Nașterea lui Iisus nu este o poveste, nu este o invenție, nu este o imaginație a cuiva, nu este o legendă, nu este o inovație a bisericii, nu este doar o relatare într-o carte, ci este un eveniment istoric precizat în mod clar de evangheliștii Luca și Matei. Nașterea lui Iisus are un profund caracter spiritual, un mesaj divin pentru lumea din toate timpurile, deci și pentru noi, cei de azi, bine fundamentat de evanghelistul Ioan și de Apostolul Pavel.
Lumea încă se mai întreabă e ce a trebuit să se întrupeze Iisus? Părintele nostru Avraam, prin păcatul săvârșit a creat o prăpastie între omenire și divinitate. Dumnezeu a creat lumea, l-a creat pe om din marea Lui iubire. Tot din iubire l-a trimis în lume pe singurul Său Fiu. Iată ce ne spune Evanghelia lui Hristos: „De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, așa și moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toți au păcătuit în el. Căci până la lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu se socotește când nu este lege.” (Romani 5, 12-18) Aceasta înseamnă că toți oamenii de ieri, de azi și de mâine sunt prinși într-o singură ființă umană Iisus Hristos. Noi nu suntem altceva decât reflexia, extensia lui Iisus în lume. Suntem opt miliarde e oameni într-un singur om. Așa se face că acțiunile Domnului Iisus Hristos se transmite, din generație în generație, până la noi.
Iată ce ne spune Apostolul Pavel: „El ne-a mântuit și ne-a chemat cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci după a Sa hotărâre și după harul ce ne-a fost dat în Hristos Iisus, mai înainte de începutul veacurilor. Iar acum s-a dat pe față prin arătarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce a nimicit moartea și a adus la lumină viața și nemurirea prin Evanghelie.” (II Timotei 1, 9-10) Așadar, Iisus Hristos a trebuit să se întrupeze pentru a reîntoarce lumii darurile pe care le-a pierdut prin păcatul lui Adam. Și acestea sunt: lumina, viața, nemurirea.
Nașterea lui Iisus, nu numai că surprinde, uimește, înspăimântă și dă speranță, ci și împarte lumea în două: cea dinaintea lui Iisus și cea după Iisus. Evanghelistul Matei ne spune că Nașterea Mântuitorului este un fapt istoric care cuprinde două etape: în timpul vieții lui Irod cel Mare și după moartea acestuia, (Matei 2, 1-23) precum și alte două etape: faptele petrecute în Ierusalim și evenimentele din Betleem. (Matei 2, 1-12)
Ni se spune de trei magi care merg în căutarea pruncului ce avea să se nască, fiind tot timpul călăuziți de o stea. Ei ajung la Irod, iar acesta îi roagă ca la întoarcere să vină la el să-i spună de prunc să meargă și el să se închine. Evanghelistul Matei este și mai exact atunci când ne dă și timpul când se naște pruncul Iisus. „În zilele lui Irod, regele, cândva spre sfârșitul vieții lui, în ultimii ani de domnie.” (37-4 î.Hr.) În timpul cezarului Romei, Octavian Augustus. Oamenii de știință și astrologii diferitelor timpuri au studiat fenomenul „stelei magilor” și au ajuns la concluzia că nu a fost altceva decât o triplă conjuncție a două planete și a unei constelații care a dat naștere unei stele strălucitoare pe cer.
Mai mult, o inscripție cuneiformă, pe o tăbliță de lut ars, din vechiul Babilon, confirmă faptul că „steaua magilor” a putut fi observată în anul 7 î.Hr. timp de cinci luni. Unul dintre Părinții Ortodoxiei ne spune că „steaua a fost o putere dumnezeiască care a luat forma unei stele”. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Pentru că ea mergea odată cu magii și rămânea neclintită pe cer când aceștia se odihneau. Steaua magilor poate fi asemănată cu acel „stâlp de foc”, care i-a călăuzit pe evrei în pustie. Tradiția Bisericii ne spune că acei trei magi erau înțelepți babilonieni, persani sau arabi, care se ocupau cu studierea cerului, a mișcării astrelor, eventual astrologi. Magii aduc daruri Pruncului Iisus: aur, smirnă și tămâie.
Evanghelistul Ioan ne spune că nașterea Pruncului Iisus este o pentru noi un dar și o devenire, o creștere personală pe scara duhovnicească. (Ioan 1, 11-12) Ne mai spune că noi suntem fii ai lui Dumnezeu, prin Fiul. „Vedeți ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, și suntem.” (Ioan I 3, 1-2) Ascultarea și fidelitatea adevărată ne-o dă Pruncul Iisus. Esența creștinismului adus de Pruncul Iisus constă în faptul că Dumnezeu este peste tot, că dacă se întâmplă ceva, El este deja acolo și că relele din lume sunt uneori îngăduite de Dumnezeu.
Problema care se pune este dacă noi suntem pregătiți să-l primim pe Pruncul Iisus în inimile și în sufletele noastre? Alergăm în toate părțile pentru lucrurile materiale, dar uităm să ne bucurăm de nașterea lui Iisus. Suntem noi pregătiți să ne bucurăm împreună cu îngerii, arhangheli, Sfânta Treime din ceruri? Privește atent cerul în această sfântă zi și bucură-te împreună cu acesta. Haideți să sărbătorim o altfel de naștere a lui Iisus, o naștere plină de evlavie, de smerenie, de pace, de bunătate, de bucurie și de multă iubire.
„Pe Fiul în al Său nume, Tatăl l-a trimis în lume, Să se nască și să crească, Să ne mântuiască.”
Fie ca Nașterea Domnului Iisus Hristos să vă aducă lumină în casă, bucate pe masă, pace în suflet! Amin.
Sărbători cu bucurie și la toți belșug să fie!
Doamne, ajută!
Ștefan Popa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu