București strict
secret, Dec 22, 2012
Labiș a murit, ca
azi, la 22 decembrie 1956 pe un pat de spital. Avea doar 21 de ani. (n. 2
decembrie 1935) Asasinat? S-a sinucis?
Accident? Împrejurarea rămîne pină azi o
enigmă. Am cerut dosarul morții sale la
arhiva SRI in urmă cu 15 ani. Mi s-a dat o pagină, într-un carton gri. Am făcut
aceeași încercare prin 2007-8 la CNSAS.
Tot fără succes. Cineva mi-a spus o dată că ar fi văzut niște pagini. Ele trebuie să existe – măcar
cele ale procesului intentat vatmanului. Miliția
a făcut o anchetă, și fiind un accident
soldat cu victimă, l-a trimis în judecată. Exista depozițiile martorilor, fotografii, probe, măsurători. A fost un
proces…Unde este dosarul acesta ? A dispărut? Cine era interesat să îl ascundă?
E de știut. Securitatea ? Numai ea avea
puterea să distrugă un dosar.
Despre Labiș s-a
vorbit apoi în mai multe procese politice și
anchete la Securitate prin 1958-59. Unii dintre prietenii lui au fost arestați, interogați,
judecați, închiși și eliberați în
1964 la amnistie. Subiectul anchetelor a fost legătura unor studenți și
tineri scriitori cu Labiș pe fondul
revoluției din Ungaria din toamna 1956.
1956 a fost și anul dispariției poetului. Împrejurările acelea sunt pînă
azi neclarificate deși s-a vorbit mult
despre moartea lui. Pare să existe
cineva care a obscurizat urmele întregii afaceri. A fost Labiș lichidat de Securitate!? Asta e întrebarea
cheie. Unii au scris și cărți despre dispariția lui. Zvonurile s-au înmulțit,
versiunile diferă mult și merg de la
asasinat la sinucidere, la un banal accident de tramvai, cu un bețiv căzut sub șine.
Cineva ii tradusese două poezii intr-o gazetă din Budapesta,
ceea ce a alarmat niște oficiali de la
București. Apoi erau rivalii din Școala de literatură. Unii au pozat chiar in
prieteni cînd steaua lui fusesere reabilitată în anii 60. Nicolae Labis, speranța poeziei regimului comunist din anii ’50, a
întors oare armele împotriva acestuia? A fost pedepsit pentru faptul că susținea ideile revoluției de la Budapesta? Că citea literatură interzisă, că scria în
ultima vreme poezii protestatare ? Unde se ascunde adevărul? Nu fusese Labiș devotat regimului, poetul artei proletare ?
Nu fusese un avîntat poet utecist?
Într-o zi rece de decembrie, doi bărbați se pare că l-au îmbrîncit sub roțile unui tramvai care intoarcea între
biserica și spitalul Colțea și
Muzeul Sutzu. Cind s-a stins, cîteva
zile mai tîrziu, pe 22 decembrie, la spital din str. Ion Mincu, Nicolae Labiș nu a avut lumînări la căpătîi, ci doi
securiști, spune Mircea Dinescu: “Îl
interogau si atunci. În 1972 mi-a povestit Zaharia Stancu …in biroul lui somptuos: <Să-ți spun ceva despre Labiș! Știi
că a murit cu securiștii la căpătîi la
spital? Doi stăteau la căpătîiul lui și
el nu le-a spus ce voiau ei – cine i-a tradus cele doua poezii care-i apăruseră
atunci, in ’56, intr-o revista maghiară! Și
știi cum a murit? Da, călcat de
tramvai! L-au împins puțin, tovarășe Dinescu, l-au împins puțin!>.
Ironia face, că acea noapte să fie prima in care tramvaiele
circulau și după miezul nopții. “A fost dus imediat la Spitalul Colțea, dar fiind fără speranță de supraviețuire,
nu au vrut să-l țină bolnav acolo. A
ajuns apoi la Spitalul nr. 9,dar nici aici nu au vrut să-l țină. Într-un final a fost acceptat la
Spitalul de Urgența”.
Găsiți pe blog un
episod din “Bucuresti strict secret “- povestea lui Nicolae Labiș, petrecut din lumea asta într-o zi de
decembrie 1956.
Preluare http://www.stelian-tanase.ro/arhiva-dosare/moartea-lui-labis/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu