Mii și mii de vise șterse
Cer să fie-mbrățișate,
Chiar și-atunci când sunt învinse
De-ntunericul din noapte.
Stau pe pragul unor inimi
Prea zdrobite de acest fum
Al iluziilor vremii
Îmbrăcând un nou costum.
Se tot uită peste umăr,
Se tot uită către noi,
Dar și ele își văd visul
Aruncat într-un război.
De-ar mai fi o-mbrățișare
Pentru visul prigonit,
Sau un scut de lăcrămioare,
Să-l întoarcă din dormit.
Mii și mii de vise șterse,
Oameni mari și oameni mici
Au rămas fără adrese
Și loviți de-același bici.
(O tornadă de-ntuneric
Biciuind un vis feeric!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu