VICTORIA AMÂNATĂ
Dacă paşii hotărîţi ar tăgădui răutăţile,
am da bucurii viselor trezite
şi printre noi triumfurile
şi încîntătoare glasuri
ar sarbatori câştigul.
Adîncurile şi acoperisul lumii –
cu imensităţile rătăcite, admirabil ar fi
decorate de uriaşa, măreata cinste,
cu dumnezeiasca viată a puritătii.
Dar iată! pe cît de caştigătoare,
pe atît de înfrânte gândurile,
purtările ticăloase ce le stau în umbră.
Cele ale simţirii, iscodirii,
înmuiate în fărâma faptei
nu cresc putinta, nu înaltă iubirile,
dispar la prima adiere de teama sfârşitului,
coroana muncii se arată si-i nevazută,
un pas înainte, altul în defăimare –
în trecere sunt adevarurile, iluzii nesfîrsite,
aproapele ,îndepărtatul poartă mândria
naşterii din stele, Pământul nu alege
o zi întreagă fericită.
GIUVAERUL
Aurul şi alte nobile nu mor,
nu se micesc , ofilesc ,
stau încuiate cu şapte lacăte ,
trăiesc pentru ele încoronate,
cântate de îngeri în cor.
Cu ce să înlocuiască
muritorii vremelnica lor purtare,
că-s duse, scoase din morminte
să ţină de dor,
că ei, alţii le vor.
Măreţia poate fi travestită,
forţat pusă pe mână , pe cap,
să mai decoreze urechile,
degetele, nasul
şi ajunge la poartă,
ce-i de făcut să avem nobleţea
legată de soartă ?
S-au inventat premiile; amăgesc cât pot,
înlocuiesc, dezbină, de-a pururi muritorii
duce-le-vor dorul,
fericitul giuvaer rămâne departe,
să-ţi încerce fiorul.
-Poţi şi tu alături de zei şi hoţi,
daci, romani
să-ţi alegi bijutierul,
să ţii în casă brăţările dace ?
Vremea împarte veşnice capricii;
lutul, fierul , bronzul , giuvaerul,
după cum ţi-a fost norocul.
GRAIUL ŞI ONOAREA
S-a descoperit preţul de piaţă
al vorbirii
şi al muţeniei ce înalţă,
coboară durerea, tăcerea.
Bâta, pistolul, pumnalul
se rotesc, izbesc,
lasând demnităţii să înţeleagă
lacoma soartă,
mulţimile îşi potrivesc îngăduinţa.
În vise se arată onoarea râvnită,
mărturisirile rupte de viaţă,
vine în grabă îngenuncherea,
graiul, cinstea s-au născut în blestem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu