PLECAREA DIN CETATE

                 (poeților  Ion  Burnar  și Daniel  Hoblea, in memoriam!)

Pe  la sfârșitul  veacului  trecut,

ani  mulți  ab urbe  condita,

la  marginea  Imperiului

în cetate,  la  Porolissum

s-a pierdut  în noapte poetul  Burnar

Ascunși  după  un  hățiș  de  pahare

verzi  și  amare

noi  l-am  văzut  când a  luat  azimutul

și  glonț  s-a-ndreptat  către  ușă

și  am  zâmbit,  și am cârtit

că,  cine  știe  unde-o  să-ajungă

și cine  știe  ce himeră

o să-l poarte

pe  aripi  până departe,

și  ne vom face  vinovați  cu toții

de  trădare  de  frate.

și  l-am  lăsat să  deschidă  ușa

și  să  se reverse-n afară

aplecat  pe  sub  zidurile garnizoanei

târându-și   sandalele

și zdrăngănindu-și  scutul...

De  astfel de-ntâmplări  are  nevoie  istoria

ca  să  ne-ncețoșeze memoria.

căci  nici acum  nu  se  știe prea  bine

pe  unde-a  ieșit  din  cetate

și  de  ce  nu  l-au  zărit  străjerii

când   își  trăgea  cu-nverșunare

trupul  după  sine

cum  își  trag  luntrașii  bărcile  la mal

și  de  ce  nici  acum nu  s-a  mai  întors

să-și  ia  toga  uitată-n  bodegă

și  nici  papirusul  din care  ne  citise ceva

despre  barbarii de dincolo  de ziduri

din  ținutul  care se vedea  din  turnuri

în depărtare.

Nicolae SCHEIANU