miercuri, 20 iulie 2016

POESIS - IOAN HADA


“La umbra zeilor în floare” 2007

Motto

“Omul acesta
A trăit în ţara
Celor mai odioşi
Şarlatani şi tâlhari

A fost elegant
Şi poet pe deasupra-
Cu puteri nu prea mari
Dar cu inimă falnică-
Şi pe-o oarecare femeie
De peste 40 de ani
O numea iubită
Şi fetiţă zburdalnică”

Serghei Esenin


*             *

Sub adierea
Caldă şi molcomă
De vară
Plopul foşnind
Naşte în inimă
O muzică
Mai dulce
Şi curată
Decât roua
Notei
De vioară


 *
*             *

                   dedicată vânzătorului ambulant de ziare Ioan Hada

Pe străzi
Sunt tranşeele
Existenţei cotidiene
Răsfirate
Ca strigătele
De disperare
În care
Doar soarele
Generos
Îmi picură
Ghirlande de lumini
Pe creştet
Asemeni călugărului
Cu mătănii
La căpătâi
De mormânt

*
*             *

De sub genele
Întredeschise
Azi zburau
Spre mine
Priviri
Ca nişte fluturi
Coloraţi
În şoapte
De iubire

  *
*             *

Sunt atras
De tine
Precum fluturele
De noapte
Până-şi pierde
Aripile şi viaţa
De-o lumină

  *
*             *

Poate asta
Mai sunt
Firul de iarbă
Plăpând
Strivit de picioarele
Satrapilor lumii
Aplecat
În rugăciune
Şi mângâiat
Numai de lumină
Şi triunghiul
Prin care
Priveşte lumea
Dumnezeu

 *
*             *

Poemul meu
Mai tare
Decât
Piatra unui
Templu
Să fie oare
Asemeni ţăranului
Român încăpăţânat
Care
L-a făcut
Pe însuşi Napoleon
La Arcole
Să intre-n luptă

 *
*             *

Poetul – singurul
Care-n loc
De pietre
Aruncă-n prostituate
Numai
Cu flori de cuvinte

 *
*             *

Poemul de iubire
Ca frunza
Lumină respiră

 *
*             *

Poemul de iubire
Ca rugăciunea
Te visează

*
*             *

Între lumina
Primului scâncet
De copil
Şi cea dintr-o
Lumânare
Ce-ngână psalmul
La căpătâi
De mormânt
E loc destul
Pentru viaţa
Ca o paranteză
În care încape
Mai multă
Bucurie şi suferinţă
Decât poţi duce

 *
*             *

Cuvintele poemelor
Pe coală
Asemeni corbilor
Pe cadavrele soldaţilor
Bătăliei pierdute
Croncănind
Dialoghează

 *
*             *

Privirea urcă
Fascinată
Silueta femeii
Iubite
Aşa cum se înalţă
Ruga
Duminica-n
Biserică

 *
*             *

Bănuţul
Din palma
Cerşetorului
Ca pironul
De răstignire
Plin de sânge
Îmi vorbeşte

*
*             *

Păpădiile purtate
De vânt
Sunt visele
Impregnate cu lumină
Ale soldaţilor
De sub iarbă

 *
*             *

Dacă vrei
Să-nţelegi
Vagabondul
Priveşte vântul
Ca pe femeia
Ce te doreşte

*** 

Stare

Mi-e sufletul
Mereu încordat
Strigăt
De luptă
Un zbor de cocor
Dureros încrestat
În memoria
Toamnei
Sub tâmplă

 *
*             *

În zori
Savurez cafeaua
Iar zaţul
Când încerc
Să-i înţeleg
Sensul
Se tulbură
Asemeni
Gândurilor intime
Ce se văd
Şi se simt
Privite

 *
*             *

Viaţa
O coală
De hârtie
Pe care
Mii şi mii
De cuvinte
Şi sentimente
Aleargă
În toate direcţiile
Nimerind
Întotdeauna
Aiurea

 *
*             *

Cuvintele mele
Aleargă
Întotdeauna
Spre poem
Precum câinele
De vânătoare
De-a lungul
Strigătului de luptă
Al stăpânului

*
*             *

De sub genele
Întredeschise
Azi m-ai privit
Cu lăcomia
Unor coapse
Larg deschise




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu