Cartea „Cuvinte-ncuminţite”, o carte definitorie a lui George Petrovai

Prolificul scriitor sighetean George Petrovai ne oferă, la început de vară şi concedii, cuvintele lui „încuminţite”, care, sunt sigur, vor face deliciul cititorilor, dar îi vor pune şi pe gânduri. După ştiinţa mea este cea de-a şaisprezecea carte a Domniei sale, iar aceste „pilule”, aforisme sau ziceri, unele în proză, altele rimate, vă vor încânta.

          Cartea „Cuvinte-ncuminţite” îi este dedicată distinsului cărturar, profesor dr. Nuţu Roşca şi a apărut la Editura Echim din Sighetu Marmaţiei, director scriitorul Echim Vancea.

           Iată câteva consideraţii despre această apariţie editorială:

         „Cu multe referiri la actualitatea socială şi politică, dar şi mai multe la adevărurile general-umane, cu siguranţă, despre pilulele maramureşeanului Petrovai se poate spune că „mai înainte de a fi rostite, cuvintele cu rost în minte-s rânduite”. (Rodica Lăzărescu)

           „Cartea aceasta, cu alcătuire neobişnuită, cu un titlu, pe cât de atrăgător pe atât de derutant, este rezultatul fundamental al unor zbateri insistente şi rebele la orice comentariu literar de rutină. Este una dintre cele mai profunde scrieri care onorează arealul maramureşean contemporan. Ea reprezintă o sinteză a artei şi a concepţiei autorului asupra vieţii şi lumii în care ne bălăcim existenţa. O lucrare definitorie şi reprezentativă a unui maestru ajuns la apogeul maturităţii literare”. (Mihai Ganea)

           „De la Aristotel şi Platon încoace s-a cam spus despre tot şi toate până azi. Cu asemenea sentinţe au apărut dicţionare cu citate, unele chiar comentate (...). Domnul George Petrovai le trece însă prin mintea lui ascuţită şi le dă o altă strălucire. El scrie despre orice: despre femei, despre gelozie, despre fericire, despre om, despre speranţă, despre rai şi iad, despre prietenie.” (Ion Ionescu Bucovu)

          „Aşa cum spune titlul cărţii, George Petrovai, cel cu un simţ civic dar şi cu umor mult peste media din România, ne propune 782 de cugetări, aforisme, adică ziceri proprii, trăite la intensitate maximă. Acestea se referă la religie şi sufletul uman, la viaţa politică din România, la unele curente filozofice care au dăinuit de-a lungul vremii şi vremurilor, la dragoste, la viaţă în general. Şi parafrazându-l pe scriitor, aş cita tot din ... George Petrovai:”Picioarele când de-oboseală-s frânte/ cu inima tu du-te înainte.” (Gelu Dragoş)

         „Înţeleptele sale cugetări îţi ordonă să-i aşezi poate inconştient cuvintele într-o topică aleatorie, spre binele propriu. Ele sunt de fapt gândurile noastre nerostite, dăruite semenilor din ce în ce mai mult de către domnul Petrovai. Domnia sa poate fi considerat ca purtătorul de cuvânt al lui Socrate către vremurile noastre, asemeni lui Platon, care l-a interpretat pe Socrate după cum s-a priceput.” (Mihai Ştirbu)

     În apărarea aforismului şi în apărarea propriei sale ispitiri, Lucian Blaga spunea: „Literatura aforistică  în starea sa de condiment firesc, indispensabil, aparent insignifiant, dar necesar într-un savant dozaj - e sarea gîndirii”. Cuvintele-ncuminţite ale lui George Petrovai au dozajul necesar!

                                                                         Gelu DRAGOŞ