Interesele alegătorilor

            de Nicolae Goja

În 27 aprilie, va începe campania electorală pentru alegerile europarlamentare din 26 mai 2019 şi politicienii sînt obsedaţi de pe acum să-şi atragă simpatizanţi noi. Unii alegători se lasă seduşi de temele politice antisistem sau de masă (mainstream), de discursul acaparant (la noi, anticorupţia este capul de afiş), sau de spectacolul mediatic, dar majoritatea discern între interesele partidelor şi cele personale şi vor alege candidaţii care promit să rezolve problemele cetăţeneşti. Cine face altfel să se mai gîndească!

Lipsa banilor este presantă pentru români, căci salariile reprezintă doar 40% din produsul intern brut – spre deosebire de 50-60% în statele vestice. Noi ne lăudăm, însă economia nu are o componentă socială solidă, 30% dintre persoane trăiesc sub nivelul sărăciei, faţă de 15% în ţările occidentale. Salariaţii de stat primesc de doi ani venituri dublate, nivelul de trai le-a crescut, dar dorim ca şi firmele private să acorde salarii peste minimul pe economie – însă care politician va risca să critice patronatele!?…

Partidele nu susţin biserica, politica europeană este ateistă, ceea ce s-a văzut şi în România, cu ocazia referendumului pentru familie. Nici la europarlamentare nu vom avea teme legate de familie, avort, divorţ, căci toţi evită să răscolească aceste subiecte ce dezbină societatea de dragul drepturilor şi libertăţilor omului. Creştinismul oriental este puternic, vezi Polonia şi România, şi totuşi n-avem şanse să impunem revenirea la familia tradiţională, interzicerea avortului şi a divorţului.

Riscurile sînt uriaşe, însă nu ne prea pasă. Scăderea natalităţii obligă întreprinderile să angajeze imigranţi, dar nici asta nu ne place. Vedem diferit, dorim ca statul să fie puternic, de tip conservator, în vreme ce, pe de altă parte, susţinem omul total liber. Alegerile din 26 mai vor fi precedate de astfel de conflicte culturale, în jurul cărora alegătorii se vor plasa. Cetăţenii vor decide ce-i preocupă mai tare, problemele economice, sociale, juridice…

Oamenii se confruntă în mod direct cu bolile şi starea sistemului sanitar îi îngrijorează. Partidele care promit spitale bine organizate şi controlate bugetar vor avea cîştig electoral. (Ar fi agreat partidul care ar propune o contribuţie mai mare pentru cei care consumă substanţe ce le afectează sănătatea.) Viaţa bolnavilor cronic se schimbă brusc, scad veniturile, cresc cheltuielile, banii nu le mai ajung pentru traiul zilnic şi cum să-i ajutăm este o temă politică.

Partidele ce susţin soluţii raţionale pentru stoparea atentatelor teroriste din Occident vor avea succes la europarlamentare. Noi stăm liniştiţi, fenomenul cumplit ne-a ocolit, deşi nu şi pe fiii şi nepoţii noştri ce lucrează în vest. Însă ne preocupă reţelele de criminalitate organizată, care îşi fac simţită prezenţa sub forma traficanţilor de ţigări, droguri şi carne vie. N-ar trebui să acceptăm crima organizată. Temele sînt însă altele, cel puţin deocamdată, partidele se atacă la beregată şi nu le prea pasă de nevoile alegătorilor.

Foarte mulţi salariaţi sînt preocupaţi de ce va fi după pensionare, lucrează la negru sau gri şi nu vor avea pensie, va fi mică sau socială. Limita de vîrstă se apropie şi îngrijorarea lor creşte, îi aşteaptă o perioadă grea a vieţii şi nu găsesc soluţie. Politicienii trebuie să se gîndească şi la aceşti salariaţi păcăliţi de managerii firmelor evazioniste, care îi trimit în stradă.

Partidele se bat pentru voturi, iar campaniile preelectorale nu dezbat soluţii la problemele reale, ci caută ţapi ispăşitori de împuns cu degetul. Politicienii rămîn într-o retorică absurdă, inutilă. Alegătorii nu trebuie să cadă în capcană, ci să-şi vadă interesul personal şi să aleagă partidele care propun soluţii credibile.