În contextul scandalului iscat de interventia institutiilor
Statului Român pentru a opri retrocedarea Mănăstirii Greco-Catolice din Bixad în urma unei hotărâri definitive şi irevocabile,
la link-ul de mai jos puteţi citi un
interviu luat în 2011 părintelui Filip Crăciun, ultimul supravieţuitor care a fost la Mănăstirea
Greco-Catolică din Bixad, judeţul Satu Mare, în anul 1948, când aceasta a fost confiscată de comunişti.
http://greco- catolica. org/a541- interviu- cu-pr-filip-
craciun-ultimul- supravietuitor- de-la-manastirea -greco-catolica- din-bixad.
aspx
În interviu părintele vorbeşte despre viaţa în mănăstire înainte de 1948, persecuţia comunistă,
anii petrecuţi în puşcărie, perioada de
clandestinitate şi altele.
Este mărturia vie a
unui om care a trăit pe propria piele ororile comunismului.
Interviul poate fi preluat în parte sau integral de oricine
cu menţiunea expresa a sursei.
Din interviu:
pr.Crăciun: - În anul in 1947, dupa Congresul pan-ortodox de
la Moscova era tot mai
evident ca soarta Bisericii Greco-Catolice romanesti era
pecetluita.
Provocarile si amenintarile din partea comunistilor erau tot
mai agresive si mai fatise. Deja
greco-catolicii ucraineni au fost scosi in
afara legii si bagati in puscarii. La noi se vorbea deja ca Biserica Greco-Catolică e urmatoarea adversara pe
lista neagra a lui Stalin. Si atunci, in
atmosfera aia de teroare a diavolului rosu de la Rasarit, pr. Gavril Sălăgeanu a compus versurile iar
pr. Gheorghe Marina melodia unui cantec nou: ”Fiii lacrimilor tale” – un
cantec-rugaciune a rezistentei noastre,
a calugarilor bazilieni de la Bixad si a Bisericii Greco-Catolice.
Pr.Craciun:
Da, la întuneric;
eram în Baia Mare... Aici ne maltratau anchetatorii Covaci, Weiss, Deleanu şi
Urdă. Urdă mi-a scos unghiile de la mâini şi
de la picioare cu cleştele. Venea preotul ortodox la anchetă şi dacă nu
semnai că treci la ortodocşi, începea schingiurea, dar doar de la 10 noaptea încolo. Astfel, m-au legat de un pat şi dădeau cu un duş cu apă rece pe mine; încă şi acum am
dureri în piept. Tot aşa, îmi dădeau cu o perie de sârmă pe talpile
picioarelor. ...
Vasile Bouleanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu