Premoniție

În urmă cu mai mulți ani, vreo 10, am fost invitat de valorosul om de cultură ieșean Daniel Corbu la Festivalul Grigore Vieru. Ce vremuri! Primele două zile ale acestui mare eveniment au fost la Chișinău, celelalte două la Iași. În orașul celor șapte coline am fost cazat la Casa Pogor care deține pe lângă multe altele și masca mortuară a lui Mihai Eminescu. Lume multă, lume „grea” a fost prezentă la această mare manifestare culturală. Aici am avut și o lansare de carte la care mi-au sosit din fascinantul Maramu; profesor și critic literar, Virginia Paraschiv, medicul și scriitorul Mihai Ganea, cât și valorosul scriitor Vasile Morar din Chelința Ulmeniului de Maramureș.

Printr-un laudatio nu știu cât de meritat sau exagerat, Virginia Paraschiv ne-a spus că România, țara mea, a noastră și a voastră se va desființa. De atunci mă bântuie, mă mistuie această teamă. Sunt un patriot, un naționalist rezonabil din zona normalului și nu de puține ori am spus că dacă aș fi dat afară din țară pe la sârbi (să zicem), aș fi sărit „gardul” înapoi pe la unguri, bulgari, ucraineni, ruși sau ce-or mai fi.

Timpul își vede de treaba lui și vorbele Virginiei Paraschiv din Casa Pogor ale frumosului Iași, din urmă cu 10 ani, prind contur.

Țara mea, România, a ajuns într-o situație delicată. Delicat este puțin spus, mai degrabă... periculos. Războiul din Nord și Nord-Est va lăsa urma adânci, ne va lăsa urme adânci. Țara noastră se află în mijlocul unor țări cu care nu se are deloc bine. Deși se spune că tot timpul cu vecinii să te ai bine, la noi este total invers, dar să vedem starea vecinilor:

Serbia: Popor nomad. În antichitate, pe teritoriul de astăzi al Serbiei de-acum locuiau triburi ilirice și tracice. Originile istoriei Serbiei actuale se găsesc în migrațiile slave în Balcani, pe teritoriile conduse de Imperiul Bizantin între secolele V-VII. Rădăcinile statului se întind până în secolul al VII-lea și se suprapun istoriei Dinastiei Vlastimirović. Un regat sârb, cu capitala la Duklja, a luat ființă în secolul al XI-lea, găsindu-și sfârșitul spre finele secolului următor. Rămasă acum din fosta R.S.F. Iugoslavia, a fost zdrobită de americani în ultimul război ce nu trebuia să aibă loc. În această perioadă, România (știm bine), a fost de partea americană. Sârbii nu-i vor agrea pe americani nici peste 1 000 de ani, dar și pentru noi vor avea un dinte-n plus, mai ales acum când, în situația războiului din Ucraina, suntem proamericani... pe față.

Ungaria: Popor nomad. Sosită-n pustă de cine știe de unde, s-a consolidat ca stat în Câmpia Panoniei prin anii 900. O țară cu o educație superioară nouă, dar mereu cu pretenții expansioniste. S-a consolidat ca stat prin anii 900-1000. Spun asta statisticile lor și ale lumii. Deși pământul românesc de „pân’ la Tisa”, vorba Eminescului, poartă-n pântece urme de cetăți dacice-castre romane, la fel și pământul din Harghita, Covasna, Mureș și mai toată Transilvania, până sus la Jibou, vecinii maghiari ne doresc cu ardoare bucățica noastră de pământ dacic.

Le mai spunem că cetățile dacice au fost construite înaintea războiului roman și nu cu intenția de a ataca teritorii, ci de apărare a teritoriului nostru.

Și-atunci, cum este posibil, măi Ungarie, veșnic războinică, dacă tu te-ai pripășit pe lângă noi cu 5-600 de ani de la formarea poporului român pe aceste meleaguri să ai pretenții teritoriale de la noi? Rebeli, ultrapatrioți, expansioniști, maghiarilor le-a venit pofta de noi teritorii. În perioada actulă de război în teritorii rusești, când toate țările lumii se detașează de Rusia invadatoare, Ungaria, membră a N.A.T.O și a U. E. bate palma cu Putin. Pe lângă alte avantaje cum ar fi acela că are gaze ieftine, Transilvania prin găselnița „Ținutul secuiesc”, îi face din nou cu ochiul. Ba este o speranță uriașă a flămânzilor de teritorii străine, mai ales că noi nu suntem în relații bune cu vecinii, dar nu numai asta, suntem de partea americanilor, cel mai mare dușman al Rusiei.

Ucraina: Vecina noastră de la Nord și Est, nu figurează ca stat în istoria lumii. Născută după căderea comunismului prin mâna largă a lui Gorbaciov, a-nceput s-o deranjeze pe „mama Rusia”. „Provine din Hazaria, un fel de părinte al Rusiei, cu peste 5000 de ani î.Hr. Istoricul ucrainean Mihailo Grușevski a afirmat că orașul Kiev a fost fondat în perioada în care zona traversată de cursul mijlociu al Niprului era parte a statului Hazaria. Acest istoric ucrainean a ajuns la o asemenea concluzie pornind de la legendele transmise pe cale orală, în condițiile în care nu s-a păstrat nicio atestare documentară care să certifice data la care a fost fondată viitoarea capitală a Ucrainei. Istoricul a presupus că în condițiile creștinării Rusiei Kievene și mai târziu a ocupării și fragmentării teritoriului ei, toate documentele religioase și istorice vechi au fost distruse. Hazarii au pierdut Kievul în 882, orașul fiind cucerit de conducătorul Vareg Oleg, care a pus bazele dinastiei Rurikide. În acea perioadă, teritoriul Ucrainei era locuit de mai multe triburi slave cum ar fi: polanii, drevlianii, severianii, ulicii, tiverianii, croații albi și dulebeții. Kievul era plasat la intersecția unor importante rute comerciale și a prosperat ca centru politico-economic al Rusiei Kievene. Rusia Kieveană era în secolul al XI-lea cel mai întins stat din Europa. Era cunoscut și cu numele de Rutenia (denumirea latină pentru rusi). „Rutenia” a fost folosit după invazia mongolă pentru desemnarea teritoriilor occidentale, desprinse din Rusia Kieveană. Numele „Ukraina” apare pentru prima oară în cronicile secolului al XII-lea, iar pe hărțile politice ale estului Europei apare pentru prima oară în secolul al XV-lea.” (Rusia Kieveană).

Deci, sosită din vechii ruși este prin limbă, tradiție, obiceiuri și zonă teritorială rusă de-a binelea. Să nu mai zicem că Kievul este considerat leagănul civilizației ruse. La ucraineni avem Bucovina de nord, teritoriu și populație românească, unde ucrainenii produc adevărate atrocități împotriva românilor. Scurta existanță a acestui stat rus, Ucraina, nu consemnează că am fi în relații bune, ba s-a ivit și un conflict în zona brațelor Dunării, după cum se știe.

În loc să fim neutri cum niciodată n-am fost și ne-au costat multe, inclusiv teritorii, ne-am dat pe față împotriva rușilor sprijinindu-i pe ucraineni, fapt ce ne va costa.

Basarabia: Dată la schimb ca despăgubire de război, mai bine zis luată – aceeași lipsă de mentalitate și neutralitate, a fost rusificată, dar nici ea nu-și dorește unirea prin revenire la țara mamă. Dintre toți conducătorii postdecembriști, unul singur, Traian Băsescu, și-a manifestat poziția oficială de unire, mai bine zis de luare acasă a acestui teritoriu.

Bugeac: Este Basarabia istorică, o regiune de stepă a fostului voievodat al Moldovei, azi situată la sud de Republica Moldova, între hotarul acestui stat, Dunăre și Marea Neagră, parte componentă a Ucrainei teritoriu pe care azi Rusia dorește să-l cucerească prin război. Noi nu stăm la locul nostru și deveniți instrument, băț de-ntărâtat câinii prin gard, îi „ajutăm” pe ucraineni să le moară copii, mame, ostași, să le fie doborâte obiective industriale și nu numai.

Bulgaria: Teritoriul Bulgariei era la început sub stăpânirea Imperiului Bizantin. Bulgarii, un popor mongol, au năvălit în Moesia și Dobrogea unde au format Țaratul Bulgar. Bulgarii în secolul al VII-lea se aflau a în nord-estul Mării Negre cunoscut ca Marea Bulgarie. Era un stat ce lupta cu puternicii vecini hazari (vechii ruși). S-a dezintegrat în a doua jumătate a sec. VII. O parte dintre bulgarii nord-pontici au migrat în Balcani în mijlocul slavilor sud-dunăreni. Bulgarii fiind mai puțin numeroși au fost desnaționalizați de slavi și contopiți cu ei. Bulgarii în ultimii peste 70 de ani se-ncaieră cu noi pentru ultimile locuri din Europa. Niciodată relațiile cu bulgarii n-au excelat. Posedă și Cadrilaterul nostru pe care l-am cedat, l-am oferit fără luptă. Dacă mai zicem că regina României are castel pe teritoriul bulgăresc de-acum, nici nu știi cum să te miri.

Nimic nu spun conducătorii României de azi despre teritoriile noastre aflate la vecini: Bucovina de Nord, Basarabia, ținutul de pân la Tisa, Bugeacul, Timoc și Voivodina, Cadrilaterul. Mai bine slugă la marile puteri decât să-ți recuperezi teritoriile patriei.

Niciun vecin de-al nostru n-are vechimea noastră și nu este de sorginte latină.

Cum spuneam, în ultimii 2 000 țara mea n-a avut 15 conducători buni. Restul ne-au dovedit ceea ce suntem, unde am ajuns. Numai și numai datorită lor am ajuns cât suntem și cum suntem, ultimii din Europa. Sunt părtași la dezastrul în care am ajuns.

După lovitura de stat din decembrie 1989, punctul culminant al ateismului dovedit prin împușcarea conducătorilor în ziua de Crăciun, s-a văzut spre ce ne îndreptăm. Degeaba s-a văzut dacă noi n-am văzut. Răul țării de-acum n-a venit din partea dușmanilor externi. Răul s-a mutat în interiorul țării prin conducătorii pe care i-am ales. Au demolat și au vândut totul, iar poporul român le-a devenit robi. Dintr-o țară fără datorii și echilibrată industrial, economic, agricol, am ajuns să fim îndatorați ca niciodată. Am ajuns râsul lumii cu ăștia. Ne-au gonit tinerii din țară să-i facă slugi la străini. Au furat și-au distrus totul fără ca cineva să plătească ceva, de-am ajuns să ne rugăm să ne cotropească și pe noi cineva să ne scape din ghearele criminale ale celor care ne conduc, de aceste ventuze hidoase, toxice care nu se mai satură. Nici cu poporul atât de supus și batjocorit nu prea mă pot lăuda. Ura și dezbinarea semănată de conducători i-a intrat în suflet. Poporul român pute de ură și dezbinare. Aleargă-ntr-o disperare să-și aleagă călăii. Ei, călăii, nu plătesc nimic pentru răul făcut.

Dacă luăm ultimile „isprăvi” ale unor conducători iresponsabili, nu trebuie decât să menționez discrepanțele între veniturile speciale ale oamenilor lor și cele de milă; ajutoare sociale, handicapați, voucere. Conducătorii noștri și-au dat legi ca să poată fura în liniște și cei câțiva prinși și condamnați, justiția, buba neagră a societății românești, le-a lăsat intacte furăciunile. Dintr-o țară mare (Mircea cel Bătrân a stăpânit până spre Albania) am ajuns una mică, dar cu mari pete pe plămâni, inimă, suflet)

Trăim în mijlocul unor vecini cu care nu ne avem bine. Ne orientăm spre-o Americă iluzorie care din ultimii 200 de ani a avut 180 de războaie, dar acestea purtate pe teritoriile altor țări de unde au avut numai și numai de câștigat. Suntem o apă tulbure în mijlocul unui lighean, unde buzele acestuia ne sunt potrivnice și asta din cauza noastră.

Poporul român este slab, subnutrit, iar vorbele Virginiei Paraschiv de la Casa Pogor, Iași, din urmă cu 10 ani, că România va dispărea, în aceste momente revin în actualitate. Rusia ne are pe lista neagră și istoria ei spune că nu iartă.

Populația este prostită, dezinformată privind războiul din nordul țării.

Peste noi conducătorii aruncă valuri uriașe de scumpiri care fac ca o mare pătură socială de oameni să nu poată să se bucure prin sărbători de nașterea sau învierea Mântuitorului. Asistăm fascinați cum distrugătorii de neam și țară sar din televizor în televizor să predea lecții de morală în timp ce câinii străzii distrug oameni.

Mereu mi-am imaginat că-ntr-o veche istorie, Petre Roman, Adrian Năstase, Ponta, Dragnea, Câțu, Iohannis și ceilalți ne-ar fi condus în lupte pentru binele patriei.

Cum să-i vezi, Doamne, călare pe cal în fruntea oștirii neamului, precum Mircea, Ștefan, Mihai, când ei ne-au atacat țara și-ntr-o nesimțire cumplită spun că-și vor trimite copiii într-o alta, unde, evident, vor fugi și ei?

Datoriile pe care ni le-ați făcut, cine le plătește, nesimțiților? – am zice noi...

Acum că suntem la fund, că datoria țării a depășit de mult jumătatea P.I.B.-ului, cum să nu mă gândesc la vorbele Virginiei Paraschiv? Vorbe grele, vorbe grave în casa Pogor din Iași unde, cum spuneam, se află „acareturi eminesciene, inclusiv masca-i mortuară.

Iată că după 10 ani vorbele-i înmuguresc.

Aș vrea să fiu înjurat, blestemat că fac și eu asemenea afirmații, numai să nu fie așa, dar...(doar) întreb: Dacă va fi așa?

Ce mai este în și din România de azi?

U.E. ne vrea un experiment, niște cobai care să consume otrăvurile altora.

Bombardați de către aceasta cu vaccinuri, boli și altele greu de plătit, vom sucomba.

România, datorită hoților conducători, a lipsei posibilităților de plată a datoriilor, ca să-și întrețină anemicul popor se împrumută. Se împrumută la disperare să-și plătească handicapații, asistații sociali (marea masă votantă) și pe cei care muncesc la dobânzi uriașe, 6%, iar bulgarii se-mprumută cu 1%. F.M.I, Banca Mondială, U.E, ne-au făcut clienți. Atât de dependenți suntem de ei, că nu se mai poate da înapoi. N-avem cu ce plăti. Noi ne mâncăm între noi, conducătorii vor fugi, țara se va duce de râpă.

În preajmă de sfinte sărbători prilejuite de Învierea Mântuitorului mi-am permis această scriere demnă de-un scenariu nebun. V-am mai spus aici, înjurați-mă, dar permiteți o întrebare:

Dacă ar fi adevărat?

Vorbele Virginiei Paraschiv prind contur. Au toate ingredientele. Rusia nu știe să ierte, iar sub icoana demnității de român mișună viermii distrugerii.

Brrrrr!...

Puiu Răducan

22.04.2022-Govora