1. Cum
au ajuns aripile sa fie ataşate pe spatele îngerilor
privind pasarile, dedal si icar au invatat zborul,
oamenii l-au uitat...
tarziu au inceput sa viseze ca zboara din nou
si nicio pasare nu s-a mai simtit libera in zbor;
masinarii de zbor mai grele ca aerul
aruncau bombe grele,
pamantul devenea plin de sange
iar pasarile flamande rupeau cu ciocul
bucati de carne
soldatilor ramasi li se montau aripi metalice
din armele devenite inutile dupa
razboi
si deveneau ingeri...
2. Cum
a ajuns marea să fie sărată
Pamantul sa fie un ring de dans!
au spus,
apoi au dansat pana li se rupeau incaltamintele
si tot nu s-au oprit,
nici cand le sangerau picioarele
si marile se colorau in rosu...
apoi au zis:
Pamantul sa fie o pictura imensa,
au vopsit catargele vapoarelor,
pescarusii si marea
si nu s-au oprit nici cand li se rupeau pensulele,
nici cand ii dureau mainile...
tarziu, cand s-a lasat inserarea,
au inceput sa planga si au sarat marea...
3. Poem
pentru ea
aştept:
să-mi iasă fluturi pe gură,
să-mi crească flori pe umeri,
să-mi curgă vin din ochi
sau cel puţin să-mi apară poeme în miezul palmelor
ca să mi le citeşti tu,
când îmi săruţi buricele degetelor...
4. Elegia
pietrei
Toate pietrele cu care ati dat dupa mine
le-am adunat prin buzunare
si in scurt timp
au incoltit,
au crescut,
au dat ramuri si muguri
de pietre,
au dat rod
si toate pietrele au cazut
ca o ploaie
neasteptata...
***
am plans si m-am rugat
sa crape
sa se prefaca-n nisip
poate vor acoperi macar jumatate
zapada aceasta mult irosita
pe care nu mi-am dat seama ca am adunat-o
pana nu m-a durut
greutatea iernii si gerul din tample...
***
abia tarziu mi-am dat seama:
pietrele nu dau rod decat
pietre...
***
pietrele nu lau rod numai pietre
spunea sculptorul ce slefuia piatra,
si-o alegea cu rabdare,
o intorcea pe toate fetele
pana cand i se parea lui
ca piatra aceea lucrata va creea
sfincsi,
sau stramosi
Decebal si Traian.
***
unde vor mai incapea atatea
pietre?
am strigat...
din cubul meu mare, rotund,
o pasare de piatra isi lua zborul...
5. Pseudo-amore
"Nu exista tristete mai mare
ca insasi existenta"
Am scris o poveste pe cearceaful din pat,
Flamand dupa tine, o, curva moderna,
Cat inca se simte miros de pacat
Inlocuid vag caldura materna.
Noi ne-am iubit pe o sticla de votka,
Mi-ai mangaiat mana cu sanu-n zadar,
Eu te simteam ca pe o simpla polka
Pe care-o dansam natang iar si iar...
Mai toarna-mi iubit-o votka in palma,
Sopteste-mi descantul stravechi si uitat,
Sa-mi cante si mie cocosul din arma
Asemeni lui Petru, ce s-a lepadat...
6. Cautându-mi
existenţa
în fiecare joi mi-e dor de mine
îmi caut certificatul de naştere paşaportul
buletinul de identitate
şi sper să nu fie tot eu cel de miercuri
dezamăgit scot din sertarul cu amintiri
poze cu prieteni pe care n-am certitudinea
să-i fi cunoscut vreodată
albumul cu amintiri
una bucată poezie scrisă la şapte-opt ani
mi-aduc aminte de dragoş-gelu-cel-de-cinci-ani
care la grădiniţă mânca hârtii
educatoarea îi spunea că o să ajungă un mare poet
deci beţiv deci avea dreptate
încet încet îmi dau seama că s-a făcut vineri
aşa că nu mai are rost să mă prefac
că sunt eu
în fiecare joi câştig câte o zi..
7. Psalm
Cu buze de rouă şoptesc un cuvânt;
Agonizând poemul, adaug un rând,
Pe coală, doar creionul mâzgălind hârtia
Vorbeşte cu Tine. Eu scriu poezia.
Şi port zilnic poveri grele-n frunte
Iar Ţie nu-Ţi pasă, deşi vezi că-s multe,
Mă laşi să zdrobesc în vers agonia,
Să risipesc în pahare adânci poezia.
Şi nu sunt eu cel vrednic să-Ţi vorbesc
Căci ştii bine, Doamne, eu zilnic greşesc,
Dar Tu, paşnic, nu-Ţi reverşi mânia
Şi-mi dai zilnic pâinea şi poezia.
M-ai ales dintre-atâţia să Îţi fiu artist,
De-aceea eu scriu şi sunt veşnic trist,
M-ajuţi, Doamne, să-mi înving mândria
Căci numai TU nu-mi ucizi POEZIA…
8. Azi
nu bat caii sau "De azi nu mai beau"
beţivanii înţepeniţi pe scaune
îşi povestesc viaţa mizerabilă primei persoane care
face cinste cu o votcă,
până îi dor rinichii;
- Nu mai bea, fiule, nu mai bea!
fiindcă o să te doară-n curând
mamele zdrobite sub căruţe şi copite de cai…
prima iubire – prima beţie,
prima dată când a bătut un cal – a doua beţie,
altă iubire – altă beţie…
- Nu mai bate iapa, fiule, nu o mai bate!
fiindcă o să te doară-n curând
mamele ce-şi deplâng fiii alcoolici…
- Nu mai beau, mamă, nu mai beau!
fiindcă mă dor deja
mamele zdrobite sub căruţe şi copite de cai…
9. Nevoia
de a te ruga
ştii, Doamne, că n-am mai vorbit cu Tine
de la şaisprezece ani
când îngerul acela flâmănd şi bolnav din mine şi-a
rupt aripile
de atunci n-am mai crezut unul în altul
peste puţin timp
am şi uitat unul de existenţa celuilalt...
rar îmi aduc aminte de
apocalipsa 22, 13
şi cuvântul Tău, Doamne, mă însângerează...
aş vrea uneori să-mi crească aripi de heruvim
să mă pot muta de pe-acum sus în cer
să Te văd şi să Te ating...
dă-mi Doamne măcar puterea
de a călca nisipul fin al clepsidrelor
de a-mi desena viaţa în interiorul scocilor
apoi să le vând şi tot eu să mi le cumpăr...
10. Trenul
mort
Trenul inainta incet ducand cu el greutatile
veacului nostru...
Rotocoale de fum ce se pierd prin gari construite de
oameni
ce te intreaba de pe peroane murdare "asta nu-i
trenul vostru?
Urcati, va rog in vagonul - cuseta..."
Si trenul isi taraie incet maruntaiele de fier
forjat dupa el,
Controlori impreuna cu calatori se amesteca-n tacere
pe hol
"Sa nu va temeti, calatoria noastra n-are nici
un tel!
Calatorim doar ca sa nu stam degeaba!"
Trenul porni din ultima gara spre directia CER
Controlori-ingeri se-mping intreband de bilete,
Ma strecor tinand in lesa cainele meu, zis cerber...
"Mai e putin shi ajungem si noi, baiete!"
11. Oanei
uneori, seara, împins dinspre apus,
fug din mine
şi nu mă caută nimeni...
mă regăsesc doar zorile
şi rămân surprinse:
în fiecare noapte,
desculţ,
alergam prin visele tale...
12. Vodka
si de va fi sa curga vodka peste noi,
innebuniti de ingeri cu zboruri schingiuite,
vom pierde sirul paharelor umbrite
si-o s-asteptam iubirea sa vie inapoi;
si de va fi ca zborul cadere sa ne fie,
cu aripile rupte ne-om ridica spre cer,
iubito, suferi-vom, de vodka si de ger,
iar pasarea flamanda iti va zambi doar tie...
si de va fi, iubito, sa nu mai fim vreodata
un zbor cu aripi rupte, de pasari risipite,
eu voi uita de vodka, de ger si de iubite
si-oi scrie despre tine cu-o inima curata.
13. Marea
ca o femeie albastra
oare e drept să iubeşti marea
ca pe o femeie albastră cu nuferi în palmă?
m-ai întrebat apoi brusc am tăcut amândoi...
ai fi vrut atunci să îmi poţi citi gândurile
sau poate că deja mi le citeai
cum o făceai în fiecare joi seara când te iubeam
abia atunci îmi spărgeai buzele
mi le făceai ţăndări
mi le striveai sub greutatea buzelor tale
dar mie mi se părea că fac dragoste
cu ielele într-un lan de maci
şi că răsuflarea ta e defapt vântul
ce adia uşor prin părul lor despletit...
14. Iubire
târzie în iarnă…
nu am nicio afacere cu toata zapada asta
in ciuda celor spuse de tine…
nici macar n-am vazut parisul iarna,
nici nu o sa-l vad vreodata impreuna cu tine
iar pasarile?
parca ieri spuneai ca toate pasarile acelea galbene,
cazute pe caldaram
inghetate,
cu ciocurile stranse,
nu o sa te mai iubeasca vreodata
asa cum te-au iubit…
apoi cearta aceea dintre noi
bibeloul acela de alabastru spart
cartile
aruncate pe geam
dvd-ul cu mozart
***************
***************
Curriculum
Vitae Gelu Dragoş Junior
Gelu Dragoş s-a născut la data de 5 mai 1988 în Baia
Mare, a urmat ciclul primar şi gimnazial la Şcoala cu clasele I-VIII Lucăceşti,
comuna Mireşu Mare, apoi a absolvit Colegiul Naţional „Vasile Lucaciu” Baia
Mare. Actualmente este operator la Karelia Upofloor SRL Satulung.
A debutat în
presa scrisă la vârsta de 14 ani cu două poezii în pagina de cultură a ziarului
local „Graiul Maramureşului”. A publicat în adolescenţă şi până acum câţiva ani
când a „amuţit”poezie pe site-urile: „e – Bibliotheca Septentrionalis”, „eCreator”, „Protecţia consumatorului de
literatură contemporană românească – George Vasilievici”, „ Glas comun”,
„Citipedia”, „Poesis”, blogul „Moara lui Gelu”, revista „Izvoare codrene”, etc
În 14 mai 2010 după ce a debutat la Cenaclul
Scriitorilor Maramureş, regretatul poet Ion Burnar a scris de Gelu Dragoş junior
în cotidianul „Informaţia zilei Maramureş” următoarele: „O plăcută surpriză a
fost lecturarea la Cenaclul Scriitorilor din Maramureş a textelor poetice ale
tânărului Gelu Dragos jr., fiul poetului si animatorului cultural din Mireşu
Mare, institutorul Gelu Dragoş. Debutul său literar a încântat asistenţa
prezentă prin siguranţa şi naturaleţea versurilor, dincolo de unele stângăcii
inerente vârstei tinere. Bun venit în literatură, Gelule”!
La insistenţele şi îndemnul editorului Ioan Romeo
Roşiianu, Gelu Dragoş Junior a fost convins să trimită aceste poezii, mai noi
şi mai vechi, pentru a fi lecturate de iubitorii de poezie contemporană.
Vasile Bele
Chiuzbaia, 31 iulie 2020