Mă tot uit la Crin Antonescu, de când a început să apară la tv, și îl găsesc mai superficial, mai gol de conținut ca niciodată.
Plus că, stând încuiat în casă la Bruxelles, de unde
cred că avea voie să iasă cel mult în curte (că dacă pleca după pâine se mai
întorcea după o lună, fără bani, fără ceas și cu casa cumpărată de la Măgureanu
ipotecată…).
Omul a stat 10 ani. Efectiv a stat. O fi scris
cărți, cum zice, o fi studiat profund, mă așteptam să se fi și gândit în
continuu, fie și ca exercițiu, la un proiect de țară, ceva.
Fiindcă vorbește, mereu, la fiecare apariție, despre
acest proiect, despre viziune, despre pml.
Nu cred că s-a gândit nici măcar o clipă la așa
ceva. Dacă se gândea, dacă îl interesa domeniul, ar fi încercat de multă vreme
să se bage în seamă, să-și prezinte ideile, să încerce să schimbe ceva.
O să încropească ceva pe genunchi, o adunătură de
vorbe goale, lipsite de substanță, stil în care excelează. N-o să facă niciun
efort până când nu-i garantează ăștia că el e candidatul unic și că îi vor
îndeplini toate dorințele. Până atunci, de ce să cheltuie aiurea energie
prețioasă?
Ca gândire politică este blocat undeva prin
1870-1905. Viziunea lui nu transcende programul pe care i-l fac Siri sau Alexa,
care-l trag delicat de mânecă pe la 1 noaptea, cel târziu, trimițându-l la
culcărică.
Din punctele astea de vedere ar putea fi genul de
președinte necesar României, unul care să stea de-o aprte, să nu se amestece în
mod dăunător în viața țării, așa cum au făcut ultimii doi.
Din păcate, îi egalează în dimensiunea orgoliului și
pe Constantinescu, și pe Băsescu și pe Iohannis. Exact tipul de orgoliu care îl
va scoate în față, îl va face să vrea să rămână în istorie și nu neapărat în
moduri fericite.
Dar să mai așteptăm. După ce a acumulat energie în
ăștia zece ani de frecat menta, poate vedem vreo descătușare spectaculoasă, un
foc de artificii, explozii de idei geniale și soluții bine gândite.
Poate, deși cel mai probabil nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu