„Un
Singular – cu crucea pe umăr... și în inimă”: profesor universitar emerit
doctor MIRCEA VASILE DIUDEA, poet-chimist-matematician
11.11. Sfinții Mucenici
Mina, Victor și Vichentie, Sfânta Muceniță Ștefanida, Cuviosul Teodor Studitul.
1950. Sâmbătă. Silivașu de Câmpie, localul școlii din fosta casă a contelui
ungur al domeniului...
Doi
tineri luminători de minți și formatori de caractere, veniți dintr-o mai mare
nobilime decât a „grofului” – nobilimea cu suflet și de suflet a Ardealului de
Cluj și de Sibiu, nobilimea patrioților pașoptiști de Apahida, nobilimea de
dreaptă și fermă credință în Dumnezeu –, fericiți: deveniseră părinții lui
Vasile Mircea, care „a văzut lumina zilei” noaptea, la două, la strălucire
discretă de flacără întreținătoare de mister și poezie, la „lumină lină” urzind
sibilinic-dumnezeiesc întrebări și pâlpâind seninuri călăuzitoare. Abia din al
doilea trimestru al clasei întâi, în Apahida deja, filamentul din wolfram
(aprins poate tocmai de la Sadul bunicului matern) va da fast paginii de caiet,
ca, spre sfârșitul gimnaziului, întrepătrunsă de incandescențele emoției și ale
gândului în prag de maturizare, cerneala să cristalizeze în poliedre lirice. „iar apoi viaţa / va intra în aceste versuri / viaţa de mână visele de mână”.
Har de la Dumnezeu, pe de o
parte, iar pe de alta, primirea talanților cu simțul etic al datoriei de a-i
valorifica și multiplica; primirea și a cumpenelor, cu ducerea la bun sfârșit
și transfigurarea lor în imnuri către Dumnezeu. „Când Domnul e cu mine /
dușmanul e departe...”
Mediu intelectual, educație
impecabilă, prețioasă moștenire genetică. La fel de aproape și de elitele
culturale sau științifice, și de oamenii simpli. Pătrundere a problemelor
tuturor, ajutor material și afectiv, renunțare la propriul program pentru
programul altuia.
Bucuros efort, întotdeauna.
Bine alese repere morale și culturale. La rândul său, devenit model și mentor pentru
alții. Studiu până în zenitul și azimutul de stele și de zori. Sub raza
privirii lui Dumnezeu. – O istorie personală excepțională, cu puternic câmp
magnetic pentru cei din jur, totuși retrageri în discreție, așezare în enigmele
modestiei.
Ascuțimea minții
Scorpionului zodiacal, strunită de ordinea Fecioarei din ascendent și călăuzită
de o distinsă, atentă învățătură a omeniei. Tigrul de Metal alb – puternic,
stăpân pe el, de onoare, competitiv, consecvent, hotărât, strălucitor. S-a
format o personalitate realist-umanistă – de bună logică, rigoare, cuprindere
enciclopedică, aptitudini artistice –, cu pasiune pentru exactități, molecule,
cifre, cu elevat gust pentru literă, sunet, ritm, linie sau culoare. Altruism,
înțelegere și respect pentru celălalt;
n-dimensiuni furate din cristale, găsite în oameni, văzute în întâmplări.
Gânduri, încercări, idei, invenții. Veghe mărturisită ca fiind inspirată de
Dumnezeu. Pași înainte în lumea de-aproape nevăzută. Nedescoperitul descoperit.
Minuni descifrate închinate, prometeic, omului, vieții, vindecării. Știință
împărțită altora cu totul, spre înmulțire. Propellani, rhombellani... Rațiunea
transformă Tesseractul în rhombellani. Puncte zise singularități... Omega =
1X^e, circuit hamiltonian... Aventură științifică în spațiul abstract,
combinatorial. (Că, de n-ar fi, nu aș povesti.) Știință dusă până departe și
departe, întotdeauna sub pavilion Românesc.
Căuat
în Cluj de la mii de kilometri; apreciat, așteptat cu prietenie în Răsărit, în
Apus, către Steaua Polară, spre Amiază. În Japonia, la Teheran, Valencia, Sankt
Petersburg, Zagreb, Timișoara... Publicat, citit, citat, de peste Atlantic,
până în estul îndepărtat. Punct delphic: România.
Angela-Monica
JUCAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu