Focul negru", "Despre identic şi
felurit. Antologie", "Critica mizeriei" (n. 1 august 1915).
2007 - A încetat din viaţă actriţa canadiană Lois Maxwell:
"Lolita", "Din Rusia cu dragoste", "Dr. No" (n.
1927).
I.I.D.
duminică, 28 septembrie 2014
Concursul „Cărţile anului 2013” din Baia Mare şi-a desemnat câştigătorii
Juriul, prezidat de prof. univ. dr. Mircea
Popa, critic şi istoric literar clujean, i-a avut ca membri pe: Săluc Horvat,
preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Baia Mare, Gheorghe Pârja, preşedintele reprezentanţei
Maramureş a Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Goja,
prozator, redactor şef adjunct al cotidianului "Graiul
Maramureşului", dr. Gheorghe Glodeanu, directorul revistei „Nord Literar”
şi Marian Ilea, prozator, senior editor la „Informaţia Zilei de Maramureş”.
În sala Bibliotecii Judeţene a fost
destul de puţină lume deoarece manifestarea literară şi anuală în acelaşi timp
„Cărţile Anului” s-a desfăşurat concomitent cu Festivalul Internaţional de
Poezie de la Sighetu Marmaţiei, director Vasile Muste.
S-au acordat următoarele premii ( din
păcate, sume mici de lei):
„Cu Pavel, pe drumul
Damascului” – Rodica Dragomir;
„Şcoala de fete” –
Ioana Ileana Şteţco;
„Fişa postului” –
Ioan Dragoş;
„Obsesii lirice” –
Teo Banal Moldovan;
„Necuprinsele
azururi” – Dumitru Fânăţeanu;
„Între Dumnezeu şi
femeie întotdeauna” – Mircea Crişan;
„Visul ca ispită” –
Victor Tecar;
„Tristeţi şi alte
alinturi” – Rodica Brad Păuna;
„Momente şi schiţe pe
scena criticii” – Augustin Cozmuţa;
„Ţara Oaşului. Lumea
tradiţională şi vendeta” – Nicoară Mihali;
„Semiotica limbajului
cinematografic” – Gheorghe Dinu;
„Televiziunea o cauză
majoră a crizei morale şi spirituale” – Octavian Butuza;
„Cheţ şarpele alb” –
Mircea Pop;
„Dialoguri
bratislăvene” – Daniela Sitar-Tăut;
„Pintea Viteazul în
folclorul maramureşean” – Pamfil şi Maria Bilţiu;
„Tragica existenţă a
lui Victor Hugo de Leon Daudet” - Traducere de Betty Kirchmajer- Donca;
„Multum in parvo.
Expresii şi citate latineşti adunate” – Oliviu Felecan şi dr. Nicolae Felecan.
Premiul special: „Antologia Paşi
împreună”- Fundaţia Pro Unione, Dan Achim şi „Iubit de zei şi alte poeme”- Ioan Hada.
Juriul a acordat diplome de participare
următorilor scriitori:
„Alburi sângerânde” –
Ion Petrovai;
„Acei oameni în alb”
– Felix Marian;
„Culorile destinului”
– Milian Oros;
„Trecut prin spin” –
Toma Rogneanu;
„Politica şi femeia”
– Nistor Ioan Bud;
„Abordări didactice”
– Gabriela Gross Medan;
„Liviu Borlan. Piese
corale, vol. II” – Simion şi Lotica Vaida.
Această manifestare are loc în cadrul
Zilelor băimărene şi se desfăşoară an de an datorită abnegaţiei criticului
literar şi eminescologului Săluc Horvat, cu sprijinul Consiliului Local şi
Primăriei Baia Mare, în speţă, domnului Cătălin Cherecheş.
Gelu Dragoş
sâmbătă, 27 septembrie 2014
A P E L PENTRU RENUNŢAREA LA CANDIDATURĂ LA FUNCŢIA DE PREŞEDINTE AL ROMÂNIEI
Având în vedere actele de
mare corupţie cercetate de Direcţia Naţională Anticorupţie (D.N.A.), în care
sunt implicaţi nouă foşti miniştrii din Guvernele Tăriceanu, Boc, Ungureanu şi
Ponta,
Având în vedere corupţia
transpartinică şi la nivel înalt din ultimii 10 ani, pentru a nu face praf şi
pulbere imaginea partidelor politice şi alianţele politice care i-au înscris în
cursa electorală pentru alegerea Preşedintelui României, în noiembrie 2014,
Ţinând seama de
prevederile Legii nr.370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, art.29,
alin.4,
Având frică de Dumnezeu,
din bun simţ şi respect faţă de Poporul Român pe care l-au sărăcit, umilit şi
batjocorit în ultimii 25 de ani,
Îmi îngădui să fac un APEL
la toţi candidaţii înscrişi la alegerile din noiembrie a.c. pentru funcţia de
Preşedinte al României, cei care sunt implicaţi direct sau indirect în actele
de mare corupţie cercetate de D.N.A., să renunţe la candidatură până cel târziu
la ora 24,00 a zilei de 27 septembrie 2014.
Conform Legii nr.370/2014,
art.29, alin.4, declaraţia pe proprie răspundere de renunţare la candidatură se
depune la Biroul Electoral Central.
Dr.Gheorghe Funar
Candidat independent la
funcţia de Preşedinte al României
vineri, 26 septembrie 2014
Cărţile Anului - sâmbătă, 27 septembrie 2014 la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare
Sâmbătă, 27 septembrie 2014
Ora 13:00, Sala de Conferințe
Asociaţia Scriitorilor Baia Mare, preşedinte scriitorul Săluc Horvat, în parteneriat cu
Primăria şi Consiliul Local Baia Mare, primar Cătălin Cherecheş, organizează o nouă ediţie a concursului „Cărţile
Anului”.
Premierea va avea loc în 27 septembrie 2014, ora 13,00, în
sala de de conferinţe a Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Baia Mare, director dr. Teodor Ardelean.
Ştefan Selek,
bibliotecar
Biblioteca Judeteana "Petre Dulfu" Baia Mare
Email: pr.bibliotecamm@gmail.com
A treia lansare a cărţii Ancăi Goja „Zăpadă neagră şi alte povestiri”
Miercuri, 8 octombrie 2014, în cadrul Festivalului
Internaţional de Carte Transilvania din Cluj Napoca, Piaţa Unirii, ora 14,40
(fix) , va avea loc lansarea cărţii "Zăpadă neagră şi alte povestiri"
de băimăreanca şi colega noastră Anca Goja, apărută anul acesta la Editura
TracusArte. Prezintă: poetul Ion Mureşan. Este a treia lansare a volumului de
proză scurtă care marchează debutul literar al Ancăi Goja, după cea de la
Bookfest - Salonul Internațional de
Carte Bucureşti şi cea de la Biblioteca Judeţeană "Petre Dulfu" Baia
Mare (iunie 2014). Mult succes Ancuţa!
Gelu Dragoş
Serile de poezie de la Deseşti. Ediţia a XXXVI-a, 2014. Credit foto: Anca GOJA
Vineri, 26 septembrie, la casa poetului Gheorghe Pârja din
Deseşti, Maramureş, în cadrul celei de-a XXXVI-a ediţii a Serilor de poezie,
poetei Ana Blandiana i s-a decernat
Marele Premiu "Nichita Stănescu". gdl
Abonați-vă la:
Postări (Atom)