Vă doresc atât dv. cât și întregii familii Dragoș:
miercuri, 24 decembrie 2025
Urare
luni, 22 decembrie 2025
Batjocorirea Revoluției și a morților ei
21 decembrie 1989 - izbucnirea Revoluţiei anticomuniste/ antitotalitare la Bucureşti. Primii tineri împușcați la sala Dalles, primii oameni călcați cu camionul plin de securiști în Piața Universității. Disperare, lacrimi și mult, prea mult sânge.
PROTEST
Al scriitorului AL.FLORIN ȚENE, președintele Asociației LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI împotriva Legii Vexler, care a rupt portretele lui Eminescu, Goga, Eliade și Kogălniceanu în Parlament. Institutul Elie Wiesel și IICCMR susțin că manifestările antisemite au explodat! Pe bani publici scut în jurul lui Vexler. Institutul pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel” a transmis vineri, 19 decembrie, că „manifestările antisemite au explodat pe reţelele sociale” după ce deputatul Silviu Vexler, reprezentantul Federaţiei Comunităţilor Evreieşti, a rupt în plenul Camerei Deputaţilor un afiş cu fotografiile mai multor personalităţi ale culturii române, despre care Institutul spune că „au în comun texte antisemite”.
IPS Claudiu Lucian Pop: Scrisoare Pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului 2025
Scrisoare Pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului 2025
Cristos se naște, măriți-L! Cristos din ceruri, întâmpinați-L!
Cristos pe pământ, înălțați-vă!
Iubiți frați și surori
în Cristos,
Dacă există un lucru
la care cu toții ne gândim atunci când vorbim despre Sărbătoarea Crăciunului,
acesta este colindul. Niciun alt cântec nu reușește să trezească în sufletele
noastre, cu aceeași intensitate și limpezime, sentimente de bucurie, duioșie și
seninătate precum colindele pe care le-am învățat încă din zorii vieții
noastre. Atunci când ne unim vocile în armonia colindelor, suntem cuprinși de
nostalgia copilăriei, dar și de setea de puritate, care nu este altceva decât
dorul de Dumnezeu. Fie că sunt colinde străvechi, transmise din generație
în generație, fie că sunt creații mai recente, poartă în sine același mesaj de
credință și de speranță. Toate, într-un fel sau altul, ne conduc spre marele
mister al întrupării Fiului lui Dumnezeu și spre clipa tainică în care, în
noaptea Betleemului, o lumină a răsărit pentru fiecare dintre noi. Înțelegem,
astfel, că profeția lui Isaia, despre poporul care umbla în întuneric și vede o
lumină mare (Is. 9,2), s-a împlinit nu doar pentru oamenii de atunci, ci și pentru
noi.
Celebrând Nașterea
Domnului nostru Isus Cristos, retrăim bucuria revărsării acelei lumini în
întunericul lumii de astăzi și ne simțim mai aproape de
Dumnezeu. Prin Pruncul Isus, Dumnezeu se apropie de noi cu o gingășie
dezarmantă, făcându-Se mic pentru a ne înălța, sărac pentru a ne îmbogăți și
vulnerabil pentru a ne întări. În fața Lui, ne simțim primiți și iubiți așa cum
suntem, fiindcă vedem un Prunc care ne surâde dintr-o iesle iar zâmbetul Lui nu
se împiedică de păcatele noastre. Este zâmbetul Cerului în viața noastră,
adesea agitată și prea plină de griji. Fie că suntem bogați sau săraci,
bucuroși sau copleșiți de necazuri și dureri, zâmbetul Pruncului Dumnezeiesc ne
dăruiește o rază de speranță și ne cheamă să primim darul unei iubiri fără
condiții. Iar colindul devine răspunsul nostru smerit la această chemare:
o rugăciune cântată, o mărturisire a credinței și o reînnoire a speranței că
lumina născută la Betleem continuă să strălucească, discret și statornic, în
existența noastră. Dacă ne deschidem cu adevărat inimile, atunci viața
fiecăruia dintre noi poate deveni o colindă, o mărturie vie și personală despre
puterea dragostei lui Dumnezeu.
Există un contrast
atât de mare între Pruncul plăpând și puterea răului, întruchipată atunci de
Irod și de armatele lui. Sfânta Evanghelie evocă acest adevăr cu o
simplitate dureroasă: „Irod va căuta Pruncul ca să-L ucidă” (Mt.
2,13). Astăzi, același Prunc Divin este amenințat în sufletele copiilor,
ale tinerilor și, de fapt, în sufletele noastre, ale tuturor, de aceeași
putere a răului, care pare mai dezlănțuită ca oricând. Spectrul armelor
nucleare planează din nou asupra lumii, războaiele hibride ne înspăimântă
iar siguranța vieții, așa cum o știam până acum, pare să fie serios
amenințată. Și totuși, deși suntem tentați să credem că pericolul vine exclusiv
din conflictele vizibile din jurul nostru, acestea nu sunt decât vârful
aisbergului unor lupte mai adânci: războaiele care se poartă în inimile
oamenilor. Sfânta Scriptură ne ajută să înțelegem unde se află adevărata lor
rădăcină: „De unde vin războaiele, de unde vin conflictele dintre voi? Oare nu
tocmai din poftele voastre care se luptă în membrele voastre?” (Iac. 4,1).
Războaiele dintre națiuni sunt amplificarea tensiunilor și a răutăților din inimile
oamenilor.
Dacă în propriile
familii există certuri, de ce ne-am mira de conflictele din viața publică sau
politică? Dacă frați și surori ajung să se învrăjbească și să nu-și mai
vorbească pentru moștenirea unui petic de pământ, de ce ne-ar surprinde faptul
că națiunile ajung să facă același lucru? De aceea, dacă suntem scandalizați
sau înfricoșați de războaiele care par să se întețească pe pământ, primul
pas ar fi să ne uităm la noi înșine, la familiile noastre, la prietenii și
cunoscuții noștri și să începem să semănăm pacea acolo unde domnesc cearta
și ura. Să pornim de la noi, prin gesturi concrete de iertare și prin curajul
de a cere iertare, înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.
Isus nu doar că ne-a
promis pacea, dar ne-o dăruiește într-o formă care ne surprinde, deoarece nu
are la temelie efemerele echilibre politice: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau
vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu” (In. 14,27). Pacea Lui începe cu
convertirea personală și cu reconcilierea interioară a fiecărui om. Acolo unde
Pruncul este primit cu sinceritate, inima este împăcată și devine capabilă să
dovedească faptul că delicatețea și generozitatea iubirii sunt mai puternice
decât violența răului.
Dragi credincioși,
Anul 2025 s-a
dovedit a fi un timp deosebit de bogat în evenimente și în haruri,
îmbinând minunat anul consacrat speranței în întreaga Biserică Catolică și anul
național dedicat Fericitului Iuliu Hossu în România. Dincolo de numărul și
varietatea manifestărilor, de conferințe, pelerinaje și celebrări solemne,
tocmai bogăția de har care s-a revărsat peste noi toți este cea care
va face ca acest an să rămână unul de referință în istoria Bisericii noastre.
Pentru noi, creștinii, nu amploarea evenimentelor este cea care contează cel
mai mult, ci iubirea care le dă sens, așa cum spunea și Maica Tereza: „Dacă nu
putem face lucruri mari, să facem lucruri mici cu o iubire mare”. Iar Dumnezeu
răspunde cu iubirea Lui nemărginită, făcându-le mari. Așa se explică multe
dintre evenimentele pe care le-am celebrat în acest an binecuvântat, pentru
care îi mulțumesc Domnului, dar și tuturor ierarhilor, preoților, persoanelor
consacrate și credincioșilor pentru devotamentul cu care s-au implicat.
A fost un an marcat de
gesturi cu înalte semnificații simbolice pe plan spiritual. Un an în care
relicvele Cardinalului Iuliu Hossu au fost așezate la mormântul Sfântului
Petru, ca semn al comuniunii depline dintre Biserica noastră și Biserica
Universală și, totodată, ca mărturie despre valoarea jertfei încununate prin
martiriu. Un an în care Sfântul Părinte Papa Leon a declarat în mod solemn, în
Capela Sixtină, că faimoasele cuvinte ale Fericitului martir ar trebui
să devină deviza fiecărui om. De asemenea, va rămâne mereu în
amintirea noastră celebrarea Sfintei Liturghii în limba română, în Catedrala
Notre-Dame din Paris, unde Iuliu Hossu a fost celebrat alături de Fericitul
Vladimir Ghika, într-un moment de profundă trăire sufletească, ce a unit
inimile tuturor.
Toate aceste
evenimente încărcate de iubire își găsesc sensul și confirmarea în lumina
Sărbătorii Nașterii Domnului. În noaptea sfântă a Crăciunului, Maica
Sfântă ține în brațele sale Pruncul Dumnezeiesc cu o dragoste care îl va însoți
de-a lungul întregii vieți pământești. Maria este alături de Fiul ei în
fiecare clipă: prin prezență, când îl poate urma cu pașii, dar și atunci când
nu mai poate decât să-l urmeze cu inima. Este lângă El în bucurii și în
suferință, până la Calea Crucii, până la răstignire, până la ultima suflare.
Întreaga ei viață este o liturghie a iubirii. De aceea, în momentul trecerii
ei la adevărata viață, în sărbătoarea pe care noi o numim Adormirea Maicii
Domnului, Maria regăsește acea iubire în îmbrățișarea Fiului ei. Dacă la
Betleem ea îl ținea pe Isus în brațe, acum este Isus Cel care îi restituie iubirea,
cuprinzând-o El însuși în brațe și însoțind-o în Împărăția Sa.
La aceasta suntem
chemați și noi, cei care îl vom contempla pe Pruncul dumnezeiesc în ieslea
Nașterii: primind iubirea Sa, să o păstrăm în sufletele noastre și să știm să o
dăruim mai departe, încărcând fiecare gest și fiecare faptă cu iubirea primită
în dar. Iar la capătul vieții noastre pământești, Isus ne va restitui această
iubire, o va împlini și ne va conduce, pe urmele Maicii Sfinte, în acea
Împărăție a iubirii pentru care cu toții ne pregătim. În acest fel l-am însoțit
cu rugăciunile noastre și pe Preafericitul Părinte Cardinal Lucian, cerându-I
Domnului să îl primească în îmbrățișarea dragostei Sale, răsplătindu-i astfel
toată iubirea care s-a revărsat prin el asupra noastră și asupra Bisericii de-a
lungul întregii sale vieți.
Dragii mei,
Între zidurile reci
ale unei temnițe, acolo unde Fericitul Iuliu Hossu era închis, s-au
înălțat, ca o lumină în noapte, aceste minunate versuri de colind: „Isuse,
Doamne, Prunc ceresc, toți îngerii te preamăresc, primește și al nostru cânt,
trimite pace pe pământ”. Deși era privat de libertate, el nu a cerut prin
rugăciune propria eliberare, ci pace pentru întregul pământ. Cu greu am
putea găsi cuvinte mai frumoase și, în același timp, mai potrivite pentru vremurile
pe care le trăim. Dacă le facem loc în inimile noastre, ne alăturăm și noi
cântului îngerilor care le vestesc păstorilor nașterea Fiului lui Dumnezeu și
înălțăm aceeași rugăciune pentru pace, într-un timp în care pacea lipsește mai
întâi din inimile oamenilor și, tocmai de aceea, lipsește și din lumea în care
trăim.
La fel ca în Betleemul
de atunci se întâmplă și astăzi: sunt destui oameni care îi închid, nepăsători,
ușa lui Dumnezeu. Doar câțiva păstori și magii veniți de la Răsărit alcătuiesc
modestul alai al Pruncului divin. Evanghelia ne spune că magii s-au întors în
țara lor pe o altă cale (Mt. 2,12). Altă cale, fiindcă au descoperit adevărata
Cale. Ceea ce se întâmplă cu ei, se întâmplă cu toți cei care îl urmează pe
Fiul lui Dumnezeu. Isus le dăruiește o pace pe care nimeni și nimic nu o poate
lua din inimile lor, iar această pace se revarsă asupra tuturor celor pe
care îi întâlnesc. Să ne ajute Domnul ca, în această minunată sărbătoare,
aceeași pace să coboare și în inimile noastre, iar pacea lui Cristos să fie
darul cel mai prețios pe care îl aflăm sub brad.
Vă doresc tuturor o
Sărbătoare a Nașterii Domnului plină de haruri și un An Nou binecuvântat!
Cu arhierească
binecuvântare,
† Claudiu Lucian Pop
Arhiepiscop și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș
Administrator al Eparhiei de Cluj-Gherla
Arhiepiscop Major al
Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică
Minunata carte a profesorului de vioară
de Gheorghe Pârja
Ca elev al Liceului Pedagogic din Sighetul Marmației
am avut parte de profesori cu vocația zidirii de tineri vrednici pentru lumea
care îi aștepta. Mulți au devenit dascăli care și-au asumat cu demnitate
meseria prin sate și orașe, alții au intrat pe porțile universităților,
devenind repere ale timpului contemporan. Cum a fost filosoful Ion Bălin, din
Călinești, fiind și ambasador al României în Maroc. Și mulți alți pedagogiști.
Fără dascăli exemplari nu era posibil. Pe mine m-au marcat poetul și pictorul
Gheorghe Chivu, profesorul de caligrafie și desen și Gheorghe Gh. Pop,
profesorul de vioară, un iscusit pedagog și un talentat etnomuzicolog,
compozitor, dirijor, o personalitate a vieții cultural-artistice a
Maramureșului.
Dar profesorul Pop este și un valoros autor al unor
cărți de referință, care tezaurizează un teritoriu muzical unic din Maramureșul
Voievodal. După lucrarea metodico- științifică „Folclor muzical din Maramureș”
(1982), premiată de Academia Română, au urmat și alte lucrări de referință.
Prin bunăvoința colegei de Liceu Pedagogic, Ana Hopârtean, țin în mână recenta
carte a profesorului Gheorghe Gh. Pop – „Cânta-voi Dumnezeului meu”, Editura
Muzicală, 2025. Este o carte-monument, dar și document care cuprinde cântări
armonizate pentru coruri mixte, un florilegiu de pricesne, colinde și cântări
bisericești. După știința mea, este un gest publicistic unic în ceea ce
privește valoarea creștină a acestui tezaur muzical.
Îmi aduc aminte că în pruncie învățam colindele în
familie, sau de la bătrânii cu har. Ori la biserică, unde corul sfântului locaș
ne era îndemn. Câțiva dintre noi ne adunam în casa primitoare a crâsnicului
Aurel, unde repetam colinde pentru Seara de Crăciun. Când umblam slobozi pe
ulițele satului. De aceea, cartea profesorului Gheorghe Gh. Pop este o comoară.
Un tezaur creștin pus pe note, care are sensul duratei. Admirabila carte este
tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului IUSTIN, Episcopul ortodox al
Maramureșului și Sătmarului, care în cuvântul introductiv spune: „Apreciem și
prețuim lucrarea domnului profesor Gheorghe Gh. Pop, darul făcut prin această
nouă apariție editorială, dar și slujirea Bisericii lui Hristos prin muzică,
căci trei decenii dedicate neabătut finisării cu minuțiozitate a corului
bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, din Sighetul Marmației, reprezintă o
adevărată vocație, o chemare care transcende simpla activitate profesională și
devine un act de devoțiune și sacrificiu”.
Cu un profund eseu creștin însoțește cartea și
arhim. dr. Ioachim Tomoiagă, consilier eparhial, argumentând rostul creațiilor
religioase populare, precum și colindele și pricesnele în patrimoniul spiritual
și cultural al poporului român. Ele nu sunt doar simple forme de exprimare
artistică, ci adevărate mărturii ale credinței, ale răbdării și ale puterii
sufletului românesc de a rezista în fața încercărilor istoriei, apreciază
autorul. Apoi vine cu o pledoarie-argument regretatul prof. Aurel Ungureanu,
dirijor și orchestrator, care recunoaște meritele de mare culegător de folclor
muzical maramureșean-românesc, alături de înaintași precum Tiberiu Brediceanu
și Bela Bartok.
Lucrarea este susținută de o mare grijă științifică,
armonică și polifonică, fără a neglija cerințele privind metrica, ritmul și
melodica modurilor muzicale. Este o reușită deosebită din punct de vedere
armonic și polifonic, scrie distinsul profesor-dirijor. După cum vedeți am
lăsat să se exprime cei pricepuți în acest fascinant domeniu, care este muzica.
Eu mai remarc arealul pe care se bazează lucrarea, fiind antologate creații
muzicale și poetice de pe cele două maluri ale Tisei (186 de melodii, cu texte
aferente). M-am bucurat să o întâlnesc pe doamna Viorica Lumei, care a dirijat
corul Bisericii „Sf. Arh. Mihail și Gavriil”, din Slatina maramureșeană din
dreapta Tisei. La concertele corului dirijat de ea am fost prezent de multe
ori.
Autorul a scris și un cuvânt introductiv care motivează
rostul acestei aventuri nobile: „Lucrarea de față, căci partitura permite
păstrarea și transmiterea muzicii în timp, asigurând accesul la compoziții și
garantând perpetuarea tradiției muzicale, se dorește a fi un instrument pentru
dirijorii corurilor bisericești, interpreți și iubitori de muzică, compozițiile
oferind un model de exprimare profundă a creativității și o imagine concretă a
muzicii, dar este și un semn de recunoștință și omagiu aduse multor soliști
vocali de muzică religioasă și miilor de soliști amatori.”
O carte de referință, extrem de folositoare pentru
transmiterea spre ziua de mâine a tezaurului muzical creștin din Maramureș.
Despre energia intelectuală a domnului profesor, întrupat în etnomuzicolog,
compozitor, dirijor, scrie și prof. dr. Ioan Dorel Todea. Pentru mine, rămâne
omul blajin, devotat celor tineri, iscoditorul de noi arpegii sufletești,
cunoscut de noi, elevii, ca profesorul de vioară. Cu multe virtuți conținute și
în această carte. Închei și eu, cum a încheiat și Domnia Sa cuvântul
introductiv. Cu mărturisirea celui mai important muzician român, George Enescu:
„Aceasta mă bucură, că eu pot comunica cu bunul Dumnezeu, cu muzica mea, că eu
sunt un om profund religios, cred: sunt un simplu și umil credincios, dintre
cei mai fervenți, toate le fac cu credință și iubire pentru El.”
Sărbători frumoase, domnule profesor! Și mulțumiri
pentru minunata carte!
Maduro de Dâmbovița
Președintele desemnat și-a dat arama pe față. Ecce
homo. Viclean și iezuit, președintele desemnat este mai cinic decât bănuim.
Când și-a făcut apariția în colegiul electoral, pe Agamiță Dandanache toți îl credeau prost. Ca
până la urmă să se dovedească mai veros și mai ticălos decât toți cațavencii și
tipăteștii urbei la un loc.
Nicușor, copil viclean de casă (apud Elena Lasconi),
a arătat cine este cu adevărat. El ne-a anunțat că, „imediat după sărbători”,
va organiza „un referendum în cadrul corpului magistraţilor”, cu o singură
întrebare: „CSM acţionează în interes
public sau acţionează în interesul unui grup din interiorul sistemului
judiciar?”. Iar dacă răspunsul e că nu reprezintă interesul public, „CSM va pleca
de urgenţă”. Adică îi va da el afară prin decret prezidențial? Sau va cere să
li se facă dosare penale in corpore, cum proceda unul dintre predecesorii săi?
Nicăieri nu scrie că președintele poate „organiza”
referendumuri pe categorii profesionale. Mâine poimâine poate „organiza” un
referendum pentru membrii parlamentului, cu aceeași întrebare.
Ce-o însemna „interes public”, după mintea
președintelui desemnat? Care este etalonul cu care va măsura el interesul
public? Tot din „interes public” s-au anulat alegerile, ca să i se facă loc lui
să candideze?
Președintele acestui stat membru UE anunță decizii
unipersonale ca un fel de Maduro de Dâmbovița. Oamenii normali la cap trebuie
că au rămas mască. Președintele României nu poate face referendum în justiție
și nu poate demite Consiliul Superior al Magistraturii. „E nebunia unui
dictatoraș de operetă care și-a uitat pastilele”, a sintetizat întreaga
situație avocatul Toni Neacșu, fost judecător și membru al CSM.
Într-un stat democratic, declarațiile sale de duminică ar da foc la țară. Nu mai spun ce
s-ar fi întâmplat dacă foștii președinți ai țării – oricare dintre ei, nu mai
vorbesc de Ion Iliescu – ar fi făcut asemenea declarații.
Viclenia l-a trădat. I-au ieșit la iveală caracterul
și intențiile. Huligansimul politic și vocația dictatorială. Cum adică „CSM va
pleca de urgență”? La ordinul său? Membrii CSM sunt aleși prin votul secret,
direct și personal al magistraților în cadrul unor adunări generale. Cei
desemnați sunt apoi supuși votului din Senat. Componența acestui CSM, bună sau
rea, este rezultatul unui vot al breslei și al altuia dat de Senatul României.
Cum va face președintele desemnat ca acest „CSM să plece de urgență”?
Președintele desemnat se mira că, pentru discuțiile
de azi, de la Cotroceni s-au anunțat doar vreo 40 de magistrați, „față de cele
o mie de persoane care au semnat scrisoarea” de aplaudare a reportajului de la
Recorder. N-au fost chiar o mie. Iar dintre cei care au semnat inițial, mulți
s-au retras după ce textul scrisorii a fost modificat într-un sens politic.
Prezența derizorie a magistraților la chemarea sa
exprimă încrederea scăzută pe care magistrații o au în noul locatar de la
Cotroceni. Dar mai este și răsplata pe care președintele desemnat o primește
pentru maniera parșivă în care a vrut să se amestece în bucătăria justiției,
bazându-se pe niște turnători mai mult sau mai puțin anonimi.
Un președinte constituțional este mediator, nu
părtinitor. Trebuia să invite la dezbatere nu doar pe cei care acuză, ci și pe
cei incriminați – respectiv conducerea ÎCCJ, conducerea Curții de Apel
București și conducerea Secției de judecători de la CSM. Aceasta era singura
conduită constituțională posibilă pe care
o putea avea în situația dată. Or, prin declarația sa de duminică, președintele desemnat își anunță de fapt
intenția de a smulge sistemului de justiție dreptul obținut cu atâta trudă de a
se organiza și funcționa în mod independent.
Într-un gest cinic, președintele desemnat a ținut
înadins să facă acest anunț în ziua în care se împlinesc 36 de ani de la
declanșarea revoluției în București. A avut tupeul să afirme că „trebuie să fim la înălțimea idealurilor”
acelui eveniment chiar în momentul în
care lovea la temelia acelor idealuri – independența justiției.
Dinspre opoziție, deocamdată „se aude” o tăcere
mormântală. Pentru PSD este încă o șansă să-și mai recupereze din demnitatea
politică.
În timp ce președintele desemnat făcea la Cotroceni
această declarație uluitoiare, la Guvern s-a auzit țipătul de ajutor al noului
primar general al Capitalei, Ciprian Ciucu. Acesta s-a luat cu mâinile de cap
văzând starea financiară pe care a găsit-o în primărie. Tutorele său Bolojan
l-a chemat și pe ministrul de finanțe și
toți trei încearcă să găsească soluții de salvare pentru bugetul Capitalei. Moștenirea
de la Nicușor Dan este dezastruoasă, dar toți merg pe burtă. D-aia trebuia să
câștige Drulă, ca să ascundă cu totul sub cheie gestiunea falimentară a
fostului primar general.
Cele două evenimente de duminică au o legătură.
Nicușor Dan, în campania pentru locale din
primăvara anului trecut se bătea cu cărămida în piept că a salvat
capitala de la faliment. O minciună gogonată, demontată cu cifre de
contracandidatul său de atunci, liberalul Sebastian Burduja. În realitate,
gestiunea condusă de Nicușor Dan la capitală a fost una catastrofală.
Cifrele sunt edificatoare. După 3 ani și jumătate de
mandat ai lui Nicușor Dan, datoria primăriei era mai mare cu jumătate de
miliard de lei față de anul 2020, când preluase mandatul, arăta Burduja. Asta
în timp ce veniturile anuale din anii 2022 și 2023 au fost de peste 7 miliarde
lei, duble față de același an 2020. Deci, la venituri duble, datoria nu numai
că n-a scăzut, dar a mai și crescut.
Devoalarea situației reale din primărie a fost un
act de curaj din partea liberalului Sebastian Burduja – pe atunci ministru al
Energiei și contracandidat al lui Nicușor Dan. Dar curajul acela l-a costat
ulterior postul de ministru, când n-a mai încăput în guvernul Bolojan,
hirotonisit de același Nicușor Dan, după ce a ajuns președinte.
Printre
datoriile pe care le-a moștenit Ciprian Ciucu se află daunele imense
care trebuie plătite anul viitor ca urmare a proceselor pierdute de fostul
primar general Nicușor Dan. Actualul președinte desemnat a fost un procesoman
înfocat. Pasiunea lui pentru procese și obsesia pentru „mafia imobiliară” au
atins niveluri paranoide. A intentat și a pierdut procese pe linie, plătind sume imense celor 6
firme de avocatură angajate special pentru astfel de răfuieli.
Și în ziua de azi ronțăie permanent marota „mafiei
imobiliare” crezând că lumea cade pe spate. Or, cu lupta împotriva mafiei de
orice fel se ocupă DIICOT, nu primăria și nici primarul general. Iar la DIICOT
nu există – cel puțin la vedere – nici un dosar împotriva „mafiei imobiliare”
despre care tot pomenește Nicușor Dan.
Pierzând procese în serie, actualul președinte
desemnat a acumulat o frustrare imensă
față de judecători și procurori. Nici nu se instalase bine la Cotroceni când a
anunțat că va schimba șefii de la DNA și de la Parchetul general. Dorința de
răfuială care a mocnit în el a izbucnit acum în toată splendoarea. Numai că a
dat peste răscoale.
Ce a declarat duminică nu este o greșeală, este
modul de a gândi al președintelui desemnat. Există o vorbă: ai grijă la
gândurile tale, căci vor deveni cuvinte; ai grijă la cuvintele tale, căci devin
acţiuni; ai grijă la acţiunile tale, căci devin obiceiuri; ai grijă la
obiceiurile tale, căci devin caracterul tău; ai grijă la caracterul tău, căci
devine destinul tău.
În mod normal, prin ce a declarat duminică, acest
Nicușor Dan, copil viclean de casă, și-a pecetluit destinul. Dar numai în cazul
în care PSD, vrând să se salveze în ceasul al 12-lea, va vota cererea de
suspendare.
(Octavian Știreanu)
Semnificațiile zilei de 22 decembrie 2025
Evenimente


69: Vespasian este proclamat împărat al Romei; predecesorul său, Vitellius, încearcă să abdice, dar este capturat și ucis.401: Este ales Papa Inocențiu I, singurul papă care i-a succedat tatălui său în funcție.856: Cutremurul din Damghan: Un cutremur în apropierea orașului persan Damghan ucide aproximativ 200.000 de oameni, al șaselea cel mai grav cutremur din istoria înregistrată.- 1135: La aproape trei săptămâni după moartea regelui Henric I al Angliei, Ștefan de Blois pretinde tronul și este încoronat în mod privat rege al Angliei.
- 1216: Papa Honoriu al III-lea aprobă Ordinul Dominican prin bula papală de confirmare Religiosam vitam.
- 1489: Forțele monarhilor catolici, Ferdinand și Isabella, preiau controlul asupra orașului Almeria de la conducătorul nazrid al Granadei, Muhammad al XIII-lea.
- 1603: Mahomed al III-lea, Sultan al Imperiului Otoman, moare și este succedat de fiul său, Ahmed I.
- 1807: Legea embargoului, care interzice comerțul cu toate țările străine, este adoptată de Congresul SUA la îndemnul președintelui Thomas Jefferson.
- 1808: Ludwig van Beethoven conduce și cântă în concert la Theater an der Wien, Viena, cu premiera Simfoniei a cincea, Simfonia a șasea, Concertul pentru pian nr. 4 (interpretat de Beethoven însuși) și Fantezia corală (cu Beethoven la pian).
- 1849: O grațiere din partea țarului Nicolae I îl salvează pe scriitorul rus Fiodor Dostoievski de plutonul de execuție, în ultima clipă.
- 1851: Arde Biblioteca Congresului din Washington, D.C.
- 1864: Orașul american, Savannah, important centru al rezistenței sudiste, este ocupat de yankeii comandați de generalul W.T. Sherman.
- 1885: Samuraiul Itō Hirobumi a devenit primul prim-ministru al Japoniei.
- 1894: Afacerea Dreyfus începe în Franța, când Alfred Dreyfus este condamnat pe nedrept pentru trădare.
- 1927: S-a înființat Societatea de Difuziune Radiofonică din România (în prezent Societatea Română de Radiodifuziune).
- 1942: Al Doilea Război Mondial: Adolf Hitler semnează ordinul de dezvoltare a rachetei V-2 ca armă.
- 1968: Revoluția Culturală: Ziarul poporului a postat instrucțiunile lui Mao Zedong că „Tinerii intelectuali trebuie să meargă la țară și vor fi educați din sărăcia rurală”.
- 1974: Casa fostului prim-ministru britanic Edward Heath este atacată de membrii IRA.
- 1989: Revoluția Română: După o săptămână de demonstrații populare și reprimari sângeroase, Nicolae Ceaușescu și soția sa Elena fug din București cu un elicopter în timp ce protestatarii izbucnesc în urale.
- 1989: Poarta Brandenburg din Berlin se redeschide după aproape 30 de ani, punând efectiv capăt diviziunii Germaniei de Est și de Vest.
- 1990: Lech Wałęsa depune jurământul ca președinte al Poloniei.
- 2017: Rezoluția 2397 a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite împotriva Coreei de Nord este aprobată în unanimitate.
Nașteri
- 1178: Antoku, al 81-lea împărat al Japoniei (1180–1185) (d. 1185)
- 1573: Ernest Cazimir I, Conte de Nassau-Dietz (d. 1632)
- 1597: Frederic al III-lea, Duce de Holstein-Gottorp (d. 1659)
- 1617: Carol I Ludovic al Palatinatului (d. 1680)
- 1634: Mariana de Austria, regină a Spaniei (d. 1680)
- 1639: Jean Racine, poet și dramaturg clasic francez (d. 1696)
- 1670: Anna Sophie de Saxa-Gotha-Altenburg, ducesă în Saxonia (d. 1728)
- 1723: Carl Friedrich Abel, compozitor german (d. 1787)
- 1799: Carol al II-lea, Duce de Parma, ultimul rege al Etruriei (d. 1883)
- Jean Racine, dramaturg francez
- Frank B. Kellogg, jurist și diplomat american, laureat Nobel
- Giacomo Puccini, compozitor italian
- 1807: Johan Sebastian Welhaven, scriitor norvegian (d. 1873)
- 1808: Eugénie de Beauharnais, prințesă franco-germană (d. 1847)
- 1811: Ludwig Philippson, scriitor german și rabin (d. 1889)
- 1816: Alexandru D. Macedonski, politician și general român, tatăl poetului Alexandru Macedonski (d. 1869)
- 1819: Franz Abt, compozitor și dirijor german (d. 1885)
- 1821: Giovanni Bottesini, compozitor italian și contrabasist (d. 1889)
- 1837: Vladimir Markovnikov, chimist rus (d. 1904)
- 1844: Angèle Dubos, pictoriță franceză (d. 1916)
- 1856: Frank Billings Kellogg, jurist și diplomat american, laureat Nobel (d. 1937)
- 1858: Giacomo Puccini, compozitor italian (d. 1924)
- 1859: Otto Hölder, matematician american (d. 1937)
- 1867: Joseph Maria Olbrich, arhitect austriac (d. 1908)
- 1869: Nicolae Ghica–Budești, arhitect român, membru de onoare al Academiei Române (d. 1943)
- 1869: Gheorghe Naumescu, colonel român participant la Primul Război Mondial (d. 1917)
- 1874: Franz Schmidt, compozitor austriac (d. 1939)
- 1876: Filippo Tommaso Marinetti, poet italian d. 1944)
- 1881: Franz Springer, compozitor și dirijor german (d. 1950)
- 1883: Edgar Varèse, compozitor și dirijor fracez-american (d. 1965)
- 1884: Albin Grau, producător german de film, grafician și autor (d. 1971)
- 1887: Srinivasa Aiyangar Ramanujan, matematician indian (d. 1920)
- 1889: Nichifor Crainic, eseist și poet român (d. 1972)
- 1890: Josef Hopmann, astronom german (d. 1975)
- Ralph Fiennes, actor englez
- Vanessa Paradis, cântăreață franceză
- Meghan Trainor, cântăreață americană
- 1905: Pierre Levegh, pilot francez (d. 1955)
- 1907: Peggy Ashcroft, actriță britanică (d. 1991)
- 1907: Fred M. Wilcox, regizor american (d. 1964)
- 1908: Giacomo Manzù, sculptor, grafician și desenator italian (d. 1991)
- 1908: Max Bill, arhitect, artist și designer elvețian (d. 1994)
- 1911: Nicu Stoenescu, solist român de romanțe și tangouri (d. 1989)
- 1912: Lady Bird Johnson, prima doamnă a Americii (d. 2007)
- 1940: Cristina Deleanu, actriță română (d. 2025)
- 1943: Paul Wolfowitz, politician american
- 1944: Maurizio de Angelis, cântăreț și textier italian
- 1947: Mitsuo Tsukahara, gimnast japonez
- 1948: Nicolae Timofti, al patrulea președinte al Republicii Moldova
- 1949: Anton Anton, politician român
- 1952: Mircea Grabovski, handbalist din România (d. 2002)
- 1962: Ralph Fiennes, actor englez
- 1963: Silviu Prigoană, om de afaceri român (d. 2024)
- 1965: David S. Goyer, scenarist, regizor american
- 1967: Dan Petrescu, fotbalist și antrenor român
- 1967: Valeriu Andriuță, actor român
- 1972: Vanessa Paradis, cântăreață franceză
- 1974: Andreea Marin, prezentatoare de televiziune din România - FOTO
- 1989: Jordin Sparks, cântăreață de muzică pop și R&B americană
- 1993: Meghan Trainor, cântăreață americană
- 1998: Genevieve Hannelius, cântăreață și actriță americană
Decese
- 1646: Petru Movilă, teolog, om de cultură, mitropolit al Kievului, sprijinitor al tiparului în spațiul românesc și fondator a mai multe tipografii (n. 1596)
- 1708: Hedvig Sophia a Suediei, prințesă suedeză (n. 1681)
- 1755: Albertina Frederica de Baden-Durlach, prințesă germană (n. 1682)
- 1819: Jean-Pierre de Beaulieu, ofițer militar valon (n. 1725)
- 1867: Jean-Victor Poncelet, matematician francez (n. 1788)
- 1867: Théodore Rousseau, pictor francez (n. 1812)
- 1880: George Eliot (n. Mary Ann Evans), scriitoare britanică (n. 1819)
- 1914: Ion Bălăceanu, politician și ministru de externe român (n. 1828)
- 1930: Vintilă I.C. Brătianu, politician și economist român, membru de onoare al Academiei Române (n. 1867)
- Vintilă I.C. Brătianu, politician român
- Samuel Beckett, dramaturg irlandez, laureat Nobel
- Joe Cocker, muzician britanic
- 1956: Nicolae Labiș, poet român (n. 1935)
- 1966: Harry Beaumont, regizor și scenarist american (n. 1888)
- 1973: Chieko Naniwa, actriță japoneză (n. 1907)
- 1979: Darryl F. Zanuk, producător american de film (n. 1902)
- 1989: Samuel Beckett, dramaturg irlandez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură (1969), (n. 1906)
- 1989: Vasile Milea, politician și general de armată român (n. 1927)
- 1989: Jean-Louis Calderon, jurnalist francez (n. 1958)
- 1992: Aura Buzescu, actriță română (n. 1894)
- 2006: Elena Muhina, gimnastă sovietică din Rusia (n. 1960)
- 2007: Julien Gracq, prozator și eseist francez (n. 1910)
- 2012: Gheorghe Dumitru, handbalist român (n. 1956)
- 2014: Joe Cocker, cântăreț și muzician britanic (n. 1944)
- 2020: Claude Brasseur, actor francez (n. 1936)
- 2020: Edmund Clarke, informatician american (n. 1945)
- 2022: Carmen Dobrescu, regizoare română (n. 1933).







