Semne de trecere
Urma albă lăsată de lotcă
Pe albastrul murdar
Al Mării Caraibelor,
Realitate de un minut,
Poate de o clipă...
Urma albă lăsată
De avionul muşcând
Marginea cerului,
Realitate de zece minute,
Poate unul, două în plus...
Urma albă lăsată
De trecerea omului
Pe covorul incolor al vieţii,
Realitate de milisecunde
În contractul parafat
Cu veşnicia.
Perpetua căutare
E un labirint ce nu se lasă
Dezlegat de inimi pământene
Rătăcitoare-n drumul către casă,
Pierdute-n jungle-agonizând alene,
Corabia-ncrustată în cuvinte
E-n larg şi pare că un ţărm nu are
Ci doar catarg spre-aducere aminte
Că steaua ei va asfinţi în mare,
Tăcute drumuri împistrind pământul
Dau semne c-am creat un univers
Ce îl străbate peste tot cuvântul
Foşnind în cântec, adiind în vers.
Peisaj în parc
Pe aleea din parc
Bătrâna îşi împinge cu sârg căruciurul,
Mulţumind lui Dumnezeu
Că a mai făcut câţiva paşi...
În boxa de spital i s-a spus,
Mişcare, cât mai multă mişcare,
Sprea nu rămâne
Scaunului cu rotile roabă.
Dar bătrâna nu era acolo,
Coborâse-napoi la altarul
Unde în rochia albă
A primit cea de a şaptea taină
A cununiei.
Împingând căruciorul
Pe aleile parcului,
Din când în când
Bătrâna ridică ochii spre cer,
De unde mirele
Îi zâmbeşte ghiduş.
DRAGOMIR IGNAT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu