Copacii îmbătrâniţi
de vreme stau în voia vântului de toamnă.
Frunzele tăcute valsează în bătaia
crivăţului.
Oamenii descurajaţi au inimile
bolnave.
Un vis fantastic
mi-a legănat copilăria pe aripile fanteziei.
S-a reaprins în
mine flacăra unui vis pierdut.
Un arzător vis se simte stingher în
sufletul meu de copil.
Un vis
înmiresmat apăru în oglinda apei.
Păsări graţioase
zburând, se închină Cerului stelar.
Adesea sufletul
îngerilor cântă o rugăciune la cascada vieţii lui Dumnezeu.
Peste ape
şi munţi, peste cer şi peste nori, Porţile Raiului sunt deschise doar pentru
cei buni.
Copacii
îmbătrâniţi plutesc spre visele copilăriei.
În sufletul meu
sunt multe case părăsite care aşteaptă un stăpân.
Iarna cu sclipiri
de argint învăluie natura.
Steluţe
argintii şi moi se aşează pe pământul rece.
Soarele palid abia se zăreşte printre
norii plumburii.
Copacii
îmbătrâniţi îşi leagănă crengile în bătaia vântului.
Ploaia cea mult
dorită a venit după multe zile fierbinţi şi aşteptări pe măsură.
Vara aurie aduce cu ea zile
fierbinţi, miros albastru de mare, aer curat de munte şi vacanţe pline de
aventură şi suspans.
Timpul este
atâta de scurt că îl poţi ţine în mână. El merge pe lângă tine şi nu îţi dai
seama că a trecut.
G.D.L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu