Curtea Constituţională de la Chişinău a pronunţat, joi, 5 decembrie 2013, hotărârea privind interpretarea Articolului 13 (aliniatul 1) din Constituţie în
coraport cu Preambulul Constituţiei şi cu Declaraţia de Independenţă a
Republicii Moldova.
Cazul a fost analizat ca urmare a sesizărilor făcute în
martie şi septembrie 2013 de parlamentarii Ana Guţu, Mihai Ghimpu, Valeriu
Munteanu, Corina Fusu, Boris Vieru şi Gheorghe Brega. Autorii sesizării au
cerut conferirea statutului de normă constituţională Declaraţiei de
Independenţă a Republicii Moldova, adoptată pe 27 august 1991, confirmând
astfel că limba oficială a Republicii Moldova este limba română, nu limba
moldovenească în baza grafiei latine, precum este formulat în Articolul 13 din
Constituţia Republicii Moldova.
Preşedinţia Republicii Moldova a argumentat că denumirea
ştiinţifică a limbii de stat în Republica Moldova este un lucru cert,
subliniind că "naţiunea română este organizată în două state româneşti -
România şi Republica Moldova". Potrivit Academiei de Ştiinţe a Moldovei,
limba de stat (oficială) a Republicii Moldova este limba română, iar sintagma
"limba moldovenească, funcţionând pe baza grafiei latine" din
Articolul 13 alin. (1) al Constituţiei poate fi echivalată semantic cu limba
română.
"Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea
Constituţională a hotărât că, în sensul Preambulului Constituţiei, Declaraţia
de Independenţă a Republicii Moldova face corp comun cu Constituţia, fiind
textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate. De
asemenea, Curtea a statuat că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul
Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional
primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează", se arată în motivaţia
prezentată pe site-ul instanţei constituţionale.Mediafax
Cristian
LAURENTIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu