ROLUL ȘI ACTIVITĂȚILE CELOR DOUĂ ORGANIZAȚII PROFESIONALE SCRIITORICEȘTI: UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA ȘI LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI

În peisajul literaturii române contemporane, instituțiile care structurează viața scriitoricească au un rol esențial în configurarea politicilor culturale, în afirmarea și legitimizarea valorilor literare, și în reprezentarea profesională a creatorilor. În România funcționează în prezent două organizații profesionale cu o influență semnificativă: Uniunea Scriitorilor din România (USR), cu o tradiție istorică ce coboară în primele decenii ale secolului XX, și Liga Scriitorilor Români (LSR), apărută în 2006 ca alternativă democratică și pluralistă, condusă de fondatorul său, Al. Florin Țene, personalitate literară și membru al Academiei Americano-Române de Cultură și Știință.

Președinția USR este deținută în prezent de Varujan Vosganian, scriitor, economist și om politic, figură marcantă a culturii publice românești. Coexistența celor două instituții — una tradițională și instituționalizată, cealaltă deschisă și accentuat democratică — a generat un câmp literar plural, marcat de interferențe, complementarități, dar și tensiuni.

Scopul acestui studiu este acela de a analiza, comparativ și contextualizat, rolul, activitățile și impactul acestor două organizații, plecând de la geneza lor instituțională, continuând cu analiza modului lor de funcționare și ajungând la o evaluare critic-teoretică, în lumina sociologiei literaturii contemporane.

Genealogia instituțională a organizațiilor scriitorilor: Uniunea Scriitorilor din România: tradiție și continuitate

USR își are originile în Societatea Scriitorilor Români (SSR), fondată în 1908, instituție care a devenit nucleul asociativ al scriitorilor interbelici. În 1949, regimul comunist reorganizează SSR, impunând denumirea și structura Uniunii Scriitorilor. Această reformă a fost parte a strategiilor culturale ale perioadei, scriitorul fiind redefinit ca „lucrător cultural” într-o structură controlată ideologic.

După 1990, USR a cunoscut o amplă reconstrucție instituțională: s-a democratizat, a revenit la pluralismul valorilor și la autonomia literară, a adoptat statutul de organizație profesională nonguvernamentală, fiind recunoscută de stat ca reprezentant principal al scriitorilor. Ea a păstrat structura administrativă cu filiale în țară și în diaspora, reviste literare și premii prestigioase.

Liga Scriitorilor Români: apariția unei alternative

În 2006, Al. Florin Țene a fondat Liga Scriitorilor Români ca reacție la nevoia de democratizare, deschidere și dezideologizare definitivă a mișcării literare. LSR a fost gândită ca o organizație accesibilă, mai puțin birocratică, orientată către scriitori din toate zonele țării și din diaspora. Scopul său declarat a fost „în folosul culturii române”, cu accent pe descentralizare și pe un climat participativ.

LSR a reușit, în timp relativ scurt, să își creeze filiale numeroase în România și în comunitățile românești din Europa și din lume, devenind una dintre cele mai extinse structuri literare românești.

Diferențe de identitate instituțională

USR continuă tradiția unei instituții „canonice”, cu vizibilitate mediatică și legitimitate istorică, asumând responsabilitatea reprezentării oficiale a literaturii române.

LSR, în schimb, reprezintă direcția „alternativă”, accentuat democratică și descentralizată, favorizând accesul rapid și direct al autorilor la viața literară locală și internațională.

Conducerea organizațiilor

Al. Florin Țene

Scriitor, istoric literar și eseist, activ în peste 115 de volume, fondator al numeroaselor reviste și centre culturale, Al. Florin Țene este un lider literar care a influențat decisiv dinamica LSR. Prin activitatea sa intensă, prin promovarea culturii în rândul publicului larg și prin capacitatea de organizare, Țene a reunit, în cadrul LSR, scriitori din toate generațiile.

Afilierea sa la Academia Americano-Română de Cultură și Știință (A.R.R.C.S.) îi conferă o vizibilitate internațională și un plus de prestanță academică.

Varujan Vosganian

Scriitor recunoscut, romancier, poet și eseist, cu o operă bine primită, Varujan Vosganian este, totodată, o figură politică notabilă. Alegerea sa în fruntea USR (2024) a fost percepută drept un moment de reînnoire. În programul său, Vosganian își propune: „reîntoarcerea scriitorului în cetate”, intensificarea rolului public al USR, extinderea relațiilor internaționale, și o mai bună reprezentare a scriitorilor în politica culturală națională.

Modele de leadership

Țene practică un model participativ, pragmatic, orientat spre comunitate și spre implicarea membrilor la nivel local.

Vosganian promovează un model instituțional, strategic, care urmărește consolidarea USR ca entitate de autoritate culturală.

Structura, organizarea și filierele de influență

USR menține o structură tradițională: filiale județene, reviste de prestigiu (România Literară, Viața Românească etc.), comitete de conducere, comisii profesionale. Procedurile de admitere sunt riguroase, bazate pe criterii de valoare literară.

LSR are o structură mult mai vastă din punct de vedere geografic, incluzând filiale multiple, unele în diaspora. Sistemul de intrare este deschis, iar accentul cade pe participarea activă la evenimentele culturale ale filialei.

USR este mai centralizat; LSR mai descentralizat. USR are o identitate instituțională consolidată; LSR are o identitate comunitară extinsă.

Activitățile Ligii Scriitorilor Români

LSR organizează: cenacluri literare și cercuri de creație, lansări de carte și conferințe, concursuri naționale și internaționale, antologii și dicționare bibliografice, reviste de filială, gale anuale, premii literare și festivaluri locale. LSR este vizibilă în mass-media locală și în publicațiile culturale autonome. Prin filiale externe, promovează cultura română în diaspora.

Activitățile Uniunii Scriitorilor din România

USR dispune de:

reviste literare naționale cu tradiție,

Premiul Național USR, Premiul „Ovidius”, premiile filialelor,

Festivalul „Zile și Nopți de Literatură”,

programe de mobilitate literară internațională,

contacte instituționale cu PEN Club, Asociația Scriitorilor Europeni etc.,

susținerea traducerilor de autori români.

USR influențează canonul literar și participă activ la promovarea literaturii române în circuitul valorilor europene.

Funcția de reprezentare a scriitorilor

LSR reprezintă interesul scriitorilor la nivel comunitar și în raport cu instituțiile locale, sprijinind afirmarea autorilor în propriul mediu cultural.

USR are o reprezentare instituțională puternică: dialog cu Ministerul Culturii, implicare în politici culturale, statut de principal organism consultativ în materie de literatură.

USR apără drepturile de autor, poziția socială a scriitorului și promovează activ prezența literaturii române în structurile europene.

Analiză comparativă

USR reprezintă modelul instituțional, centralizat, profesionist, cu tradiție și vizibilitate.
LSR reprezintă modelul deschis, participativ, pluralist, orientat spre dinamizare comunitară.

Avantajele USR sunt prestigiul, influența culturală și vizibilitatea internațională.
Avantajele LSR sunt accesibilitatea, dinamismul, extinderea teritorială și activitatea intensă în filiale.

Limitările USR pot fi o anumită rigiditate structurală sau lentoare administrativă.
Limitările LSR pot fi dispersia, lipsa unei recunoașteri canonice generale sau lipsa unui sistem critic unitar.

Împreună, cele două organizații creează un mediu literar divers și plural, activând complementar în afirmarea culturii române.

Perspective teoretice

Din perspectiva teoriei câmpului literar (Bourdieu), USR ocupă poziția de „centru”, instituția cu capital simbolic ridicat și autoritate culturală.
LSR ocupă poziția „periferiei active” — spațiul de libertate asociativă, ce poate genera inovație și pluralism.

Literatura contemporană beneficiază astfel de: democratizare, multiple canale de promovare, flexibilitate în constituirea rețelelor culturale, diversitate stilistică și tematică.

Concluzii

USR și LSR nu trebuie privite ca entități antagonice, ci ca forme complementare de organizare a vieții literare. USR oferă cadrul instituțional, tradițional, cu vizibilitate internațională, în timp ce LSR oferă suflul democratizator, descentralizat și activ, capabil să atragă noi autori și să dinamizeze mediile culturale regionale și diasporale.

Sub conducerea lui Varujan Vosganian, USR se îndreaptă către o reapropriere a rolului social al scriitorului.
Sub conducerea lui Al. Florin Țene, LSR continuă misiunea de lărgire a accesului la viața literară și de consolidare a comunităților culturale locale și internaționale.

Împreună, aceste două organizații contribuie substanțial la diversitatea, rezistența și dinamismul culturii române contemporane.

Bibliografie (selecție)

·         România literară, articole și interviuri.

·         Viața Românească, studii privind instituțiile literare.

·         Site-ul oficial al Uniunii Scriitorilor din România: www.uniuneascriitorilor.ro

·         Site-ul Ligii Scriitorilor Români (filiale și comunicate).

·         Studii de sociologia culturii: Pierre Bourdieu, Regulile artei.

·         Istorii ale literaturii române postbelice.

·         Articole din Digi24 privind alegerea lui Varujan Vosganian.

·         Volume și articole ale lui Al. Florin Țene privind mișcarea literară.

·         Documente statutare ale celor două organisme

Al.Florin ȚENE

PREȘEDINTE INTERNAȚIONAL AL LIGII Scriitorilor, academician, membru al Academiei Americană Română de Cultură și știință