Nu știu cum stau treburile politice pe alte meleaguri (presupun că, pe coordonatele globalisto-demonocratice, ele sunt pretutindeni cam la fel!), dar pe plaiurile postdecembrismului mioritic sunt privite, tratate și răsplătite ca cele mai de frunte activități umane, chit că, în peste trei decenii scurse de la lovitura de stat, beneficiarii acestei hiperprofitabile aflări în treabă (politruci, ciocoi și fripturiști/descurcăreți de diverse culori ideologice, strâns uniți în nelegiuri și trădări) au așezat România la coada țărilor din Uniunea Europeană prin catstrofe (unele ieșite din prostie, cele mai multe din ticăloșie premeditată) de felul următor: întregul complex economic antedecembrist pus pe butuci, jefuirea și continua sărăcire a țării cu legea-n mână, fragilizarea sistemului educațional și medical, un exod populațional de peste cinci milioane (nici pomeneală să fie stopat!), un spor natural negativ, o datorie externă de peste 150 miliarde euro etc.
Păi, mi
se va răspunde, cu aproximativ aceleași probleme sociale se confruntă cam toate
țările europene și de mai departe, îndeosebi acuma când resursele naturale scad
dramatic (petrol, gaze, rezerve de apă potabilă și de hrană necancerigenă,
minereuri, păduri, suprafețe arabile), populația planetei tot crește în țările
emergente și subdezvoltate, iar datoriile și dependențele de organismele
financiare internaționale au luat-o pe drumul dinspre inevitabil către
sufocant. De pildă, datoria Statelor Unite, prima putere economico-financiară
și politico-militară a lumii, deja este de ordinul trilioanelor, de fapt „în
ton” cu a unor țări ca România, care au Produsul Intern Brut (PIB) de ordinul
sutelor de miliarde. Paradoxal, însă (evident, din considerente patriotarde
și/sau populisto-demonocratice), nici măcar cele mai nevoiașe și îndatorate
state ale lumii nu sunt dispuse să-și reducă treptat cheltuielile cu aberanta
înarmare, respectiv să-și educe cetățenii în spiritul consumului moderat, cu
adevărat dătător de sănătate pentru indivizi, societate și economie.
Dimpotrivă,
cei peste opt miliarde de pământeni sunt necontenit îndemnați pe toate
„canaliile” mass-media, principalul instrument de imbecilizare a naivilor și
nătăfleților, să consume și să risipească din ce în ce mai mult, asta deoarece
numai astfel vor spori uriașele profituri ale tâlharilor interni și externi,
după cum tot în acest chip vor deveni la iuțeală dependenți de medicamentele
contrafăcute și, prin bonusurile primite pentru necumpătare de la comercianți,
își vor consolida rampa de lansare spre obezitate și necruțătoarele boli
însoțitoare.
Dar iată
cea mai concludentă și mai revoltătoare dovadă a consumului pe rupte, care în
toate țările (mai ales în cele putrede de belșug și imoralitate) este
considerată coloana vertebrală a actualei civilizații mașinistă, ultrapoluantă
și aculturală: deși populația Statelor Unite nu reprezintă nici măcar 5% din
cea a Terrei, totuși americanii consumă circa un sfert din resursele planetei!
Firește că în aceste condiții, flagrant inechitabile pentru grosul pământenilor
(jecmăniți fără milă de yankei și ciracii/clienții lor), toți americanii cu
mic-cu mare sunt, pe ansamblu, mulțumiți
atât de politica internă a aleșilor lor, cât și de sforăriile acestora pe plan
mondial...
În ceea
ce privește strict politica, „mama” tuturor relelor de pe Pământ (războaie,
lovituri de stat, foamete, înfiorătoare suferințe pentru muritorii de rând,
bunoară așa ca în Ucraina și Fâșia Gaza), trebuie făcută precizarea că aflători
în treabă sau politruci ahtiați după puterea aparentă, faima de-o clipă și
bogățiile pe care „le mănâncă moliile” nu sunt numai în spațiul
carpato-dunărean, ci pretutindeni în lumea asta răsturnată (vezi sodomia
legalizată și „oficializarea” acesteia prin parodia blasfemică din programul de
deschidere a Olimpiadei pariziene), o lume unde își dau în petic tot mai mulți
cârmuitori (de state, conglomerate multinaționale, organisme internaționale),
fie bolnavi la minte și la trup, deci extrem de dăunători prin neputință
biologico-intelectuală sau din cauza înclinațiilor dictatoriale, fie corupți și
puși pe căpătuială, adică tot contraindicați să pună mâna pe funcțiile
decizionale prin care pot să influențeze (de regulă în rău) destinele a zeci și
sute de milioane de semeni.
Astfel
stând lucrurile din totdeauna și pretutindeni în această lume prost condusă, în
special de omul modern, cu alegeri sau numiri ce au permis ba apariția unor
lighioane de teapa lui Stalin, Hitler, Putin și Kim Jong-un, ba accederea la
puterea supremă a unor americani realmente bolnavi (de pildă, Franklin D.
Roosevelt, Donald Trump, Joe Biden), ba hidoasa afirmare într-ale imposturii,
necinstei și trădării a atâtor români și alogeni postdecembriști, eu spun că se
impune ca toți aspiranții la funcțiile decizionale din state sau din
structurile supranaționale (ONU, OMS, Uniunea Europeană, NATO, FMI, Banca
Mondială ș.a.m.d.) să fie testați de medici la trup și de cetățeni merituoși la
indispensabilele cunoștințe de ordin general: literatură, artă, istorie,
geografie, filosofie, logică, științele naturii, politologie.
Însă,
așa cum discutam zilele trecute cu un ilustru medic sighetean despre această
variantă mult îmbunătățită a politicii, este de presupus că cei mai mulți
dintre ipochimenii de la noi (și nu numai) s-ar da peste cap să-și „aranjeze”
testele, doar astfel izbutind să se apropie cât de cât de recomandarea
dictonului latin: Mens sana in corpore
sano. Cu toate aceste prealabile aranjamente de culise, pentru români ar fi
un deliciu să vadă cum se agită, se
screm, transpiră și dau din colț în colț toți aceia care țin morțiș să continue
penibila și păgubitoarea tradiție prezidențială postdecembristă, cu „telectuali”
ca Nicolae Ciucă, Marcel Ciolacu, Mircea Geoană, George Simion și alții !...
În
sprijinul celor afirmate mai sus (mă rog, să nu rămână unii cu falsa impresie
că am exagerat), redau un convingător citat extras din romanul Plăcerile vieții (Editura Univers,
București, 1990) a celebrului scriitor englez W. Somerset Maugham: „Un bărbat
care e socotit «om politic» la patruzeci de ani, ajunge «om de stat» la
șaptezeci. Abia la această vârstă, când ar fi mult prea bătrân ca să mai poată
fi angajat conțopist sau grădinar sau polițist, iată că e tocmai copt pentru a
guverna o țară”. Puțin mai jos, autorul completează: „(...) nu e nevoie de cine
știe ce capacitate mintală pentru a conduce o națiune”!
La
rândul său, parcă intuind oribilele derapaje ale prezentului, scriitorul german
Stefan Heym scrie la finalul romanului Relatare
despre regele David (Editura Univers, București, 1978): „(...) într-o lume
de eunuci, nu merită să te porți ca un bărbat”.
Sighetu Marmației, George PETROVAI
11 august 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu