in memoriam părinților mei, Ana și Aurel
umbra mea s-așterne încet jos
tot mai subțire și neînsemnată
în liniștile ce se auresc profund
frunzele cad în dansuri cosmice
îmi acoperă gândurile și simțămintele
mă transform încet în lut, în morminte
nu-i nimeni de vină că-s din brazde de lut
iar lutu-i lut, nimic mai mult, e țărână
prin morțile acestea ciclice și trecătoare
eu trec în lumea...pietrelor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu