Demult am avut
de gând să scriu despre nişte fotbalişti români foarte talentaţi, mai ales că
i-am cunoscut personal şi au jucat la ...F.C. Baia Mare. Nu este vorba de
Generaţia Mateianu. La distanţă de 10 ani după acest fenoment fotbalistic
naţional, au apărut alţi fotbalişti maramureşeni talentaţi. În povestea mea
este vorba de alţi „muşchetari”, (spun asta că erau trei prieteni buni) şi dacă
nu mă înşeală memoria erau atunci când s-au întâmplat faptele în Divizia „A”
iar patron era cunoscutul Alexandru Koller, fostul mare fotbalist în trupa lui
nea Vio, „Şoni” pentru prieteni.
Ceea ce o să vă
relatez poate fi confirmat de către
patronul unui local din Centrul Vechi al Băii Mari, Iosif G. Pe vremea aceea
lucram la Judecătoria Baia Mare, îşi avea sediul în Centrul Vechi, pe strada
Baia Sprie. Un judecător cu care mă împrietenisem foarte mult, R. M., intră în
biroul meu, îmi spune să las dosarele baltă şi să ies cu el o jumătate de oră.
Era în ziua aceea preşedinte de şedinţă. Avea de soluţionat în jur de 35-40 de cauze. Enormă muncă psihică
şi fizică pentru un singur judecător! Îl întreb dacă mergem la „Minerul” unde
avea el plăcerea să mergem de obicei dar îmi răspunde că fiind în instanţă, vom
merge la o crâşmă mai mică să nu fim văzuţi de nimeni şi mai ales de „colegii” avocaţi
care au cauze la el. Plus că preşedintele judecătoriei era o femeie autoritară care avea "boală" pe cei care mai trăgeau câte un pahar, soţul ei fiind un prieten al lui Bachus. Aşa că m-am conformat şi am intrat într-un local de mâna a
doua din apropierea Judecătoriei Baia Mare, unde se servea şi mâncare bună, dar noi am intrat direct în biroul (destul
de mic la câţi prieteni avea), domnului Iosif. Acolo, surpriză, trei dintre
cei mai adulaţi fotbalişti ai Băii Mari serveau vodcă rusească cu suc de roşii!
Judecătorul, care-i ştia pe sportivi, le-a spus să stea comozi dar totuşi i-a întrebat ce fac,
cum o mai duc. Unul dintre ei, mai îndrăzneţ i-a spus că au şi ei antrenament
pe stadionul „Dealul Florilor” de la ora 11,oo dar nu s-au dus la o „cafea
îmbunătăţită” la „Vincu” ,la Geiger, deoarece sunt mulţi ochi indiscreţi şi au preferat să
vină în această aşa zisă „bombă” (ca noi, de altfel!).
Băieţii servesc
vodca în prezenţa noastră şi cel mai îndrăzneţ mai cere o ultimă tură din sticla
frumos ambalată şi etichetată, pentru toţi cei prezenţi, inclusiv pentru
patronul localului. Servim cu toţii, povestim bancuri, unde judecătorul era imbatabil iar
cei trei mari fotbalişti ( toţi au jucat ulterior în străinătate, doi dintre ei
în Belgia iar unul în Ungaria, şi s-au retras târziu din fotbalul de
performanţă!) se retrag cu ochii sclipind pentru a merge la antrenament. R.M.,
judecătorul se uită la ceas, mai cere o tură pentru noi şi ceva de mâncat şi-l
„descoase” pe Iosif întrebându-l cât au servit cei trei fotbalişti. Acesta
calm, ne spune că 400 ml de căciulă şi că a doua zi au meci în campionat!
Suntem toţi de acord să mergem să-i vedem cum joacă. A doua zi, ai noştri
„galben-albaştri” înving cu 2-1 iar unul dintre cei trei muşchetari a fost
eroul meciului cu un gol înscris, pasă de gol la primul gol şi multe „artificii”
făcute pe teren cu adversarii: mingi printre picioare, o minge săltată peste
adversarul direct, driblinguri spectaculoase, centrări pe capul coechipierilor
şi aşa mai departe, şerpuiri, viteză de joc impresionantă şi pase precise. Din
păcate nu ne-am întâlnit după partidă iar drumurile nu ni s-au mai intersectat.
Acuma dumneavoastră cei care citiţi aceste rânduri să nu credeţi că fac
apologia vieţii nesportive. Nu. Pentru că numai talentul nu te duce în vârf,
trebuie şi multă sudoare şi efort. Dar atunci celor trei fotbalişti băimăreni
le-a ieşit. Cum însă „ulciorul nu merge de multe ori la apă” sunt ferm convins
că unul dintre ei, care a cochetat inclusiv cu naţionala României, putea ajunge
mult mai sus dacă avea o viaţă sportivă exemplară. Noi în schimb îi dorim
succes în alte planuri, ca antrenor şi părinte de fotbalist!
Gelu DRAGOŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu