Sistemul ocult care stăpânește
azi România a fost creat de Traian Băsescu după educația, apucăturile și
valorile lui securistice. Apoi a fost preluat de Klaus Iohannis, în beneficiu
propriu, fără rigori critice sau morale și
fără filtre democratice care să-l țină
în frâu. A primit câți bani de la buget
a vrut și s-a dezvoltat discreționar, creându-și arme de ultimă oră capabile a îngenunchea orice majoritate
neconvenabilă.
Astfel, sistemul ocult din România s-a dezvoltat ca o
organizație teroristă. Este condus cu
mână forte de un personaj atotputernic, respectă legile sau principiile
statului de drept doar atunci când îi convine, își
execută sumar și cu sânge rece
inamicii, pe bază de simulacre judiciare și
în numele unor cauze nobile (în cazul nostru lupta anticorupție), și,
mai ales, are capacitatea (prin intermediul rețelelor
de socializare on-line) de a-și crea
prozeliți fanatici și de a-i mobiliza rapid, în număr mare,
pentru a-i susține cauzele ilicite și a da impresia de voință populară.
Ne place sau nu ne place, trebuie să acceptăm pe bază de
demonstrații recente că, deocamdată, nu
există în România acea forță
democratică și acei politicieni
providențiali care să poată lupta cu șanse reale de victorie împotriva sistemului
ocult, de tip organizație teroristă, ce
a prins România în tentaculele sale.
Deținerea unei
majorități la vot, chiar zdrobitoare,
nu mai are greutatea executivă de acum 10 – 15 ani. Cum s-a văzut în cazul
Ordonanței 13, activarea de către sistem
a armei de mobilizare prin Facebook a unor categorii captive și apoi multiplicarea acestora prin tehnici
de manipulare de tip bulgăre de zăpadă, pe profile caracterologice, a funcționat mult mai bine și mai rapid decât informarea și
mobilizarea votanților majoritari prin
metode clasice. Sistemul și-a
demonstrat capacitatea de a genera adevărate pandemii de protestatari cu care,
într-un blitzkrieg, să ridiculizeze, pur și
simplu, majoritatea de 70%, de la urne, a alianței
de guvernare.
Multe voci îi reproșează
ministrului justiției, domnul Tudorel
Toader, concluzia prudentă a evaluării sale privindu-i pe Procurorul General și pe Procurorul Șef al DNA. Eu îl felicit pentru soluția adoptată.
În primul rând că, până la acea concluzie, domnul ministru a
avut curajul să spună pe nume celor mai flagrante și grave erori comise de instituția
doamnei Kovesi în anchetarea emiterii de către guvern a Ordonanței 13. Formulărilor incriminatorii extrase
din Decizia CCR, de o duritate fără precedent, domnul Toader le-a adăugat
propriile sale critici severe la adresa abuzurilor DNA și a consecințelor
nefaste ale acestora asupra echilibrului puterilor în stat. În acest fel,
raportul său de evaluare se adaugă, ca un al doilea document devastator,
rechizitoriului făcut de CCR.
Într-o judecată viitoare vor exista, astfel, două probe
oficiale, acuzatoare, care să confirme abuzurile Laurei Kovesi la comanda DNA.
Ori, într-o astfel de speță, două probe
în loc de una singură capătă o greutate infinit mai greu de contracarat.
În al doilea rând, se trece prea ușor peste modul in care domnul ministru Toader a ales să
formuleze concluzia raportului său: „In acest moment nu este oportună declanșarea mecanismului instituțional de revocare a procurorului general,
respectiv a procurorului șef al DNA”.
Este o formulare inteligentă, care confirmă, în subtext,
existența din plin a unor motive de
revocare și posibilitatea ca, la o nouă
abatere sau când se va considera oportun, mecanismul de revocare să poată fi
declanșat.
Așadar, mesajul este
că doar rațiuni de oportunitate au
îmblânzit sentința domnului ministru.
Și, domnul Toader
are dreptate când invocă lipsa de oportunitate a unei concluzii drastice.
Să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat în secunda doi după o
eventuală declanșare, de către domnul
ministru, a mecanismului de revocare a Laurei Kovesi. Un adevărat taifun.
Proteste masive în stradă, amplificate și manipulate de către sistem. Diabolizarea
PSD pe tema preferată a iohaniștilor:
penalii care vor să distrugă justiția
independentă. Campanii fulminante pro Kovesi și
DNA ale ambasadelor grele și ale aliaților PPE din Parlamentul European. Etc etc
etc!
Și cu ce finalitate?
Ar fi fost revocată Kovesi de către Iohannis? În niciun caz.
Am constatat, azi, în tabăra binomului, mulți dezamăgiți
de soluția rabinică a ministrului
Toader. Speranțele acestora că focul
protestelor cu sute de mii de tefeliști
furioși în stradă ar putea fi reaprins,
că guvernul Grindeanu ar putea fi, în fine, debarcat, după tentativa ratată la
mustață cu două luni în urmă, s-au
năruit.
Mi se va reproșa
faptul că laud un gest de lașitate.
Răspunsul meu va prelungi sensul acelei comparații
pe care am făcut-o la început, între sistemul ocult și o organizație
teroristă: este o lașitate din partea
autorităților atunci când acceptă
negocieri cu teroriști care dețin ostatici? Sau când acceptă să plătească
răscumpărări pentru eliberarea acestora?
Nu, acestea nu sunt comportamente lașe. Acestea sunt comportamente raționale.
Care, pentru a elimina sau limita crime, produse de folosirea unor arme sau
metode interzise, fac acceptabile, până la un punct, chiar abateri de la regula
morală.
Este o abatere de la lege și
de la regula morală să negociezi cu teroriștii
și să le accepți condițiile, sub
presiune. Totuși, astfel de abateri se
întâlnesc frecvent și salvează
numeroase vieți omenești.
Este o abatere, cel puțin
de la regula morală, ca ministrul justiției
să constate și să consemneze oficial niște abuzuri grave ale unor subalterni și, totuși,
să îi lase pe aceștia nepedepsiți. Dar, dacă această abatere salvează un
guvern legitim de la dărâmarea sa abuzivă, de niște
oculți, ea, abaterea, după părerea mea,
nu trădează lașitate ci înțelepciune.
Gândirea că, având majoritatea în parlament, un partid are și forța
necesară pentru a se lupta corp la corp și
a învinge un sistem ocult precum cel din România lui 2017 mi se pare și superficială și utopică.
Când doar una din tabere are bomba atomică, cealaltă luptând
cu armament convențional, nu mai
contează numărul de combatanți.
Contează doar forța de distrugere.
Prin manevra sa, domnul ministru a împușcat mai mulți
iepuri dintr-un foc: a rostit, fără menajamente, niște adevăruri extrem de dure, a evitat reactivarea străzii
manipulate de sistem, l-a obligat pe președintele
Iohannis să laude măsura monitorizării marilor parchete, a lăsat deschisă
problema revocării Laurei Kovesi și,
mai ales, nu le-a dat apă la moară celor care de-abia așteptau să mai spună odată despre PSD că ar fi un partid
antijustiție.
Și mai are un
avantaj mutarea de așteptare a domnului
Toader: ea va genera, inevitabil, noi dezvăluiri, din ce în ce mai grave,
despre Laura Kovesi.
Până când aceasta, cu tot sprijinul planetar de care se
bucură, își va da singură demisia.
Căci, dacă nu, un al doilea mandat de președinte pentru Klaus Iohannis va deveni
imposibil de obținut.
Sursa: Contele de
Saint Germain
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu