RĂDĂCINI. PROF. AURORA PUŞCAŞ

 

În anul  1998, când  mai funcţionam în învăţământ, având calitatea de director de şcoală, urmăream  cu  atenţie cam tot ceea ce se întâmpla  în învăţământul maramureşean. Atunci am aflat că la Ulmeni, prof. Aurora Puşcaş a înfiinţat primul liceu particular din judeţ,  sub patronajul spiritual al marelui tribun al neamului românesc : George Pop de Băseşti. În anii următori, aceeaşi Aurora Puşcaş, a înfiinţat asemenea licee la Baia Mare, Vişeu de Sus, Sighetul Marmaţiei, Satu Mare, Târgu Lăpuş. Mi-am dat seama că acest demers depăşea puterile unui om obişnuit. Eu, de bună seama, nu aş fi fost capabil de el. M-am tot gândit cine poate fi această profesoară şi de unde atâta putere, atâta har ? Trebuia să aflu, apoi, şi ce o fi determinat-o să-l aleagă patron spiritual tocmai pe George Pop de Băseşti. Dumnezeu m-a ajutat şi  am reuşit să aflu o „poveste”  dintre cele mai captivante.

            Între anii 1858 – 1860, pe când George Pop îşi satisfăcea stagiul militar la Cluj, a participat la un bal la Răstoci. Fiind  un bărbat fermecător, o tânără văduvă unguroaică, frumoasă şi bogată, pe nume Maria Loşonţi Sebeni, nu i-a putut rezista şi şi-a dat jos voalul văduviei. O idilă şi, în 1959,  o fetiţă, Ana Sebesi. Cum Maria Loşonţi îşi dăduse prea repede jos voalul, iar George Pop, fiind  la debutul carierei politice, avea nevoie de un „dosar” imaculat, naşterea acestei fetiţe a devenit o taină absolută.  Un secret pe care întreaga familie l-a păstrat cu sfinţenie până acum câţiva ani, când  mi-a permis să-l scot la lumină.

            În 1860, cei doi s-au căsătorit şi s-au stabilit la Băseşti. Au mai avut două fete, Maria-Carolina, decedată timpuriu şi Elena, viitoarea doamnă Elena Pop Hossu-Longin, titulara şi moştenitoarea familiei. După o vreme, conştiinţa i-a determinat să o aducă şi pe Ana la Băseşti, ca „fată în casă”. Taina trebuia păstrată !

            Când a ajuns la vârsta măritişului, George Pop i-a găsit  un soţ pe măsură, învăţătorul Petru Rob din Oarţa de Jos. „Diacu’  bătrân”, cum a rămas în memoria satului,  dascăl de excepţie, cel mai bun din Ţara Codrului, îi fusese alături lui George  Pop în toate bătăliile politice, inclusiv în alegerile parlamentare din 1905, când a fost lovit crunt de călăii unguri. Petru Rob făcea parte din generaţia de aur a dascălilor luminători, desrobitori de neam şi întregitori  de ţară. Pe vremea lor satele codreneşti răsunau de celebrele noastre cântece patriotice, de  tropotele  echipelor  de „dănţăuşi”.  Învăţătorul din Oarţa de Jos s-a ales şi cu o dotă  consistentă. George Pop i-a mărturisit că Ana este fiica sa naturală, dar  că secretul trebuia respectat. N-am avut timp să caut în registrul stării civile pentru a afla data exactă a căsătoriei.

  Au avut împreună 8 copii. Primii patru, două perechi de gemeni, au murit de timpuriu. Ceilalţi, un băiat şi trei fete, au trăit, au crescut şi şi-au întemeiat familii. Valeria Rob, cea mai mare dintre fete, s-a măritat la Benesat cu Mercea Gheorghe, având cu acesta cinci copii. Dintre ei, Leontina, s-a căsătorit cu Covaciu Gheorghe din Ulmeni. Au avut o singură fată, Aurora, căsătorită Puşcaş, azi profesoară de Limba şi Literatura Română.

            Când am descoperit această „poveste” am putut înţelege de unde atâta putere, de unde atâta har, de  ce George Pop de Băseşti este patronul spiritual al reţelei de licee particulare ctitorite de prof. Aurora Puşcaş. Am aflat  rădăcinile  pline de sevă ale celor doi stejari din Ţara Codrului, care-i hrănesc Aurorei sufletul şi trupul. Genele celor doi persistă şi astăzi, continuându-şi lucrarea de propăşire a neamului prin cultură.

            În 9 septembrie 2013, onorat de invitaţia prof. Aurora Puşcaş, am participat la festivităţile prilejuite de inaugurarea noului sediu al Liceului Teoretic Particular „George Pop de Băseşti” din Ulmeni. Am fost puternic impresionat de ceea ce s-a întâmplat acolo : de aspectul monumentalei clădiri, de numărul şi calitatea participanţilor, de organizarea excepţională, de ţinuta discursurilor.  Familia Puşcaş a fost la cea mai mare înălţime.  În ton cu moderatorul activităţii,  dr. Teodor Ardelean, intelectual rasat, directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare, care i-a dat savoare prin expresiile latineşti pe  care le-a utilizat ca ingrediente academice în discurs, spun  şi eu : „Gaudeamus igitur” !  Să ne bucurăm, aşadar, alături de aceşti oameni de excepţie, ctitori de şcoli, luminători de neam şi de ţară.

                                                 

                                                          prof. Traian Rus

P.S.

            Nu pot încheia, fără să trec  peste un moment, încadrabil,  la prima vedere, în registrul monden. Prin protagoniştii implicaţi, momentul  respectiv   i-a înălţat pe oaspeţii veniţi, la Ulmeni,  pe un palier pendinte de resortul intelectual, dialogic. La „punctul  trei”, comilitonii d-nei Aurora Puşcaş,  au gustat, prin kairoticul clipei, deliciile unui symposion-festin, venerat cândva de greci la sosirea marilor serbări populare. Este vorba de un act ludic fermecător, consumat între două personalităţi de rară prestanţă, ajunse, după ani rodnici de muncă, ultratitrate, d-na Aurica Nemţu şi dl. Teodor Ardelean. D-na Aurica Neamţu : „D-le Director, m-aţi făcut fericită, ascultându-vă cuvântând”. Dl. Teodor Ardelean : „D-na Neamţu, de mult nu mi-a mai spus o femeie că am reuşit să o fac fericită”. Colocutorii sunt, într-adevăr, oameni şcoliţi, „nec plus ultra”. Teodor Ardelean a dobândit, în urmă cu câţiva ani, titlul  de doctor în ştiinţă. Despre d-na Aurica Neamţu, născută Horvat, am aflat menţiuni elogioase făcute de prof. univ. dr. Viorel Rogoz în lucrarea „Mentori şi discipoli”, volum dedicat  profesorului Dumitru Pop la 85 de ani de la naştere (Ed. Mega-EFES, Cluj-Napoca,2012).  „Aurica Horvat era, indiscutabil, fata cu cel mai tare  IQ feminin din grupă”, zice cunoscutul etnolog.