COPILĂRIA, DULCE ÎMBRĂȚIȘARE

M-au purtat pașii pe serpentinele vieții cu iuțeala clipelor, întocmai precum se întâmplă oricărui seamăn de-al meu. Am profesat cu dăruire la catedra de Biologie, domeniu care mi s-a potrivit mai mult decât puteam spera în anii adolescenței. Aveam să mă bucur de o perioadă fertilă în activitatea mea  ca dăscăliță la actualul Colegiu Național ,,George Coșbuc,, instituție care împlinește anul acesta 100 de ani de la înființare. A fost primul liceu de fete din Transilvania, înființat la 1 septembrie 1919   sub numele Liceul  ,,Regina Maria,, . Îmi amintesc de aniversarea a 75 de ani a Liceului în anul 1994, când eram  diriginte a unei clase liceale. Eram alături de colegii mei învățători și profesori la un eveniment cu totul deosebit. Începusem să public poezie și mă contopisem fără să vreau cu visele elevilor mei dragi, în poemul intitulat

ADOLESCENȚĂ

 Sunt anii când în piept fiori

De caldă primăvară vin

Și se adună dor cu dor

Iar mâine pieptu-ți fi-va plin.

Căci grabnic dorurile chemi

De frunză, de iubit, de carte

Și se adaugă în vremi

Iar firul deapănă departe…

Spre înapoi un gând fugar

Îl vei chema din când în când,

Să retrăiești un clip măcar

Din timpul când sperai visând.

Vei savura un vis splendid

Plutind pe-un fulg plin de lumini,

Misteriosul gând candid,

Din anii adolescentini.

( din volumul pe Punte…peste punți, București, 1994)

Și iată că după mulți ani de când m-am pensionat, am primit invitația colegelor mele învățătoare Simona și Luminița, să mă întâlnesc cu elevii a două clase a treia care ar dori să cunoască o fostă profesoară a Colegiului în una din zilele săptămânii de ,,Școală Altfel,,. În sala festivă a Colegiului unde am intrat cu mare drag, am cântat împreună cu copiii versuri de iubire a pământului natal, pe melodia marelui nostru muzician George Enescu. Am dat glas deopotrivă Imnului Europei.Ne-am contopit laolaltă ritmurile inimilor într-o serbare pornită din iubire pentru vers, pentru cântec, pentru frumusețea trăirii clipelor de școală altfel, fără teme, fără note. Copii frumoși, copii educați, unii dintre ei cu talent la compunere în proză, așa cum ne-a dovedit Lavinia, eleva care ne-a citit un fragment din povestirea ei, făcându-ne curioși, așteptând să aflăm curând ce se va fi întâmplat mai departe după ce eroina ei a ajuns la un hotel din Paris. Mi-au făcut o frumoasă surpriză Maia și Tea,  eleve care au recitat cu talent două dintre poeziile mele despre căței și pisicuțe. Copiilor li s-au citit, anterior acestei întâlniri,  povestiri pe care le-am publicat pentru ei, astfel că dialogul dintre noi a decurs spontan, fără inhibiții. La finalul întâlnirii cu ei, copiii m-au înconjurat apropiindu-se cu căldura sufletului lor de mine, zicându-mi: ,,vă putem îmbrățișa? ,,.Desigur gestul lor a creat o punte admirabilă între ei, copiii de azi și mine, născută cu mult mai devreme, cea care le-a mângâiat creștetul  cu versul și povestirile despre gâze și flori. Căci ce e copilăria decât o dulce îmbrățișare divină înscrisă în gene din clipa în care am ieșit la lumină și am pornit pe calea  unică a fiecăruia dintre noi? 

Gențiana Groza