Ziua calendaristică de 1 Martie semnifică începutul primăverii, o zi plină de lumină după o iarnă grea şi rece. Aceasta zi mai este cunoscută ca şi „Mărţişor”, zi în care femeile şi fetele primesc mărţişoare şi le poartă pe durata lunii Martie, ca semn al sosirii primăverii. Împreună cu mărţişorul se oferă adesea şi flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul…
În vechime, pe data de 1 martie, mărţişorul se
dăruia înainte de răsăritul soarelui copiilor şi tinerilor – fete şi băieţi
deopotrivă. Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lână răsucite,
colorate în alb şi roşu sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor:
vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Şnurul era
fie legat la mână, fie purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când se
arătau semnele de biruinţă ale primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc
cireşii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărţişorul fie se lega de un
trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc, fie era aruncat în
direcţia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: „Ia-mi negreţele şi
dă-mi albeţele”.
Originile acestei sărbători nu sunt cunoscute exact,
dar prezenţa ei la români şi la bulgari este datorată substratului daco-tracic,
anterior romanizării la daci şi datorita slavizării la bulgari, deşi legendele
populare bulgare îi dau altă origine, acestea fiind legate de întemeierea
primului lor hanat la Dunăre, în anul 681.
La geto-daci, vecinii bulgarilor de la nord de
Dunăre, anul nou începea la 1 martie.
Astfel, luna Martie era prima lună a anului. Calendarul popular la geto-daci
avea două anotimpuri: vara şi iarna. Mărţişorul era un fel de talisman menit să
poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate,
dragoste şi bucurie. Unele legende populare spun că mărţişorul ar fi fost tors
de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte. Cu timpul, la acest şnur s-a
adăugat o monedă de argint. Moneda era asociată soarelui. Mărţişorul ajunge să
fie un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui.
În prezent, mărţişorul este purtat întreaga lună
Martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că
aceasta va aduce belşug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva îţi pune o
dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât.
La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României şi Moldovei,
pomii sunt împodobiţi de mărţisoare. În unele județe ale României, mărţişorul
este purtat doar primele două săptămâni. În localitățile transilvănene
mărţişoarele sunt atârnate de uşi, ferestre, de coarnele animalelor domestice,
întrucât se consideră că astfel se pot apăra duhurile rele. La noi, în județul
Bihor, se crede că dacă oamenii se spală cu apa de ploaie căzută pe 1 martie,
vor deveni mai frumoşi şi mai sănătoşi. În Banat fetele se spală cu zăpadă
pentru a fi iubite. În Dobrogea mărţişoarele sunt purtate până la sosirea
cocorilor, apoi aruncate în aer pentru ca fericirea să fie mare şi înaripată.
În zona Moldovei pe 1 martie se oferă mărţişoare băieţilor de către fete, aceştia
oferind la rândul lor fetelor mărţişoare de 8 martie (o mică diferență faţă de
restul ţării). De asemenea sărbătoarea mărţişorului se poate întâlni în zona
Balcanilor la Aromâni şi Megleno-Români.
Astăzi, valoarea mărţişorului începe să fie dată
doar de creaţia artistică. Se confecţionează din orice şi poate să semnifice
orice. Doamna Irina Nicolau (folcloristă, eseistă, directoare a Muzeului
Țăranului Român) afirma: „Cândva, credeau în puterea magică a mărţişorului.
Acum nu mai cred. Cândva, oamenii credeau că o babă a urcat la munte cu 12
cojoace şi a îngheţat. Acum nu mai cred. Şi nici nu vor mai crede vreodată. Tot
ce pot e să cunoască povestea. Atât.”
Sursa:
Calendarul creştinortodox.ro
