„Studiile realizate până acum dovedesc că
introducerea tehnologiilor digitale, a calculatorului şi a tabletei în educaţia
copiilor se va răsfrânge negativ asupra procesului de învăţământ, conducând la
o scădere fără precedent a abilităţilor cognitive şi a nivelului şcolar.”
“…primul efect al
introducerii tabletelor va fi anularea completă a dispoziţiei şi capacităţii de
a citi a tinerilor din noua generaţie.
În aceste
condiţii, sporeşte nu numai riscul
naşterii unei noi generaţii aproape analfabete, ci şi acela de a ne trezi
într-o lume în care problemele de învăţare şi atenţie cu hiperactivitate, ca şi
alte dizabilităţi mentale vor constitui una dintre marile probleme ale
Instituţiilor din domenii ca educaţia şi sănătatea.”
“Aceasta teorie, conform careia manualul digital
imbunatateste procesul de invatare este doar o produs al fanteziei – atunci
cand nu este, mai grav, produs al unui interes comercial concret. Vom prezenta
mai jos cateva studii care contrazic flagrant aceste preconceptii si
demonstreaza un lucru foarte grav, si anume ca aceste manuale digitale nu sunt
“inofensive”, ci sunt in fapt deosebit de daunatoare proceselor cognitive ale
elevilor.”
Asociația Dascălilor Români, Asociația Părinților pentru o
Educație Sănătoasă și Asociația Părinților și Profesorilor Ortodocși „Grigorie
Palama” au organizat conferința de presă „Copilul între Galaxia Gutenberg și
tehnologia modernă”, susţinută de Virgiliu Gheorghe, doctor în bioetică și
biofizician. Utilizarea suportului
digital in procesul de invatare sau in lectura recreativa are impact negativ
atat asupra reconstructiei mentale a informatiilor, cat si asupra dezvoltarii
neuronale si neuro-psihologice a copiilor.
Părăsirea
triumfalistă a civilizaţiei Gutemberg în favoarea lumii digitale se va dovedi
în următorii câţiva ani a fi unul dintre cele mai mari eşecuri din istoria
şcolii moderne româneşti. De fapt, în aceste condiţii vom fi martorii apariţiei
nu numai a unei generaţii practic analfabete, ci ş a unei generaţii în care
problemele de învăţare şi dizabilitățile mentale vor constitui principala
chestiune cu care se vor confrunta părinţii, instituţiile din domeniul
educaţiei şi sănătăţii din ţara noastră. Cine va răspunde în faţa legii şi a
poporului român pentru această măsură abuzivă şi iraţională prin care se
încearcă înlocuirea manualelor cu tabletele în România?
Prezent la
eveniment, biofizicianul Virgiliu Gheorghe a susţinut că este ocazia potrivită pentru
a trage un semnal de alarmă în privinţa deciziei de a introduce manualele pe
suport digital în locul manualelor şcolare imprimate pe hârtie.
„Înainte de
lansarea efectivă a primelor două manuale şcolare din proiectul naţional „Un
manual românesc pentru copilul tău”, proiect derulat de Asociația Dascălilor
Români și de Asociația Părinților și Profesorilor Ortodocși „Grigorie Palama”,
voi spune câteva cuvinte despre această nouă măsură guvernamentală privind
soarta şi viitorul învăţământului românesc.
Deşi manualele
digitale au fost destul de lăudate în anumite cercuri ale mass-media româneşti,
nu ştim dacă numai din ignoranţă sau chiar motivat de anumite interese, nu
credem că există până la acest moment o expertiză ştiinţifică sau un studiu
pilot pe care să se fundamenteze aceste opinii”
Virgiliu Gheorghe
a afirmat că studiile demonstrează efectele negative ale introducerii
manualelor digitale asupra educaţiei şi a copiilor.
„Dimpotrivă,
studiile realizate până acum dovedesc că introducerea tehnologiilor digitale, a
calculatorului şi a tabletei în educaţia copiilor se va răsfrânge negativ
asupra procesului de învăţământ, conducând la o scădere fără precedent a
abilităţilor cognitive şi a nivelului şcolar. Aceste afirmaţii sunt susţinute
de studiile realizate în ultimele două decenii care au ajuns la următoarele
concluzii:
– lectura pe
suportul digital este de la 20% până la 30% mai înceată decât pe suport de
hârtie şi cu 50% dacă este vorba de lectura online;
– Lectura
efectuată pe monitor consumă mai multe resurse mentale decât cea pe hârtie şi
totodată face mai dificil procesul de reamintire a textului citit odată ce
cititorul termină de parcurs materialul respectiv.
-Lucrul pe
computer conduce la un nivel mai înalt de oboseală şi la o senzaţie crescută de
stres aferentă respectivei sarcini.
– Citirea de
naraţiuni lineare şi texte descriptiv-explicative pe un ecran conduce la o
înţelegere mai slabă a textelor lecturate decât citirea aceloraşi texte de pe
hârtie;
– Din punctul de
vedere al memoriei, citirea de pe ecran reduce capacitatea memoriei de lucru,
dar şi memoria de lungă durată, deoarece procesarea informaţiei de pe support
digital, cand este implicat multitsking-ul, nu se face pe hippocampus, zona din
creier care răspunde de procesul de memorare, ci în striatum“.
Biofizicianul se
întreabă dacă suntem martorii unui experiment la adresa copiilor din România.
„Toate acestea
vor conduce în mod sigur la configurarea unor reţele neuronale care nu vor mai
favoriza lectura, pentru că nu vor mai oferi satisfacţia necesară pentru
desfăşurarea acestui proces. Este cunoscut faptul că atunci când citirea se
desfăşoară mult prea încet, iar lectorul se confruntă cu problema memoriei de
scurtă durată, el nu va mai înţelege uşor ceea ce citeşte, ceea ce-l va determina
să renunţe la acest proces care-i necesită mai multe resurse cognitive decât
este dispus că consume, pentru un lucru care nu-i aduce satisfacţie. Practic,
primul efect al introducerii tabletelor va fi anularea completă a dispoziţiei
şi capacităţii de a citi a tinerilor din noua generaţie.
În aceste
condiţii, sporeşte nu numai riscul
naşterii unei noi generaţii aproape analfabete, ci şi acela de a ne trezi
într-o lume în care problemele de învăţare şi atenţie cu hiperactivitate, ca şi
alte dizabilităţi mentale vor constitui una dintre marile probleme ale
Instituţiilor din domenii ca educaţia şi sănătatea.
Ne-am interesat
şi nu am putut afla de existenţa unei comisii formate din experţi la nivelul
Ministerului Educaţiei şi învăţământului din ţara noastră care să fi luat în
considerare aspectele negative ale educaţiei cu ajutorul tabletei, a
mijloacelor digitale, în general. De asemenea, nu cunoaştem să fi existat vreun
studiu pilot realizat pe câteva şcoli din ţara noastră pe care să se
fundamenteze hotărârea introducerii manualelor digitale în România.
În acest context,
ne întrebăm, oare cei care conduc astăzi sistemul de învăţământ românesc şi-au
asumat sarcina de a ne demonstra faptul că doctorul Alfred Spitzer are dreptate
când afirmă în cartea sa Digitale Demenz, că noile media vor induce o
răspândire fără precedent a demenţei digitale în sânul noilor generaţii? Suntem
martorii unui nou experiment realizat la scara noilor generaţii din România?
Sau este vorba de o nouă mare afacere despre ale căror profituri vom afla prea
târziu pentru a repara afecţiunile mentale şi educaţionale a câteva sute de mii
de copii?
În încheiere,
ţinând cont de gravitatea temei avută în discuţie, ca reprezentant a două
asociaţii a dascălilor şi a părinţilor din România, vom pune întrebarea: Cine
în ţara noastră îşi asumă în faţa legii succesul introducerii manualelor
şcolare digitale? Pe cine vom putea trage la răspundere privind distrugerea
sănătăţii mentale a unei întregi generaţii de adolescenţi?”.
Ca raspuns real
la framantarile parintilor ce vor să iși educe copiii într-un spirit autentic
românesc, in cadrul conferinței au fost lansate primele manuale școlare, facand
parte din proiectul național „Un manual românesc pentru copilul tău” derulat de
Asociația Dascălilor Români și de Asociația Părinților și Profesorilor
Ortodocși „Grigorie Palama”.Manualele sunt concepute conform curriculei
naționale propusă de Ministerul Educației Naționale şi le permit atât
dascălilor, cât şi părinţilor, să le ofere celor mici o educație bazată pe
valori.
Îndrumător de
Arte Vizuale pentru clasa pregătitoare și clasa I este primul instrument de
lucru în domeniul artelor pentru această grupă de vârstă, cu o viziune
novatoare, o alternativă interesantă la ghidurile didactice și caietele de
lucru deja existente.Indrumătorul a fost conceput pe parcursul a şapte ani de
30 de cadre didactice şi specialişti în diverse domenii, care au pus în lumină
inclusiv valorile pedagogiei de artă din perioada interbelică—valori autentice
care au creat elite în învăţământul românesc. In întregime ilustrat (pictură,
colaj, arte textile, origami, bricolaje, sculptură şi grafică) de către copii,
ofera teme plastice atractive şi subiecte fascinante pentru cei mici, o
abordare în cheie ludică, spirituală, ce valorizează binele, adevărul și
frumosul.
Memorator –
Îndrumător de matematică pentru clasa a V-a își propune și reușește, pentru
prima dată, să arate drumul corect spre înțelegerea matematicii, „ca o știință
frumoasă, ascunsă elevilor din cauza unor programe școlare greșit alcătuite,
prea încărcate, cu chestiuni secundare și fără suficiente legături cu viața”,
potrivit autorilor. (Sursa: Active News)
“[Introducerea
manualelor digitale] este un moment important in evolutia scolii si in
dezvoltarea societatii romanesti. Introducerea manualelor digitale este un pas
necesar spre modernitate, o adaptare a sistemului de invatamant la lumea
tehnologiei si la ceea ce se intampla in mod concret in viata generatiilor
actuale de copii. Practic, prin intermediul manualelor digitale, scoala
romaneasca se apropie de elevi si raspunde mai bine nevoilor si asteptarilor
acestora”.
Citatul de mai
sus, apartinand ministrului educatiei, are ca scop sa ne informeze despre
motivul pentru care statul roman cheltuie sume imense de bani pentru inrautatirea
educatiei romanesti.
De ce
“inrautatire”? Deoarece, in ciuda propagandei ministeriale, manualele digitale
in realitate nu “raspund mai bine nevoilor si asteptarilor acestora”. Aceasta
este doar o idee preconceputa a diriguitorilor moderni ai invatamantului. Studiile
in domeniul neurologic si comportamental au scos la lumina, in ultimele decade,
exact inversul acestor afirmatii. De aceea, atunci cand autoritatile romane
vorbesc despre imbunatatirea educatiei la nivelul primelor doua clase primare prin
introducerea manualelor digitale, nu au in vedere vreun studiu pe care l-ar fi
derulat care sa le releve o asemenea realitate. Aceasta teorie, conform careia
manualul digital imbunatateste procesul de invatare este doar o produs al
fanteziei – atunci cand nu este, mai grav, produs al unui interes comercial
concret.
Vom prezenta mai
jos cateva studii care contrazic flagrant aceste preconceptii si demonstreaza
un lucru foarte grav, si anume ca aceste manuale digitale nu sunt “inofensive”,
ci sunt in fapt deosebit de daunatoare proceselor cognitive ale elevilor.
In ultima vreme,
asadar, au fost intreprinse o serie de studii care au comparat cititul digital
cu cititul clasic, scotand la lumina o seama de probleme. Un astfel de studiu,
intreprins de Patricia M. Boechler de la Universitatea din
Alberta, Canada, in 2001, arata ca cititul de hipertext (forma sub care este
prezentat textul digital) conduce la supraincarcare cognitiva si dezorientare. Cu
alte cuvinte, explica autoarea, textul digital se citeste mai greu – adica este
mai obositor pentru creierul uman – mai ales din cauza faptul ca cititorul este
nevoit, in timpul citirii, sa ia tot felul de decizii, cum ar fi ce legaturi sa
urmeze si pe care sa le ignore sau in ce ordine; de asemenea este necesar ca el
sa aiba in minte tot timpul un fel de “harta” a locatiilor informatiilor pe
care le-a vizitat, pentru a se putea intoarce (“naviga”). Problema se agraveaza
odata cu cresterea volumului textului, si duce de multe ori la dezorientare –
cititorii descopera ca nu mai stiu de unde au venit si unde trebuie sa se
indrepte cu cititul. Evident ca astfel de probleme se intalnesc in mult mai
mica masura in cazul cititului liniar.
Un alt studiu,
din 2004, desfasurat de Zimming Liu de la Universitatea San
Jose din California, SUA, a analizat schimbarile in comportamentul cititorilor
in perioada 1994-2004 (perioada in care a avut loc “explozia” internetului). Rezultatele
studiului sau sunt foarte importante pentru intelegerea modului in care
manualele digitale ii vor afecta pe cei mici (avand in vedere in ce mod ne-a
afectat pe toti).
Iata-le
prezentate sumar: 67% dintre participantii la studiu au declarat ca citesc mai
mult decat cu zece ani in urma dar, noteaza cercetatorul, s-a schimbat dramatic
modul de citire: modul de citire de pe ecran este caracterizat de petrecerea
unui timp mai indelungat pentru parcurgere si scanare, vanarea de cuvinte
cheie, citirea singulara (o singura data), citirea ne-lineara si citirea
selectiva, in vreme ce este mai scazut timpul petrecut pentru citirea in
profunzime si concentrat, odata cu scaderea atentiei sustinute.
Aceste schimbari
de comportament, generate de cititul electronic, sunt confirmate de efectele
lor:
“Un studiu din
1989 arata ca cititorii de hipertext ajungeau deseori sa apese distrasi
mouse-ul «prin pagini in loc sa le citeasca cu atentie». Un experiment din 1990 a aratat ca cititorii
de hipertext deseori «nu isi puteau aminti ce au citit si ce nu». Intr-un alt
studiu din acelasi an, cercetatorii au rugat doua grupuri de oameni sa raspunda
unei serii de intrebari consultand un set de documente. Un grup a folosit
documente electronice cu hipertext, in timp ce celalalt a folosit documente
traditionale tiparite. Grupul care a folosit documentele tiparite a depasit
grupul cu hipertext in completarea temei cerute. Analizand rezultatele acestui
experiment si a altor experimente, editorii unei carti din 1996 despre
hipertext si perceptie scriau ca, deoarece hipertextul «impune o incarcatura
mai mare cognitiva asupra cititorului», nu este nicio surpriza «ca comparatiile
empirice intre prezentarea tiparita (o situatie familiara) si hipertext (o
situatie noua si solicitanta din punct de vedere cognitiv) nu favorizeaza
intotdeauna hipertextul.» Dar ei au prezis ca, pe masura ce cititorii vor
castiga o mai mare «pricepere in domeniul hipertextului», probleme cognitive
probabil ca vor scadea”. Acest lucru insa nu s-a intamplat.Chiar si astazi,
cercetarile contemporane “continua sa arate ca oamenii care citesc text liniar
inteleg mai mult, isi amintesc mai mult, si invata mai mult decat cei ce citesc
text presarat cu legaturi” (citate din cartea lui Nicholas Carr, “The Shallows:
What the Internet Is Doing to Our Brains”, care analizeaza indeaproape
fenomenul cititului digital).
Acestea sunt doar
cateva minuscule franturi din abundenta literatura de specialitate care arata
ca aceasta presupozitie ca textul digital este preferabil celui clasic nu are
suport stiintific. Inca mai mult, in acest scurt text nu a fost abordata
problema impactului textului digital asupra memoriei pe termen lung, memoriei
de lucru si atentiei, realitati neurologice asupra carora textul electronic are
efecte devastatoare.
Este deci pacat
ca cei care ar trebui sa fie rigurosi si stiintifici, conducatorii
invatamantului, se dovedesc lipsiti de dorinta de a fundamenta avansul
educatiei pe cercetarile de specialitate, preferand sa actioneze “dupa cum bate
vantul”, in dauna elevilor si a viitorului acestora.
Pentru ca daca scoala are un rol, acesta este mai ales acela
de a oferi tinerilor pe care ii educa perspectiva alternativa a unei lumi a
culturii, a frumosului, a linistii, in care procesele lor cognitive sa se
desfasoare armonios. Asta asteptam de la ea, nu sa constate, prin ministrul
Educatiei, ca “cea mai mare parte a copiilor traiesc in era digitala”. Prin
aceasta afirmatie si prin actiunile sale, Ministerul Educatiei ne arata ca nu
mai are de gand sa promoveze o lume alternativa la cea a tabletelor,
telefoanelor, jocurilor video si textelor de 2 paragrafe. Acea lume a cartilor, a bibliotecii, a romanului,
a poeziei, a Domnului Trandafir, este destinata pieirii, pentru ca cei care ar
fi trebuit sa o apere vor sa o abandoneze, pe drumul fauririi neabatute a
omului nou, bun de dus pe cele mai inalte culmi ale progresului tehnologic. Sursa: In apararea familiei
Paul Cocei