Olguţa se mărită, e nuntă în PSD!

Presa ne înştiinţează că anul acesta în PSD bat clopote ce vestesc nunta anului. Olguţa Vasilescu, ,,fostă la muncă şi protecţie socială”, şi Claudiu Manda, preşedintele Comisiei de control al SRI, s-au hotărât să-şi unească destinele. Foarte bine, orice căsătorie înseamnă o nouă familie, o nouă celulă pusă la baza societăţii. Aşa spune Constituţia.

Din presă am aflat că din motive numai de ei ştiute, fiecare a mai fost în faţa altarului şi la ora actuală, în registrul stării civile, figurează ca divorţaţi. Unii cititori ar putea crede că nu e cazul să pun în discuţie un eveniment important din viaţa privată a doi demnitari, suficient de cunoscuţi în rândul opiniei publice. Ca orice om obişnuit, la nevoie, şi ei au dreptul să-şi refacă viaţa personală. Precum căsătoria, şi divorţul este o procedură legală, făcută cu acte în regulă. Din diverse motive, când în familie relaţiile devin tensionate şi căile de comunicare s-au epuizat, cei doi soţi, de comun acord, ajung la concluzia că unica soluţie rămâne divorţul. Dragoste cu sila nu se face, altfel degenerează în viol. De acord, numai că în ecuaţia căsătorie-divorţ trebuie făcută o precizare. Statutul civil al demnitarului, spre deosebire de al oamenilor obişnuiţi, necesită un alt gen de abordare. În comunitatea din care fac parte, oamenii de rând se reprezintă doar pe ei, au dreptul să vorbească, să hotărască numai în nume propriu, sau în numele familiei. Deciziile luate le aparţin în exclusivitate şi viaţa lor privată, pentru cei din jur, nu prezintă interes. Cei hotărâţi să pună capăt mariajului eventual ar putea să aibă o problemă de conştiinţă, ce ţine de morala religioasă. În lumea creştină, divorţul este considerat păcat, deoarece se încalcă un jurământ făcut în faţa Divinităţii. În rest, nimănui nu sunt obligaţi să dea socoteală.

În replică, demnitarilor, care derapează de la regulile convieţuirii în doi, trebuie să le reamintim că funcţiile deţinute se datorează votului dat de cetăţeni, cu ocazia alegerilor, atâţia câţi au crezut de cuviinţă să meargă la vot. Prin votul lor, de încredere, cetăţenii le-au oferit mandat să-i reprezinte, să vorbească, să decidă în numele lor, al comunităţii, şi societăţii, din care cu toţi facem parte. În contextul respectiv, unele aspecte din viaţa privată a demnitarilor nu trebuie trecute cu vederea. Nu întotdeauna ce este legal poate fi şi moral. Câtă vreme poporul, aşa cum e, cu bune şi rele, i-a propulsat în scaunele puterii, are dreptul să le ceară să dea dovadă de mai multă demnitate, seriozitate, responsabilitate şi moralitate. Dar mai ales să aibă în vedere problemele societăţii şi ale ţării, nu pe cele personale. Viaţa privată, exagerat de tumultuoasă şi plină de evenimente a demnitarilor, poate produce dereglări comportamentale, care dăunează grav societăţii. Pentru orice cuplu, unul din testele de rezistenţă rămâne familia. Am mai spus şi repet. După părerea mea, politicianul care nu reuşeşte să ducă până la capăt ,,crucea” familiei nu oferă garanţie că va lua decizii corecte şi eficiente, după cum i-ar dicta funcţia deţinută. Deciziile pot fi luate numai de oamenii cu mintea clară şi limpede, nu cu gândul în altă parte. În toate partidele ,, plouă” cu politicieni care au picat testul de rezistenţă, impus de regulile convieţuirii în doi. Indiferent de categoria socială din care fac parte cei doi soţi, divorţul nimănui nu face cinste. În lumea politicienilor are loc pe fondul unui nivel de trai ridicat, al bunăstării, nu al sărăciei, lipsurilor şi necazurilor. Despre acest gen de oameni, în popor, circulă o zicală: „Uneori de prea mult bine, pe unii crapă pielea şi devin buieci, zburdalnici”. Demnitari care se joacă cu divorţul şi căsătoria se întîlnesc inclusiv la vîrful puterii legislative, numită Parlament. Datorită mediatizării, numele şi isprăvile lor sunt cunoscute şi nu e cazul să fie reactualizate şi detaliate. Anul trecut, „craii” noştri, cînd au dat curs Referendumului, pentru redefinirea noţiunii de familie, au fost făţarnici. Prin familia tradiţională unul a înţeles să acumuleze, în viaţa privată cinci neveste, iar celălalt să aibă o iubită, cu mult mai tînără decît propriul băiat. Dacă celor doi le stă gîndul să candideze la preşedinţia ţării, de votul meu nu vor avea parte. În fruntea instituţiilor statului îmi doresc personaje care să aibă un statut moral şi integru, fără probleme în familie. La capitolul viaţă privată, dacă politicienii vor să-i urmeze pe Trump şi Putin s-ar putea să aibă surprize neplăcute. Să nu uite că românii (cu mici excepţii) nu trăiesc în SUA nici în Rusia. Nu este exclus ca atunci cînd vor pune ştampila pe buletinul de vot să-şi aducă aminte şi de unele derapaje din viaţa privată a celor care aspiră la fotoliul puterii. Noului cuplu de însurăţei, de vârsta a doua, le rămân dator, deoarece mi-au oferit prilejul să exprim un punct de vedere, într-o problemă delicată şi foarte controversată. Mie, nu-mi rămâne decât să le urez fericire şi o nouă casă de piatră mai trainică, şi mai solidă. Măcar atât, că oricum cu legea salarizării unice şi a pensiilor, Olguţa a dat-o rău de tot în bară.

Prof. Vasile ILUŢ