M-am
întristat la fel de mult cum mi-ar fi murit o rudă dragă la aflarea veştii că
marele regizor, actor şi om politic, SERGIU NICOLAESCU nu mai este printre noi.
Era pe undeva de aşteptat la acest deznodământ, avea 82 de ani, ani pe care i-a
trăit intens. De altfel, simţind „pasărea cu clonţ de rubin” apropiindu-se de
Domnia sa, acesta în mod elegant şi-a luat rămas bun de la colegii din
Parlamentul României.
Deşi era inginer
la bază, pasiunea vieţii lui a fost cinematografia. Primele legături cu
cinema-ul le-a avut la vârsta de 30 de ani şi ceva când a realizat la I.O.R.
Bucureşti, unde lucra, un dispozitiv de filmat sub apă. A continuat apoi în
domeniul acesta fascinant ca operator, apoi regizor şi actor! A reuşit pentru
că deviza după care s-a ghidat a fost: „Am vrut, am muncit mult pentru asta!” şi iată că trăgând linie,
noi, astăzi, putem spune fără nici o tăgadă ca a reuşit.
Sergiu
Nicolaescu a împins cinematografia
românească cu o sută de ani înainte, a înfiinţat o şcoală de cascadori cum nu
mai există în lume, ne-a făcut prin filmele sale să ne simţim mândri de
originile noastre dacice şi latine. Deşi timid din fire, domnul Sergiu era un
curajos cum rar mai găseşti în România. A participat la Revoluţia din decembrie
1989 în primele rânduri, de altfel luând cuvântul în Parlament a şi spus o
frază care mi-a rămas întipărită în minte, referitor la acele zile: „Oamenii
laşi de la Revoluţie vor să fie curajoşii de acum!”, apropo de miile de
revoluţionari existenţi sau închipuiţi.
A murit un
mare patriot român pentru că deşi a avut posibilitatea să rămână de mai multe
ori în occident, românul Sergiu Nicolaescu s-a întors mereu acasă. A avut
ambiţia să demonstreze că filmele lui, în număr de peste 60 în 45 de ani de
carieră artistică (alt record greu de egalat în România vreodată!) fac faţă
pieţei cinematografice mondiale. A crezut în steaua lui şi nu s-a înşelat,
deoarece filmul „Dacii” se studiază de studenţii de la regie în America, ţara
filmului!
A debutat cu
filmul numit „Scoicile nu au vorbit niciodată” şi a continuat cu mari
capodopere pe care vi le spun din minte: „Dacii”, „Noi cei din linia întâi”,
„Mihai Vitezul”, „Mircea cel Mare”, seria de filme poliţiste în care juca rolul
comisarului Moldovan, „Ultima noapte de dragoste”, „Ciuleandra”,
„Supravieţuitorul”, „Pocher” şi „Carol I”. Special am lasat la urmă super
comedia „Nea Mărin miliardar” un film care a fost vizionat de milioane de
telespectatori.
Se spune că pe
platoul de filmare era un dur, iar Szabolcs Cseh, şeful cascadorilor afirma că:
„Filmările cu Nicolaescu erau mai grele decât însuşi un război adevărat.” A
lucrat şi după terminarea filmărilor s-a împrietenit cu toţi marii actori pe
care i-a avut România şi îi sunt recunoscători pentru pasul înainte făcut în
carieră datorită lui: Amza Pellea, Florin Piersic, Gheorghe Dinică, Jean
Constantin, Draga Olteanu Matei, Mircea Albulescu, Vladimir Găitan, George Mihăiţă,
Sebastian Papaiani, Ilarion Ciobanu, Cristian Şofron şi mulţi, mulţi alţii.
Mă bucură
faptul că reţelele de socializare au trimis mii de mesaje de condoleanţe şi
apreciere a personalităţii marelui cineast, dar parcă era mai bine să fim uniţi
ca popor înainte de a dispărea fizic acest bun naţional numit Sergiu
Nicolaescu. Dumnezeu să-l ierte şi să-l aşeze lângă marii regizori ai lumii. Şi
aşa cum a spus actorul Ion Dichiseanu, lui Sergiu „Îi lipsea doar coroana...”
Gelu DRAGOŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu