Dilema franceză

 

                                                                                                de Gheorghe Pârja

În Franța, alegerile prezidențiale repetă istoria de acum cinci ani. Până la un punct. După numărarea voturilor, în turul doi, care se va desfășura duminică, 24 aprilie, se vor confrunta actualul președinte, Emmanuel Macron (centru-dreapta), care a obținut 27,85% din voturi, și Marine Le Pen (extrema dreapta) cu 23,15%, mai mult decât în urmă cu cinci ani. Deși nu intră în competiție, îl amintesc și pe Jean-Luc Melenchon (extrema stângă), care a obținut 22% din voturi și e important spre cine vor merge în turul al doilea. Franța este o republică prezidențială, în care Șeful statului are puteri extinse, precum președintele Statelor Unite, aceasta în urma reformelor introduse de generalul de Gaulle, în 1958, pe când era președintele Franței.

Dintre cei 12 candidați, opinia publică franceză și comentatorii politici au luat în calcul concurenții care se vor înfrunta duminică. Previziunea a fost corectă. Candidații de pe primele două locuri au obținut rezultate mai bune decât acum cinci ani. Puternica polarizare a voturilor, în afara centrului lui Macron, electoratul a migrat spre extrema dreaptă și extrema stângă. Dar mai există diferențe ideologice pregnante? Unii analiști, dar și politicieni, cred că oamenii au tendința de a simplifica sistemele complexe. După cum sublinia analistul politic Teodor Tița, să fii de centru nu înseamnă să nu ai opinii. Centrismul înseamnă să accepți faptul că în societate mai sunt lucruri care merg bine, și nu cer neapărat schimbări radicale. Adică nu dărâmi casa, pentru a schimba masa.

Actualul președinte se confruntă cu Marine Le Pen, o variantă mai echilibrată decât acum cinci ani, dar Macron trebuie să ducă mai departe moștenirea acumulată în zeci de ani, de un întreg sistem politic. Turul doi din Franța nu este atât de încărcat de imaginea candidaților, cât mai ales ce garanții oferă țării în condiții de criză, amenințată de un război absurd, de urmările unei pandemii obositoare. Pe acest fond, alegerile de duminică din Franța au și componente raționale, dar și emoționale. Emoțiile sunt cel mai greu de intuit la alegerea unui președinte. În urmă cu cinci ani, a apărut pe scena politică franceză un tânăr candidat căruia nu i s-au dat mari șanse. Era reprezentantul elitei intelectuale din sfera economiei, la început socialist, apoi de centru, cu o gândire modernă, promițând reforme. Era un european convins, decis să aducă Franța pe primul loc în Europa. Chiar să reducă dependența Europei de Statele Unite.

Ne aducem aminte că a avansat ideea unei armate a Europei. Mulți francezi au văzut în tânărul Macron un personaj nimerit pentru a imprima dinamism Franței. Așa că l-au creditat cu 67% din voturi și a ajuns președinte. Marine Le Pen a primit atunci 33% din sufragii. Dacă pe plan european și-a făcut un nume de lider marcant, pe plan intern popularitatea lui s-a mai erodat. Măsurile radicale în domeniul economiei, dorința de a mări vârsta de pensionare au declanșat mișcarea vestelor galbene, cel mai mare protest social din Franța din ultimele decenii. Protestatarii au arătat carențele din sistemul de sănătate. Mai nou, războiul din Ucraina și creșterea prețurilor au lovit serios în edificiul social. În timpul protestelor, chiar i s-a cerut demisia lui Macron. Pandemia a mai amânat lucrurile.

Dar duminică este ziua socotelilor. Candidata și din această finală și-a mai lustruit discursul. Dar nu a renunțat la ideile ei. Dorește ca Franța să iasă din logica belicoasă a blocurilor militare și să ducă o politică independentă. Este o admiratoare a lui Putin și a lui Viktor Orban. De la care primește sprijin. Dilema franceză este extrem de încurcată. Nu-i datoria mea să fac pronosticuri, dar o dreaptă extremă câștigătoare ar schimba profund harta politică a Europei. Cu influențe și în alte părți ale lumii. Și la noi, segmentul aurist din Parlament ar prinde curaj. Eu pledez, pe cât posibil, pentru echilibru. Că avem război în vecini. În ce măsură alegătorii vor asculta chemările candidaților, se va vedea duminică, 24 aprilie, când se va desfășura turul decisiv. Înalt cât Turnul Eiffel.

Pe la noi, de Sfintele Sărbători Pascale, se va sfinți pasca.