Criza de lideri, mai gravă decât criza uleiului

 

Un sondaj ca un duş cu apă rece în plină iarnă. Sondajul măsoară procentele partidelor în eventualitatea că duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare, dar acest lucru nu prea poate fi luat în serios, pentru că mai sunt doi ani până la alegeri.

Care ar fi rezultatele la alegerile prezidenţiale nu prea contează din moment ce nu este niciun candidat prezidenţial sigur. Chestionarul nu include nicio întrebare referitoare la alegerea primarilor într-un tur sau în două tururi.

Oferă date despre evoluţia celor două partide care se bat pentru locul trei, AUR şi USR, dar nu sunt importante din moment ce aceste formaţiuni nu au nicio şansă să formeze o majoritate care să dea un guvern.

Sondajul despre care vorbim măsoară încrederea în personalităţile momentului, prim ministru, preşedinţii partidelor, preşedinţii celor două camere ale parlamentului etc. Aici este o adevărată tragedie.

Elita politică a momentului la capitolul încredere este cam la acelaşi nivel la care se află Vladimir Putin în rândul americanilor. Altfel spus, există o criză de lideri mai gravă decât criza uleiului, a muştarului, a mieilor de Paşti care sunt prea scumpi ca să-şi poată permite omul de rând să-i cumpere.

Procentele de încredere în oamenii momentului abia se ridică până la piciorul broaştei. |i-e şi jenă să dai procentele. O ţară condusă de oameni care au o încredere mai mică de 20 de procente nu prea are şanse să fie scoasă la liman în vremurile tulburi de azi.

Preşedintele este la ultimul mandat şi nu are de ce să-l intereseze ce va urma după el. Nu are nici pârghiile să poată schimba ceva. Pe măsură ce mandatul său se apropie de final are tot mai puţină putere şi influenţă. La fel se întâmplă şi în cazul primarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene. Când mandatele lor se apropie de jumătate se gândesc deja la viitoarea campanie electorală. În partea finală a mandatelor, aleşii locali sunt foarte vulnerabili. Ca nişte pisoi părăsiţi de mamele lor înainte de a fi înţărcaţi. Există aşa-numiţii lideri al căror procent de încredere este la nivelul devalorizării leului. Inflaţia prognozată pentru anul 2024 se pare că va fi mai mare decât procentul pe care îl va obţine USR, un partid promiţător, la viitoarele alegeri.

Un procent de 9%, nivelul inflaţiei prognozate, ar face fericit orice partid, fie că vorbim de Pro România, de PMP, fie de partidul lui Ludovic Orban, Liviu Dragnea sau Viorica Dăncilă. Aşa de rău au ajuns foştii lideri ai marilor partide după ce au fost aruncaţi peste bord de noua gardă a PSD, PNL, PDL.

Privind la garda de foşti lideri, la ce au fost şi ce au ajuns, nu ai de ce să te miri că partea de peste 30% a sondajelor de încredere în liderii politici sunt goale.

Dacă topul încrederii ar fi un raft cu fructe sau cu brânză puse mai sus de 30% toţi liderii actualelor partid ar muri de foame. Cum s-a ajuns în această situaţie?

Au un răspuns politicienii care şi-au ales asemenea lideri? Delegaţii care au votat „echipa câştigătoare” a lui Florin Cîţu pot explica de ce a ajuns într-o asemenea criză PNL?

În acelaşi timp este inexplicabilă situaţia lui Marcel Ciolacu. De ce, în ciuda moderaţiei sale, liderul PSD nu urcă în topul încrederii? Nu este carismatic sau nu se adresează electoratului de stânga pe limba lui?

Nu merită să luăm în discuţie ascensiunea unui politician ca Dacian Cioloş, care promitea să devină un bărbat de stat serios. S-a supărat ca un copil şi şi-a dat demisia din fruntea USR. Un gest la fel de infantil a făcut Victor Ponta când a făcut un pas în spate pentru a-i face loc lui Liviu Dragnea.

Situaţia este de aşa natură încât toţi liderii politici la un loc nu fac cât unul bun.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş