Încă mai am nedumeriri asupra modului în care Kremlinul conduce operațiunea din Ucraina. Nu există nicio îndoială că rușii au trebuit să vină în apărarea republicilor Donbass.
Nefăcând nimic altceva decât să furnizeze republicilor
niște arme și informații, timp de opt ani Kremlinul a permis bombardarea
ucraineană a Donbass-ului și ocuparea unor zone mari din Donbass de către
milițiile naziste, în timp ce SUA și NATO au antrenat și echipat o mare armată
ucraineană pentru a supune republicile.
Pe măsură ce s-a deschis anul 2022, republicile s-au
confruntat cu o invazie a 100.000 de soldați ucraineni. Atrocitățile comise
asupra populației de către milițiile naziste au fost tragice. Sentimentul de
rușine din Rusia ar fi putut eroda capacitatea guvernului lui Putin de a
guverna eficient.
Întrucât Kremlinul tolerase atât de mult timp, opt
ani, fără niciun răspuns în afară de un Acord de la Minsk inutil, niciodată
respectat de către Ucraina, este posibil ca Washington-ul să se fi bazat pe
faptul că Putin și-a provocat propria prăbușire acceptând încă o provocare, de
data aceasta una extrem de rușinoasă.
Se pare că Putin însuși a înțeles acest lucru,
deoarece a spus în repetate rânduri că nu are altă alternativă decât să
intervină pentru a preveni invazia ucraineană a republicilor Donbass.
Că Donbass a fost singura țintă a operațiunii
militare limitate este clar din faptul că Donbass este locul în care se află
forțele ruse. Armata ucraineană și milițiile naziste au fost încercuite în
Donbass. Nu există trupe rusești care operează în vestul Ucrainei.
În ciuda avertismentelor Kremlinului că țările care
au împiedicat operațiunea sa militară limitată vor fi tratate ca niște
combatanți, rușii nu au luat nicio măsură împotriva țărilor NATO care i-au
împiedicat operațiunea prin impunerea de sancțiuni și trimiterea de arme în
Ucraina.
Potrivit unor rapoarte, există chiar ofițeri
militari și servicii de informații din SUA și NATO care ajută forțele
ucrainene. Fluxurile de arme către Ucraina au forțat Rusia să-și extindă
operațiunea militară limitată în vestul Ucrainei, unde Rusia a folosit arme de
precizie pentru a distruge stocurile de arme și mijloacele de transport ale
acestora.
Astfel, prin trimiterea de arme în vestul Ucrainei,
NATO a forțat Rusia să-și extindă operațiunile, extinzând astfel războiul.
Armele occidentale vin în Ucraina în principal din
Polonia, iar Polonia a fost în fruntea celor care cer măsuri mai dure, chiar
intervenție militară, împotriva Rusiei.
Cu toate acestea, Rusia a continuat să livreze gaze
Poloniei și celorlalți inamici ai săi din NATO și le întrerupe doar dacă refuză
să plătească în ruble. Departe de a trata Polonia ca pe un combatant, Kremlinul
tratează Polonia și restul inamicilor ei ca aliați și parteneri de afaceri.
Este mesajul confuz pe care Rusia îl transmite,
amenințând cu un lucru, dar făcând un altul, care este plin de pericole.
Un astfel de mesaj confuz, precum acceptarea
provocărilor, denotă un calcul greșit. Îngrijorarea mea rămâne că răspunsurile
limitate, slabe sau inexistente ale Rusiei la provocări invită la mai multe și
la cele mai grave provocări ale NATO, până când se depășește o linie roșie care
va duce la război nuclear.
Se pare că rușii nu l-au citit niciodată pe
Machiavelli. Au preferat să fie iubiți decât temuți.
Procesul îndelungat de eliminare și distrugere a
forțelor ucrainene din Donbass a creat oportunitatea provocărilor tot mai mari
la adresa Rusiei, susținute de statele occidentale sub influența propagandei de
război.
Aceste provocări pot conduce cu ușurință la o
extindere a conflictului, la acțiuni mai puternice împotriva Rusiei până când
situația explodează.
Pentru a preveni un proces prelungit, plin de
oportunități de a aduna provocare peste provocare este motivul pentru care am
crezut că Rusia trebuie să acționeze decisiv și să pună rapid capăt
conflictului.
Acest eșec este adevărata amenințare în conflictul
din Ucraina. Încercând să salveze câteva vieți ucrainene, Rusia ar putea pune
în pericol viața a sute de milioane.
https://www.paulcraigroberts.org/
Notă.
Paul Craig Roberts (născut la 3 aprilie 1939) este
un economist și autor american. A deținut posturi la mai multe universități din
SUA. Are un doctorat la Universitatea din Virginia. A lucrat ca analist și
consilier la Congresul Statelor Unite, unde a fost creditat drept autorul
principal al proiectului inițial al Legii fiscale pentru redresarea economică
din 1981. A fost secretarul adjunct al Trezoreriei Statelor Unite pentru
Politică Economică sub președintele Ronald Reagan și – după ce a părăsit
guvernul – a deținut timp de zece ani scaunul William E. Simon în economie la
Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale și a făcut parte din mai
multe consilii corporative. Fost editor asociat la The Wall Street Journal,
articolele sale au apărut și în The New York Times și Harper’s și este autorul
a mai mult de o duzină de cărți
Autor:
Paul Craig Roberts
Sursa:
Angelo Davidescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu