Boboteaza (Iordanul)
- 6 ianuarie: la Boboteaza nu se spala rufe, apa sfintita luata acum are
puteri miraculoase, ea nu se strica niciodata. La Boboteaza se sfintesc toate
apele, iar preotul se duce la o apa unde va arunca crucea. Mai multi barbati se
arunca in apa ca sa o aduca inapoi, iar cel care va scoate crucea din apa va
avea noroc tot anul.
Iordanitul femeilor: in satele din nordul tarii, pe vremuri,
femeile se adunau in grupuri mari acasa la cineva si duceau alimente si
bautura. Dupa ce serveau masa, ele cantau si jucau toata noaptea. Dimineata
ieseau pe strada si luau pe sus barbatii care apareau intamplator pe drum, ii
luau cu forta la rau amenintandu-i cu aruncatul in apa. Tot acum, in unele
regiuni, avea loc integrarea tinerelor neveste in comunitatea femeilor
casatorite prin udarea cu apa din fantana sau dintr-un rau. In noaptea de
Boboteaza, tinerele fete isi viseaza ursitul. Ele isi leaga pe inelar un fir
rosu de matase si o bucatica de busuioc; busuioc se pune si sub perna. Fetele
care cad pe gheata in ziua de Boboteaza pot fi sigure ca se vor marita in acel
an.
Sfântul Ioan
Botezatorul - 7 ianuarie: acest obicei, numit "Udatul Ionilor",
are loc in Transilvania si Bucovina. In Bucovina, la portile tuturor care
poarta acest nume se pune un brad impodobit, iar acesta da o petrecere cu
lautari. In Transilvania cei care poarta acest nume sunt purtati cu mare alai
prin sat pana la rau unde sunt botezati/ purificati.
In suita celor 12 sarbatori importante crestine se numara si
Boboteaza (Botezul Domnului), tinuta in fiecare an, in ziua a sasea a lunii
ianuarie. Sarbatoarea este menita sa reaminteasca cele petrecute la apa
Iordanului, inainte ca Iisus sa paseasca in viata publica, la implinirea
varstei de aproximativ 30 de ani. Intrucat in aceasta zi Iisus s-a prezentat
pentru prima data in lume, sarbatoarea se mai numeste si Epifanie, Teofanie,
Aratarea Domnului. Inca din sec. 3, poate si mai inainte, este semnalat
inceputul acesteia. Cert este ca in "Constitutiile Apostolice"
Boboteaza figura deja printre sarbatorile crestine, alaturi de Craciun si de
Pasti.
În Iordan botezându-Te
Tu, Doamne...
Boboteaza mai este cunoscuta si sub numele de Epifanie,
Teofanie, Aratarea Domnului, Descoperirea Cuvantului Intrupat
Sarbatorita inca de la inceput in ziua de 6 ianuarie, multa
vreme impreuna cu Craciunul (lucru ramas pana astazi in practica Bisericii
otodoxe ruse, a Bisericii Armene si a celorlalte biserici necalcedoniene),
Boboteaza mai este cunoscuta si sub numele de Epifanie, Teofanie, Aratarea
Domnului, Descoperirea Cuvantului Intrupat.
Evenimentul Botezului este descris de catre toti
evanghelistii. Matei ne relateaza ca Iisus a venit din Galileea la raul Iordan
unde boteza Ioan Botezatorul, cerand sa fie si el botezat. Ioan i-a zis:
"Eu am trebuinta sa fiu botezat de tine si tu vii la mine" (Matei 3,
14), iar la raspunsul lui Iisus ca asa se cuvine, a fost botezat in cele din
urma de catre Ioan. Boboteaza (Botezul Domnului) este o manifestare a celor
trei Persoane ale Treimii: Fiul se boteaza in Iordan de catre Ioan, Spiritul
Sfant se coboara asupra lui Iisus in chip de porumbel, iar Tatal din cer Il
declara ca fiind Fiul sau.
Boboteaza (6 Ianuarie) si cu Sf. Ioan (7 Ianuarie) aproape
ca formeaza una si aceeasi sarbatoare. In ajun, preotul sfinteste casele cu apa
care a fost sfintita in dimineata aceea dupa Liturghie. Oamenii tin post negru
pana ce vine preotul si beau din aceasta apa sfintita. Preotul este precedat de
copii imbracati in camasi albe, sunand din clopotei si deschizand calea
preotului, strigand Kira Leisa, adica pronuntarea romaneasca a grecescului
Kyrie Eleison (Doamne miluieste). Pe langa Troparul Bobotezei, copii canta
colinde speciale care descriu minunea care a avut loc la Iordan (Botezul lui
Iisus). In ziua aceasta, in afara de preot, nimeni nu se duce colindand din
casa in casa.
In ziua de Boboteaza, dupa liturghie, preotul impreuna cu
enoriasii fac o procesiune spre un lac, rau sau vreun izvor, pentru slujba
Sfintirii Apelor. Cand Troparul Bobotezei incepe, vanatorii si padurarii
satului impusca peste ape ca sa alunge duhurile necurate. Astazi, acest obicei
a pastrat doar semnificatia festiva a unui foc de artificii, fiind lipsit de
simbolism. Daca este frig, se pregateste o cruce de ghiata, pentru a marca
locul slujbei si la sfarsit preotul arunca in apa o cruce de lemn, iar feciorii
satului se arunca sa o scoata, chiar daca este ger. Se crede ca in ziua aceasta
toate apele pamantului sunt sfintite; de aceea femeile nu spala rufe pentru
urmatoarele opt zile pana la sfarsitul praznicului.Preluare Calendarul ortodox
Cristian LAURENŢIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu