Omenirea, la răscruce

Paştele au trecut. Cu sau fără miel, cu o puternică furtună în ziua de Paşti, cu realegerea lui Macron preşedinte al Franţei, după ce întreaga Europă s-a speriat că ar putea câştiga alegerile Marine Le Pen, şi nu în ultimul rând cu un Putin la biserică, muşcându-şi buzele în timpul slujbei, desigur cu gândul la cea mai teribilă armă care poate lovi Londra sau Washington în 30 de minute fără să poată fi interceptată. Da, chiar în zilele Paştelui Ortodox, Rusia anunţă că a inventat cea mai sofisticată armă, supranumită SATAN, care nu poate fi interceptată de scuturile anti-rachetă ale NATO. Printre aceste scuturi se numără şi cel de la Deveselu.

Nu este o veste bună. Dar ce veşti bune mai pot fi date în ultima vreme? Covid-ul pare să fi trecut, dar China ţine în carantină oraşul Shanghai, cu 24 de milioane de locuitori, care îşi deschid ferestrele şi strigă toţi odată „Murim de foame! N-am mâncat de zile întregi!”. Aşadar, pandemia de covid nu a trecut în ţara de unde a pornit. În schimb, ţările europene s-au relaxat. Cu sau fără covid, lumea a început să plece în concedii, restaurantele s-au redeschis, oamenii îşi asumă riscul de a se infecta, altfel economia sucombă cu totul.

Este adevărat că şi războiul din Ucraina a alungat frica de covid. Grozăviile războiului depăşeşc panica ce se generalizase în lumea întreagă după ce s-a declarat pandemia la nivel global.

Cu un război care ameninţă să se extindă, cu crizele ce se anunţă una după alta, criza energetică, suprapusă peste criza sanitară, criza alimentară ce nu pare să poată fi ocolită, demonstrează că omenirea se află la o răscruce.

În acest vaiet general, din când în când se aude şi vocea României. De remarcat că politicienii români de la putere în acest moment sunt printre cei mai optimişti. Din punctul de vedere al siguranţei militare România este la adăpost datorită NATO, iar rezervele de gaz şi petrol ne-ar asigura o independenţă dacă ar fi exploatate de noi înşine.

Nu stăm rău nici la capitolul agricultură, problema este însă modul defectuos cum este exploatată această bogăţie pe care ne-o conferă natura, zona în care este aşezată România. Suprafeţe agricole are, bogăţii ale subsolului de asemenea, ape, păduri, munţi care ascund în adâncul lor mari zăcăminte de cărbune, dar şi de aur.

Ce mai lipseşte este o bună gospodărire ale acestor daruri ale naturii. De ce nu le-a ştiut folosi poporul român? Din cauza conducătorilor pe care i-a avut. Şi am zice pe care îi are şi acum.

Ce ar mai fi de spus? Nu prea multe. Sub presiunea evenimentelor, a istoriei până la urmă, conducătorilor politici ai României nu le rămâne altceva de făcut decât să se achite de îndatoriri, conform fişei postului fiecăruia.

Dacă începem să personalizăm, încep şi problemele. Cutare primar îşi face datoria? Directorul cutare de la instituţia cutare merită să ocupe acel post? Poliţia îşi face datoria sau angajaţii ei nu fac decât să profite de statutul lor şi să facă „abuz de uniformă”? Justiţia este justiţie, sau mai apleacă urechea la „comanda politică?”

Am văzut cu câtă încrâncenare s-a dus campania prezidenţială în Franţa, dar având în vedere că România urmează un model francez, ce-i drept semi-prezidenţial, ne putem întreba în ce măsură se deosebeşte regimul Iohannis de fostul regim Băsescu.

Sunt întrebări legitime pe care şi le pune orice cetăţean din România, indiferent de etnie.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informația zilei Maramureș