Obișnuit până la scârbă cu
fauna politicianistă de pe la noi, căreia gura nu-i mai tace de zorul
atâtor minciuni îndrugate cu sau fără
rost, dar căreia tare-i mai place iarba fragedă a furtișagurilor de pe aceste
meleaguri, firește că am rămas surprins până la buimăcire de cele citite în
revista Lumea despre Jose Mujica,
președintele statului sud-american Uruguay, o poveste mai presus de orice
suspiciune în ceea ce privește adevărul gol-goluț, atunci când ea este relatată
de BBC.
Însă, consider eu, n-ai
cum să rămâi rece și indiferent la aflarea unei vești mai senzaționale decât
însuși senzaționalul păcătos al lumii moderne și mai întăritoare decât un leac
miraculos, îndeosebi dacă tu, aflătorul acestei vești, trăiești într-o țară
unde necinstea și nelegiuirea reprezintă coloanele de susținere ale politicii
de stat, o țară în care două din instituțiile fundamentale (parlamentul și
guvernul) nu doar că sunt revoltător de supradimensionate în aceste vremuri de cumplită
mizerie pentru grosul cetățenilor, dar – potrivit alianțelor încheiate între
rețelele mafiote din politică și afaceri – mai sunt și pline ochi cu
pușcăriabili, de neclintit din scaune și ticăloșii atâta timp cât ei sunt mai egali în fața legilor decât mulțimea
truditorilor de rând și atâta timp cât însuși primul ministru tratează cinstea,
corectitudinea și legalitatea cu nesimțirea golănească a unui plagiator (hoț
intelectual) dovedit și răsdovedit; în sfârșit, dar nu în ultimul rând, o țară
unde primarul ales al unei localități este scos din temniță și adus cu cătușele
la mâini ca să depună jurământul de credință față de patrie și comunitate
(sic!), timp în care susținătorii săi turmentați de un asemenea succes
nepereche în lume, scandează lozinci și susțin că totu-i făcătură împotriva
acestui om destoinic și fără prihană!
Căci, revenind la ceea ce
reprezintă miezul cu adevărat pilduitor al acestei scrieri, Jose Mujica
reprezintă prototipul politicianului îndelung așteptat de câteva miliarde de
truditori ai planetei – un veritabil Mesia al politicii mondiale, un
om-politician cum ceilalți nu pot să fie, pentru că nu vor să fie!
Aflăm din respectivul
articol că Mujica este „singurul președinte care a ales să trăiască la fermă și
să practice agricultura”, fapt pentru care „a renunțat la luxoasa reședință
prezidențială din Montevideo și s-a mutat împreună cu Prima Doamnă la țară”,
unde apa pe care o consumă vine din pământ, întrucât în zonă nu există
canalizare.
Iar când ai optat pentru
un asemenea stil de viață simplu și care „ține de libertate”, după cum
mărturisește acest neobișnuit politician, este evident că atunci deții
convingerile imperative ale unui înțelept sadea („Mi se spune că sunt cel mai
sărac președinte, dar eu nu mă simt deloc sărac. Săraci sunt oamenii care
muncesc din greu ca să poată duce un stil de viață luxos...”, sau: „Dacă nu ai
multe bunuri materiale, nu trebuie să muncești ca să le poți întreține, așa că
ai mai mult timp pentru tine.”) și la fel de evident este că atunci nici nu
prea ai ce scrie în declarația de avere (doar un automobil Volkswagen Beetle
din 1987, în valoare de 1800 dolari americani, la care se adaugă bunurile
soției sale – terenuri, tractoare și o casă, „evaluate la 215000 de dolari
americani”), avantajul imediat și deloc neglijabil al aceste stări de lucruri
fiind acela că nu ai a te teme de răufăcători („Gospodăria sa este păzită de
doar doi paznici și de Manuela, o cățelușă cu trei picioare”), de îndată ce din
indemnizația lunară de 12000 de dolari americani, Jose Mujica reține pentru
nevoile sale și ale familiei doar 775 de dolari, adică „echivalentul salariului
mediu lunar al unui uruguayan obișnuit”, restul banilor donându-i.
Tocmai de aceea, la 77 de
ani și după 14 ani de închisoare, președintele Jose Mujica nu-i doar deplin
mulțumit de felul cum și-a orânduit viața („este vorba de o alegere
personală”), dar chiar „se declară un om împlinit”!
...Câți dintre politrucii
de pe la noi și de aiurea, pe care osânza îi sufocă după un singur mandat, câți
dintre ei, deci, au curajul și voința să urmeze extraordinarul exemplu oferit
de cel mai modest președinte din lume?
Este vădit că deocamdată
nici unul, atâta timp cât politica este și va fi pentru unii ca aceștia o vacă
de muls, chiar și atunci când vaca este atât de prost furajată, încât o țară
încă bogată, precum România, stă gata-gata să-și dea duhul, de altminteri la
fel ca cea mai mare parte a omenirii, după ce – ajutați de afaceriști și
generali – politicienii au așezat lumea pe butoiul cu pulbere al sărăciei,
foametei, cruzimii și poluării.
Ba mai mult. Dacă ar fi
după acești politruci necinstiți și hrăpăreți, dar mai ales după tâlharii cu
ifose din politica dâmbovițeană, președintele Jose Mujica ar trebui de îndată
lichidat, pentru ca prin incomparabilul lui stil de viață la nivelul omului de
rând (experiment încercat cândva și lamentabil ratat de câțiva politruci români
postdecembriști!), să nu se mai constituie într-o vie și permanentă acuzație la
adresa belșugului ticălos în care cam toți se bălăcesc.
N.B. Din două una: Ori politicienii lumii, îndeosebi cei din țările
sărace, vor urma exemplul lui Mujica, ori – prin forța mulțimilor revoltate –
în curând va fi demontat mitul mincinos și atât de împovărător al politicii,
doar astfel ipocriții ei făcători putând fi puși cu picioarele pe pământ.
Lucru întru totul
realizabil, ne spun cercetătorii, având în vedere că, deocamdată din cauze
complet necunoscute, în corpul omului se petrec niște mutații esențiale – în
cel mult 15-20 de ani, ne înștiințează acești savanți, de la cele două spirale
de-acum, ADN-ul va ajunge la 12 spirale!
Iar rezultatul se va
învedera în nașterea unor oameni complet noi, nu doar în aptitudini, preocupări
și obiective, ci și în rezistența lor la boli, precum și în modul radical
diferit de abordare a relațiilor interumane.
Sighetul Marmației, George Petrovai
2 ian. 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu