La ceas cu Eminescu-n noi
Atâtor vremi rămase-n timp,
Strângând plămada-n anotimp
Păşim,cu el,înspre apoi.
Luceafăr în popas de seară
Urzind la versul nepereche,
Desţelenind din cartea veche
Frumos de vară,drag de ţară.
În doruri sacre noul cânt
Din liră serafimi aduc,
La umbra deasă a unui nuc
Al Eminescului cuvânt.
……………………………………….
Păşind alături,respirând
Poetul ne veghează blând.
Iubirea …
Iubirea capătă valenţe de Taină
În marea trecere
În trecerea noastră vremelnică,
Tomuri de mărturii rămân zeste
Abisului ori lor.
N-am venit să moştenim
Decât sfinţenia sufletului
Rămas într-o undă a reculegerii.
Corbii, doar corbii...
Strâmtă-i cărarea,porțile-s 'nalte
Fulger străbate,corbi se adun'
Focul de-o vreme jarul împarte,
Arde năpraznic, arde nebun.
Mai este o treaptă, calea e grea
Furtuni împreună, vijelii se întețesc,
De nicăieri viscolește, pe cer câte o stea
Își pierde și urma în chip nefiresc.
Corbii, doar corbii, străbat hămesiți
Pe întinderi să-și caute pradă,
Ultimi fugarii sfârșind istoviți
N-apucă, o clipă să șadă.
Se cerne și ultimul timp de îndurare
Colbul umblării se pierde în zare.
Lumini şi umbre
Stau vestitori la ceasul răstignirii
Feeric luna să -şi mai dreagă drum
Când şoapte din Levant unii adun’
Ori taine vechi din clipa ispăşirii.
Cu vremi apuse renăştea simbolul
Lumina nouă petrecea-n zenit,
Străjerii şopteau taine-n asfinţit
Nu mai venea la întâlnire solul.
……………………………………………..
Lumini şi umbre iarăşi răscolesc
Himerele trecutului lumesc.
Premoniție
Cu semn astral din patria divină
Pământul va renaște negreșit,
Iar amintiri cuprinse-n marea vină
Își vor zdrobi păcatul prăbușit.
Teslari,pe mâini, vor purta semne alese
Cu voci suave, mame vor doini,
Ca niciodată marea o să-și verse
Întru învieri ai nepierzarii fii.
Pe câmpul nou va odrăsli verdeață
Aleșii,nou sens vieții vor primi
Când cea dintâia, dalbă dimineață
Din bezna lungii nopți se va ivi.
La pârga noii lumi, din bobul sfânt
O pâine nouă, Har peste pământ.
Regalitatea binelui
Cumpăna măsurii
Ascultător și împlinitor,
Ritmul simfoniei universului
Prin ,,Eu sunt”.
Regalitatea binelui
Cu sufletul
Pe talerul vremii,
Clipei, zilei, aproapelui.
Suntem
Chipul nepieirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu