După o lungă perioadă în care trolii și războinicii euroatlantiști și-au pierdut puternic din entuziasm pe fondul evoluției de pe front, incursiunea trupelor lui Zelensky la zeci de kilometri în interiorul granițelor Rusiei a readus speranța în tabăra NATO.
Analiștii occidentali s-au străduit în zadar să vadă
scopul din spatele noii strategii ucrainene. Mii de soldați însoțiți de
blindate și tancuri au trecut lejer granița în regiunea Kursk, au reușit să
ocupe câteva localități și să ia prizonieri din rândul recruților ruși ținuți
până acum departe de linia frontului. În același timp, trupele lui Zelensky au
ocupat o stație de pompare a gazelor prin conducta Drujba (gest aparent inutil,
din moment ce tranzitul se desfășoară pe sute de kilometri din teritoriul
ucrainean).
Președintele Putin a numit incursiunea ”o provocare
la scară largă”, iar autoritățile locale din Kursk au declarat stare de
urgență.
De cealaltă parte, nici măcar Zelensky nu a oferit o
explicație credibilă pentru strategia armatei sale în interiorul granițelor
rusești: ”Rusia a adus războiul pe pământul nostru şi trebuie să simtă ce a
făcut. Este important să continuăm distrugerea inamicului nostru. Și cu cât se
exercită mai multă presiune asupra Rusiei, cu atât pacea va fi mai aproape”.
Kievul dă de înțeles că acțiunile militare din
regiunea rusă Kursk fac parte mai degrabă din războiul psihologic. ”Rușii
trebuie să simtă” ce-au făcut. Sunt vizați recruții și civilii din zonele de
graniță, în mod special. Ei ar trebui să se teamă, să fie panicați și,
eventual, să-și părăsească locuințele în grabă.
Altfel, analiștii militari ai NATO sunt de acord că
trupele lui Zelensky vor trebui să se retragă la un moment dat. Nu pot controla
sute de kilometri pătrați din interiorul Rusiei și nici nu au capacitatea de a
pătrunde mult mai adânc, fără suficienți soldați, fără sprijin aerian și
logistic.
Atacul în interiorul Rusiei vine la puțin timp după
ce Ursula von der Leyen a virat încă 4,2 miliarde de euro pentru susținerea
efortului de război al Ucrainei. În paralel, rușii câștigă zilnic teren pe
linia frontului, iar europenii sunt din ce în ce mai puțin dispuși să sprijine
interesele geopolitice americane. Așa că ”Operațiunea Kursk” pare a fi o
încercare disperată a Kievului de a lansa un semnal internațional către
donatori (cunoscuți drept ”papagalii Casei Albe”) că Ucraina este încă în
luptă. Iar fiecare nou dolar investit pe front va aduce victoria mai aproape.
Partea proastă din ”Operațiunea Kursk”, coordonată
în mod evident de Pentagon, este că Statele Unite au depășit încă o linie
roșie. Una foarte groasă. S-a trecut de la apărarea teritoriilor ucrainene cu
sprijin occidental (inclusiv prin lovituri de rachetă în Rusia) la atacuri
frontale asupra teritoriului rusesc. Cu același suport occidental.
Ca de obicei în momente delicate, Europa a ieșit în
față, în locul SUA, pentru a oferi explicații. ”Ucraina duce un război defensiv
îndreptățit, bazat pe dreptul internațional. Ucraina are dreptul să se apere.
Iar acest drept de a se apăra include și lovirea inamicului pe teritoriul său”,
a declarat Peter Stano, purtător de cuvânt al Comisiei Europene. Oficialii de
la Washington s-au făcut că plouă, bineînțeles: ”Casa Albă va lua legătura cu
militarii ucraineni pentru a afla mai multe despre obiectivele lor” (Karine
Jean-Pierre, secretar de presă). Mori de râs, nu alta.
Ucrainenii pun în practică indicațiile Pentagonului
cu o seninătate demnă de invidiat. Deputatul Oleksiy Goncharenko: ”Totul
decurge conform planului. Pentru prima dată de la cel de-al Doilea Război
Mondial, o armată străină desfășoară o operațiune cu arme combinate pe
teritoriul Rusiei și preia controlul asupra așezărilor”.
Rămâne de văzut cum va răspunde Moscova noilor
”tactici” NATO, în condițiile în care ucrainenii se vor retrage din Kursk și vor
ataca în alte zone vulnerabile, de-a lungul frontierei de aproape 2.000 de
kilometri.
Autor:
Adrian Onciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu