Prin incest s-a făcut Adam și Eva și
tot prin incest s-a înmulțit omenirea
31.01.2026
Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița
Cuprins.
1. Noțiunea
de incest
2.
Degenerările generate de relaţiile incestuoase
3. Incestul
dintre Adam și Eva
4.
Consecințele facerii primilor oameni și a înmulțirii acestora prin incest
5. Ascultă și
cealaltă parte
6. În loc de
concluzii
Bibliografie
Rezumat. Acest articol este întocmit cu respectarea strictă aprevederilor din Biblie și are ca scop să prezinte cum oamenii, atât din
prima omenire, cât și din a doua omenire,[1]
au fost făcuți și s-au înmulțit numai prin incest. Părerile asupra „adevărurilor biblice” folosite în
elaborarea acestui articol sunt dintre cele mai diferite, până la contradictorii,
agresive și fanatice (și chiar mai mult) și aparțin fiecăruia.
1. Noțiunea de incest
Prin incest se
înțeleg raporturile sexuale între rude în linie directă, respectiv între
părinți și copii sau între frați și surori.
Majoritatea religiilor (mari) interzic şi condamnă
căsătoria dintre rude până la gradul 8.
În
majoritatea culturilor, incestul reprezintă o interdicție cu caracter sacru, a
cărei încălcare atrage automat sancțiuni severe, deoarece are implicații nedorite din punct de vedere biologic, genetic, social
și religios.
2. Degenerările generate de relaţiile incestuoase
Istoria, știința și viața reală demonstrează că urmașii rezultaţi din relaţii incestuoase(în special repetate) s-au născut și se nasc oricând
cu grave probleme de sănătate şi nu au fost și nu vor fi niciodată capabili să
ducă o viață normală, de oameni obișnuiți.
Exemplele sunt multe[2],
dintre care aici menționez numai unul dintre cele mai grave cazuri de acest
gen, cel care a fost al regelui Carlos al II-lea al Spaniei (1661 – 1700), cel
supranumit ,,Cel Vrăjit”.
După peste 200 de ani de mariaje incestuoase între înaintașii lui,acesta s-a născut (1) cu o limbă
atât de mare, încât de-abia putea vorbi şi (2) cuo mandibulă atât de
dezvoltată, încât îi era foarte greu să mestece. Era handicapat, retardat, needucat
și atât de urât, încât prima lui soție s-a speriat de el. Când a murit, medicul
care i-a făcut autopsia a avut impresia că are în fața ochilor cadavrul unui
monstru. Însă nimic nu fusese din vina lui Carol al II-lea; toate acestea erau
doar tristul rezultat al unui șir lung de căsătorii incestuoase făcute din
avariție și frică – frica de a dilua puterea Casei de Habsburg.[3]
Din cauza
degenerărilor,cauzate de aceste relaţii incestuoase, s-au născut tot mai mulți
urmași cu probleme grave de sănătate, cudizabilităţi serioase în linia dinastică de Habsburg, ceea ce a făcut ca această
dinastie să se stingă odată cu moartea lui Carlos.
În condițiile în care istoria, știința și viața
demonstrează că urmașii rezultaţi din relaţii incestuoase(în special repetate) (1) s-au
născut cu grave probleme de sănătate şi (2) că nu au fost capabili să ducă o
viață normală, de oameni obișnuiți, întrebarea care se pune este următoarea: cum a fost posibil
ca omenirea să se fi înmulţit:
1. În prima omenire, care a existat de la facerea omului
de către Dumnezeu și până la Potop:
1.1. La început, prin incestul dintre Adam și Eva.
1.2. După Adam și Eva, prin relațiile incestuoase
repetate dintre urmașii lui Adam și Eva.
2. În a doua omenire, care există de la Potop și până în zilele
noastre:prin relațiile incestuoase repetate dintre urmașii celor 8 membrii ai familiei lui Noe,
respectiv dintre Noe cu soţia sa şi cei trei fii ai lui Noe cu soţiile lor.
Adevărurile biblice conform cărora neamul omenesc
s-a înmulţit, inițial, numai prin incest:
a) ridică numeroase și mari semne de întrebare, pe
multiple planuri, în special pe plan științific și pe plan religios, și
b) îi sperie pe mulţi, ţinându-i departe de a crede în
cuvântul Scripturii şi în glasul Bisericii.
3. Incestul dintre Adam
și Eva
Problemaincestului dintre Adam și Eva fiind deosebit de delicată, o voi
aborda subiectul din acest articol cu respectarea întocmai a consemnărilor din
Biblie.
„7 Domnul
Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de
viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu.” (Geneza 2:7)
„18 Domnul Dumnezeu a zis: «Nu este
bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.»”(Geneza 2:18)
„21 Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adâncpeste
om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis
carnea la locul ei.” (Geneza
2:21)
Un
somn adânc. Plănuind să-i creeze lui Adam o tovarăşă din corpul
omului, Dumnezeu l-a făcut să cadă într-un somn adânc, care poate fi comparat
cu starea de inconştienţă sub anestezie. Într-adevăr, operaţia chirurgicală pe
care Dumnezeu i-a făcut-o lui Adam în timpul somnului a fost că a retras una
din coastele acestuia şi a umplut locul ei cu carne.
„22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a
făcut o femeie și a adus-o la om.”
Coasta lui Adam a
format materialul de bază din care a fost construită tovarăşa lui.
„23 Și omul a zis: «Iată în sfârșit aceea care este os din oasele meleși
carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru că a fost luată din om.»”
Aceea
care este os din oasele mele. Adam a recunoscut în Eva parte din propria lui fiinţă.
De aici înainte, urma să o iubească ca pe propriul trup, pentru că iubind-o pe
ea, el se iubea pe sine.
Deci, problema „incestului”
nu începe de la Cain şi sora sa, aşa cum s-ar crede, ci porneşte chiar de la
primii oameni, de la Adam şi Eva, și aceasta ca urmare a faptului că trupul
Evei a fost făcut din coasta lui Adam, şi ca urmare, din punct de vedere al
rudeniei de consangvinitate,[4]
Adam şi Eva erau mai apropiaţi decât un frate cu o soră, sau decât un tată cu o
fiică.
Sfântul Ioan Gură
de Aur ne explică legătura de sânge dintre
Adam și Eva:
„A îngăduit ca sora lui Adam să-i devină acestuia soţie;
sau mai bine-zis, nu sora, ci fiica sa; sau poate nici fiica lui, ci ceva mai
mult, însuşi trupul lui. Iar legătura lor a stabilit-o direct de la început, ca
pe o stâncă, unindu-i într-un singur întreg. De aceea nici pe femeie n-a
făcut-o dintr-o natură străină lui Adam, pentru ca acesta să nu se lege cu ea
ca şi cu o străină, şi nici n-a oprit căsnicia la unirea lui Adam cu Eva, ca
acesta să nu se despartă, datorită unirii lui cu o singură femeie, de restul
neamului omenesc.”
Deci, conform explicațiilor date de Sfântul Ioan Gură de
Aur, legătura de sânge care a existat
între Adam și Eva este de cel mai înalt grad de rudenie care a existat vreodată
în existența neamului omenesc.
Pe
perioada în care Adam și Eva au trăit în Grădina Edenului, aceștia nu au dat naștere la copii.
După ce au fost izgoniți din Grădina Edenului, Adam și
Eva au născut pe Cain, pe Abel, pe Set și pe alți copii, așa după cum rezultă din
următoarele versete din Biblie, Vechiul Testament, cartea Geneza.
„1 Adam s-a împreunat cu nevasta sa Eva; ea a rămas însărcinată
și a născut pe Cain. Și a zis: «Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!»”
(Geneza, capitolul 4, versetul 1)
Copiii lui Adam şi Eva nu au avut altă alegere decât să
se căsătorească între ei. Dumnezeu nu a interzis căsătoria intra-familială
(incestuoasă) până mult timp după aceea, practic până când au existat
suficienţi oameni astfel încât acest tip de căsătorie (între membrii aceleiași
familii) nu a mai fost necesar (Levitic 18:6-18).
Din relație incestuoasă dintre Adam și Eva, care este primul
incest din Biblie, s-a născut primul om născut din
oameni(Adam și Eva fiind
făcuți de Dumnezeu),Cain, care va deveni cel
dintâi criminal al lumii.
Deci, chiar de la primul incest (dintre Adam și Eva), se
confirmă faptul că chiarprimulurmaș al lor, Cain, s-a născut cu grave probleme
de sănătate,nefiind capabil să ducă o viață normală, de om obișnuit,ci una de
criminal odios.
Cain l-a omorât pe fratele său Abel, fără ca acesta să
aibă vreo vină cât de mică (a se vedea Geneza, capitolul 4, versetele 3 – 8).
Neexistând alți băieți și alte
fetedecât cei rezultați din Adam și Eva, copii, nepoții sau strănepoții acestora s-au căsătorit între ei.
Din Biblia se deduce cumCain, Abel șiSets-au
căsătorit cu surorile lor, iar de la aceștia încolo, căsătoriile incestuoase au
continuat, dar fiind mereu în scădere (fără a dispărea complet până în zilele
noastre) pe măsură ce populația lumii se înmulțea și se diversifica tot mai
mult.
Pe Internet sunt mai multe site-uri în care se spune „Cain s-a căsătorit cu sora sa Calmana, Abel s-a căsătorit cu sora sa Delvora, Set s-a căsătorit cu sora sa Asvama”, dar aceste
afirmații nu au nici o acoperire în textele din Biblie.
În Biblie sunt
consemnate și numeroase alte inceste, dintre care voi
aminti numai câteva, respectiv:
Incestul dintre Lot (personajbiblic,
nepotulluiAvram)cu cele două fiice ale sale: „Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel
însărcinate de tatăl lor.” (Geneza 19:30-36)
Avraam (circa 2150 – 2000 î.Hr.), alesul
lui Dumnezeu, s-a căsătorit cu sora sa vitregă, Sara, conform Geneza 20:12: „De
altfel, este adevărat că este sora mea, fiica tatălui meu; numai că nu-i fiica
mamei mele; și a ajuns să-mi fie nevastă.”
Patriarhul Iacob, îndemnat să-şi ia de femeie pe una dintre
fetele unchiului său după mamă, se căsătoreşte cu Rahela, verişoara lui de
gradul I.
Tot cu o
verişoară de gradul I se căsătoreşte şi Esau,
fratele lui Iacob.
Așa după cum am mai arătat, Dumnezeu nu a interzis
căsătoria întra-familială (incestul) până mult timp, atât după facerea lui Adam
și a Evei, cât și după Potop, respectiv până când
au existat suficienţi oameni astfel încât acest tip de căsătorie să nu mai fi
fost necesar (Levitic 18:6-18).
Dintre
numeroasele incestecelebre din istorie, sunt de amintit fie și numai
următoarele:
Mizerabilul Papa Alexandru al VI-lea(n. 1 ianuarie 1431 – d.
18 august 1503) a întreținut relații sexuale, pe lângă multe amante pe care le
avea, și cu depravata fiică sa,Lucrezia Borgia, în timp ce aceasta mai avea
relații sexuale,printre numeroși alții, și cu frații săi.
Nebunu de împărat Nero a avut relații sexuale cu depravata și
criminala sa mamă, Agrippina, pe
care a și omorât-o.
4. Consecințele facerii primilor oameni și a înmulțirii
acestora prin incest
Așa după cum am mai arătat, știința ne spune că există
urmări grave de pe urma căsătoriilor între rude.
În contextul celor de mai sus, se pune și următoare întrebare
justificată: ce
oameni au urmat din relațiile incestuoase dintre Adam și Eva și dintre urmașii
acestora?
Răspunsul îl găsim în următoarele versete din Geneza:
„5 Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că
toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai
spre rău
6 I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământși S-a mâhnit în inima Lui.
7 Și Domnul a zis: „Am să șterg de pe fața
pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până
la târâtoare și până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.”
(Geneza 6:5-7)
Au venit apele potopului pe pământ (Geneza 7:10) și a pierit
orice făptură care se mișca pe pământ (Geneza 7:21), rămânând numai Noe cu
fiii săi, cu nevasta sa și cu nevestele fiilor săi. (Geneza 8:18)
„18 Fiii lui
Noe erau: Sem, Ham și Iafet;” (Geneza 9:18) și din ei s-au răspândit oameni
peste tot pământul.” (Geneza 9:19)
Deci, se poate spune că, relațiile
incestuoase dintre Adam și Eva și dintre urmașii acestora au avut cele mai
grave consecințe, respectiv:
1)răutatea omului era mare pe
pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în
fiecare zi numai spre rău,
ceea ce a făcut
2)ca Domnului să-i pară rău că a făcut pe om pe pământ,
fapt pentru care
3) S-a mâhnit în inima Lui atât de tare că
a șters de pe fața pământului pe omul pe care l-a făcut.
Deci, după ce
Domnul i-a făcut pe oameni pe pământ prin incest,
i-a pară rău că i-a făcut așa (că a greșit) și a găsit soluția de a-și repara
greșeala prin a șterge (extermina) de pe
fața pământului pe oamenii pe care i-a făcut prin propriile
sale greşeli.
„Trebuie
să punem la îndoială logica poveştii de a avea un atotştiutor şi atotputernic. Dumnezeu a creat oameni cu defecte şi apoi i-a
învinovăţit pentru propriile sale greşeli.” (Gene Roddenberry)
Ce a urmat ?
A
urmat o a doua omenire, cea de după Potop, făcută de Dumnezeu.
Dar
cum a fost făcută această a doua omenire ?
A
fost făcută să se înmulțească tot prin incest, ca și prima.
Așa după cum am mai arătat, după ce au
venit apele potopului pe pământ (Geneza 7:10),a pierit orice făptură care se mișca pe pământ
(Geneza 7:21), rămânândnumai familia lui Noe, respectiv Noe cu nevasta sa și
cei 3 fii ai săi, cu nevestele lor (Geneza 8:18). „Fiii lui Noe erau: Sem, Ham
și Iafet;” (Geneza 9:18) și din ei s-au răspândit (prin incest – s.N.G.L.)
oameni peste tot pământul.” (Geneza 9:19)
Cum, după
Potop, pe tot pământul rămăsese numai familia lui Noe,
este ușor de înțeles că și în a doua omenire,
oamenii s-au înmulțit tot prin incest
(pentru că nici nu avea cum altfel),din familia lui Noe și s-au răspândit peste
tot pământul.
Așa după cum
am precizat și la început, acest articol este întocmit numai pe baza
prevederilor din Biblie, în strictă conformitate cu acestea, și are ca scop să
prezinte cum oamenii, atât din prima omenire, cât și din a doua omenire, au
fost făcuți și s-au înmulțit numai prin incest.
5. Ascultă și cealaltă parte
„Audiatur et altera pars”, adică „a se asculta și
cealaltă parte” reprezintă un principiu de drept fundamental,
aplicat de peste 2.000 de ani în majoritatea sistemelor de justiție, inclusiv
în cel românesc.
În cazul
oricăror controverse, pentru a se putea stabili corect adevărul și a se trage o
concluzie corectă, este obligatoriu să se asculte fiecare parte, respectiv
opiniile contradictorii.
Nu se poate
vorbi de o justiție corectă dacă se ascultă numai o parte, numai o opinie.
În domeniul
religiei, principiul „audiatur et altera
pars”, adică „a se asculta și cealaltă
parte” obligă la exprimarea și a
opiniilor contradictorii, respectiv (1) atât ale celor pro-religie, (2) cât șial
celor non-religioși, respectiv al celor care (2.1) trăiesc ca și când Dumnezeu
nu ar exista, (2.2) nu sunt de acord cu dogmele religioase, (2.3) sunt contra
religiei.
Extremele, cu
fanatismele lor, unele care merg până la agresiuni dintre cele mai mari, sunt
și de o parte și de alta și NU își au locul în niciunul din articolele
elaborate de subsemnatul
Pentru
respectarea acestui principiu fundamental, de drept și de viață,în acest material
am inclus și paragraful „5. Ascultă
și cealaltă parte”,în care se prezintă cele de mai
jos.
Moise,
întâiul autor biblic, care a trăit (în jur) între anii 1593-1473 î.Hr.: (1) a
început să scrie primele 5 cărți din Vechiul Testament (Geneza, Exodul,
Leviticul, Numeri și Deuteronom) în jurul anului 1513 î.Hr., şi (2) a relatat
(în scrierile sale) evenimentele credinţei în Dumnezeu (în mare parte) și pe
baza „tradiţiilor sfinte orale” de dinaintea sa, unele (posibil)
transmise de mai multe mii de ani, din generaţie în generaţie.
Deci, dogma
Vechiului Testament are la bază aceste scrieri ale lui Moise,vechi de circa 4.500 de ani.Ori, pe
parcursul acestor circa 4.500 de ani, omenirea a cunoscut continuuprogresefoarte
mari, în toate domeniile vieții sociale, economice, spirituale etc.
În zilele
noastre, și cu atât mai mult în viitor, tot mai mulți oameni nu mai sunt de
acord cu dogmele religioase conform cărora:
1) gândirea excesivă dăunează credinței;
2) oamenii cu o gândire logică,
analitică și rațională nu pot ajunge la o viziune temeinică despre Dumnezeu;
3) credința trebuie trăită, nu gândită;
Dumnezeu nu poate fi găsit decât în suferință etc.
Dezvoltarea permanentă și tot mai mult a gândirii logice,
analitice și raționale, ca și cuceririle științifice, au făcut să se instaureze
un nou ideal de umanitate și o „religie a rațiunii”,
adică o abordare a religiei pe baze raționale, care schimbă perspectiva asupra
rolului și naturii lui Dumnezeu.
Ca urmare, tot mai mulți oameni consideră că „trebuie pusă
rațiunea și știința mai presus de dogme”, că „numai gândirea logică, analitică, rațională
și bazată pe știință ne poate da certitudine la ceea ce căutăm” și,
pe cale de consecință a unui asemenea mod de gândire, și abordările religiei
sunt diferite, precum:
„Modul de a vedea, prin credinţă, este de a închide ochiul
raţiunii.” (Benjamin Franklin).
„Cel care nu vrea să gândească e bigot,
cel care nu poate să gândească e prost,
cel care nu îndrăzneşte să gândească e sclav.” (William Drummond).
„Vrea Dumnezeu să prevină răul, dar nu
poate?
Atunci nu e omnipotent.
Poate, dar nu vrea? Atunci e malefic.
Şi poate, şi vrea? Atunci de unde vine
răul?
Nici nu poate, nici nu vrea?
Atunci de ce să fie numit Dumnezeu?”
(Epicur).
„Dumnezeu creează oameni cu defecte şi apoi îi
învinovăţește pentru propriile sale greşeli.” (Gene Roddenberry)
Mulți sunt și oamenii care, și în zilele noastre, trăiesc
momente de frică, de groază, de spaimă la gândul că din nou Dumnezeu s-ar
putea:
1) „să vadă
că răutatea omului este mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din
inima lui sunt îndreptate în fiecare zi numai spre rău,
2) să-i
pară rău că a făcut pe om pe pământși Să se
mâhnească în inima Luiși
3) să zică „Am să șterg de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut”,
pentru a
doua oară.
Sub emoția puternică a unor asemenea temeri, unii dintre
aceștia au ajuns să considere că ștergerea întregii omeni de pe fața
pământului, atât prin Potopul lui Noe (care a fost), câr și prin cel de-al
doilea „Potop de foc”care ar urma[5],
ar fi cele mai mari genocide care au existat de când a fost făcut pământul,
fapt pentru care „Dumnezeu ar trebui executat pentru crime împotriva umanităţii.”
(Bryan Emmanuel Gutierrez)
Alte
păreri, inclusiv ale unor personalități marcante ale istoriei, sunt la fel de
radicale, dar m-am oprit numai la cele de mai sus.
Deci, părerile asupra „adevărurilor biblice”, folosite în
elaborarea acestui articol, sunt dintre cele mai diferite, până la
contradictorii (și chiar mai mult) și aparțin
fiecăruia.
6. În
loc de concluzii.
Cunoașterea fenomenului religios este o problemă de
suflet, foarte importantă pentru marea majoritate a oamenilor, inclusiv pentru
cei fără cunoștințe în acest domeniu, dar care consideră că trebuie să-l
înţeleagă: 1) fie ca un act de cultură general, 2) fie ca o călăuză, ca un
îndrumar în viaţă, 3) fie ca urmare a unor schimbări majore în viața lor, care
i-au condus la noi trăiri sufletești, 4) fie că simt nevoia de apropiere faţă
de Dumnezeu.
Fie și numai din acest punct de vedere, cunoașterea
fenomenului religios:
1) este de interes pentru orice om, indiferent de
religie, de credinţă, de concepţia despre viaţă, de puterea minţii fiecăruia;
2) îndeamnă la o profundă reflecţie asupra faptului că imperiile viitorului vor fi imperiile minţilor puternice
și instruite și nu ale dogmelor.
Cei care
nu vor înţelege fenomenului religios(persoane, familii,
colectivităţi, popoare, naţiuni, state), în contextul actualelor realități ale vieții (și cu atât mai mult al celor care urmează), riscă să nu mai aibă un loc bun în viitor.
Bibliografie
Biblia de pe site-ul https://mybible.ro /
Nicolae Grigorie Lăcrița. Cartea „Scrieri
religioase. Volumul 1. Un nou mod de abordare și de explicare a unor mistere
din Biblie”, prezentată și pe https://www.librarie.net/p/488655/scrieri-religioase-volumul-1-un-nou-mod-de-abordare-si-de-explicare-a-unor-mistere-din-biblie?srsltid=AfmBOorzfUeqJ2Ij2QmjhqzAVE_9TN4JECV0eVNbRVF0xaBBJDRisdDP
Revista „Centrul de studii privind facerea lumii”. S-au înmulțit Adam
şi Eva prin incest?Dan Tudorache. Adam, Eva și familia lor. https://facerealumii.ro/adam-eva-incest/
Incestul în Biblie: https://www.secretelebibliei.com/capitolul-1/xvi-problema-incestului-in-biblie
Despre urmașii rezultaţi din relaţii incestuoase:
https://facerealumii.ro/adam-eva-incest/;
https://incredibilia.ro/carol-al-ii-lea-al-spaniei-rege-diform/;
https://www.gotquestions.org/Romana/sotia-lui-Cain.html ;
[1]„Prima omenire”
este cea care a existat de la facerea lui Adam și a Evei și
până la Potop. „A doua omenire” este cea care există de
la Potop și până în zilele noastre.
[2]Vezi, spre exemplu, https://facerealumii.ro/adam-eva-incest/
[4]Consangvinitate. Raport de rudenie între persoane care au același tată,
dar nu și aceeași mamă. Spre exemplu, copii împăratului Solomon, născuţi cu
cele (circa) 700 de neveste şi 300 de ţiitoare (concubine) erau rude (fraţi,
surori) prin consangvinitate, adică aveau acelaşi tată, dar mamele erau diferite.
[5] „Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea,
cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură, și pământul, cu tot
ce este pe el, va arde.” (2Petru 3:10). Cu toții observăm că asupra
lumii planează pericolul unui al doilea Potop, dar acesta va fi de foc, printr-un război nuclear, în
urma căruia „pământul,
cu tot ce este pe el, va arde”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu