Duminica a 3-a după
Paști
(a Mironosițelor) Marcu 15, 43-47; 16, 1-8
În vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic
ales, care aștepta și el Împărăția
lui Dumnezeu, și, îndrăznind, a intrat
la Pilat și a cerut trupul lui Iisus.
Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit așa
curând și, chemând pe sutaș, l-a întrebat dacă a murit de mult. Deci,
aflând de la sutaș, a dăruit lui Iosif
trupul. Atunci Iosif, cumpărând giulgiu și
coborându-L de pe cruce, L-a înfășurat
în giulgiu și L-a pus într-un mormânt
care era săpat în stâncă și a prăvălit
o piatră la ușa mormântului. Iar Maria
Magdalena și Maria, mama lui Iosi,
priveau unde L-au pus. Și, după ce a
trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină
să-L ungă. Și dis-de-dimineață, în ziua cea dintâi a săptămânii, pe când
răsărea soarele, au venit la mormânt; și
ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului? Dar, ridicându-și
ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și
s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus
Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus.
Dar mergeți și spuneți ucenicilor
Lui și lui Petru că va merge în
Galileea mai înainte de voi; acolo Îl veți
vedea, după cum v-a spus vouă. Și, ieșind, au fugit de la mormânt, căci erau
cuprinse de frică și de uimire, și nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.
Între martorii Învierii lui Hristos, pe lângă Sfinții Apostoli, istoria Bisericii consemnează și pe femeile mironosițe a căror pomenire se face în duminica de astăzi. Evanghelia
citită la Sfânta Liturghie ne pune în față
purtarea plină de devotament a sfintelor femei care L-au slujit pe Domnul atât
înainte, cât și după moartea și Învierea Sa. Ele au fost de față în momentele tragice ale răstignirii, morții și
îngropării Domnului, și care, încă de
ziua de vineri, au pregătit miresme și
miruri pentru ungerea Mântuitorului. Ajungând la mormântul Domnului, spre
surprinderea lor, află că piatra de la ușa
acestuia a fost răsturnată, și intrând
în mormânt au văzut un tânăr care le-a adus vestea că Iisus Nazarineanul Cel
răstignit a înviat. În același timp,
tot îngerul le dă porunca de a duce lui Petru și
celorlalți Apostoli vestea cea mare a
Învierii Domnului. Pe când mergeau ele să ducă această veste ucenicilor, le-a
întâmpinat Însuși Iisus, zicându-le:
„«Bucurați-vă!» Iar ele au cuprins
picioarele Lui și I s-au închinat!” Și tot El le-a spus: „Duceți-vă și
vestiți fraților Mei să meargă în Galileea. Acolo Mă vor vedea” (Marcu 16,
9).
Dumnezeu a dat femeilor mironosițe o răsplată întreită: aceea de a fi aflat ele cele dintâi
despre Înviere, de a fi văzut cele dintâi pe Iisus Cel înviat și de a fi dus ele pentru prima oară vestea
cea mare chiar ucenicilor Săi. Așa după
cum femeia auzise osânda rostită de Dumnezeu după căderea în păcat, tot femeia
aude acum cea dintâi vestea cea mare a izbăvirii din morți, prin Iisus Hristos Cel înviat. Lumea a aflat de Înviere prin
Sfinții Apostoli, dar ei au primit
această veste de la femeile mironosițe.
Prin aceasta putem spune că Mântuitorul a ridicat femeia din starea de
inferioritate în care era ținută în
lumea antică păgână și chiar în lumea
iudaică, reabilitând-o ca soție și ca mamă.
Mama creștină,
primul dascăl și „preot” al copiilor ei
În primele secole de viață
creștină au fost și alte femei care au mers pe urmele mironosițelor. Prin viața
lor plină de sfințenie și prin devotamentul cu care și-au crescut copiii. Marii Părinți și
dascăli ai Bisericii își datorează în
cea mai mare măsură evlavia și formația religios-morală mamelor lor, care au fost
exemple vii de credință și de trăire a învățăturii creștine. În cei
aproape 2.000 de ani de viață creștină, exemplul purtătoarelor de mir a fost
urmat de milioane și milioane de alte
femei, imensa majoritate rămasă în anonimat, și
doar câteva trecute în calendarul sfințeniei
creștine. Toate au contribuit la
întărirea vieții de familie, la creșterea copiilor lor în duhul Evangheliei, la
întâlnirea dragostei dintre oameni și
la schimbarea climatului spiritual al vremii lor. Avem atâtea exemple de femei
virtuoase și în trecutul poporului
nostru: soții de voievozi, care au
ctitorit alături de soții lor biserici și mănăstiri care ne-au rămas sfântă moștenire până astăzi, călugărițele din mănăstirile noastre care, trăind
departe de zgomotul lumii, se jertfesc în rugăciune pentru semenii lor, soții de preoți,
exemple de viață familială pentru
credincioasele din parohiile lor. Dar nu numai atât. Atâtea creștine din lumea satului, cu bunul-simț propriu țăranului
român, cu credință puternică în
Dumnezeu, cu dragoste de pământul strămoșesc
și de tot ceea ce este românesc, au
crescut copii vrednici care reprezintă adevărate modele de viață și
credință. Să nu uităm nici exemplele
din trecutul mai apropiat de noi, când zeci de mii de mame și de soții
au fost despărțite în mod brutal de
fiii și de soții lor aruncați în
închisorile comuniste, așteptându-i
ani în șir să se reîntoarcă acasă, deși multe dintre ele nu i-au mai revăzut
niciodată. Ce frumoase exemple de demnitate, de tărie de voință în atitudinea lor, ce lecție sublimă de morală și de autentic patriotism.
Pentru creștini,
femeia este soție și mamă, este primul dascăl și „preot” al copiilor ei. Ea este cea care
îi învață pe copii să-și facă semnul Sfintei Cruci, e primul însoțitor al lor la Biserică. La altarul unei
familii creștine, mama îndeplinește rolul mironosițelor din Evanghelia de azi, având grijă să nu se stingă
niciodată flacăra credinței, a nădejdii
și a dragostei față de Dumnezeu și
de oameni. Trebuie să recunoaștem că
fiecare dintre noi este în bună măsură ceea ce a fost și ceea ce a primit de la mama sa, dar oare câți dintre noi le mai pomenim în rugăciunile
noastre și câți le mai purtăm recunoștință pentru ceea ce au făcut pentru noi?
O generație
de mame bune ar schimba fața lumii
Femeia mamă dă viață
din viața ei prin naștere de prunci. S-a spus fără exagerare că
în această slujire a ei este împreună-lucrătoare cu Dumnezeu. Ea hrănește copilul, de la ea învață acesta primul zâmbet și primul cuvânt: „mama”. Ea sădește și
dezvoltă în copil respectul, dragostea, conturându-i personalitatea și formând omul de mâine. Pe bună dreptate
spunea Sfântul Ioan Gură de Aur că o generație
de mame bune ar putea schimba fața
lumii. Astăzi, mai mult ca oricând în istoria omenirii, avem nevoie de o
schimbare totală a lumii, mai cu seamă sub raport moral. Este necesară o
întoarcere totală la Hristos și la
valorile veșnice ale moralei creștine, căci numai așa vom putea înlătura ce este negativ în lume la acest început
de mileniu. Toate viciile care macină și
dizolvă omenirea de astăzi, desfrâul, consumul de droguri, corupția, avortul nu vor fi înlăturate sau oprite
decât în prea mică măsură prin legi sau hotărâri de stat. Stoparea lor nu poate
fi realizată decât printr-o muncă susținută
și dezinteresată, desfășurată atât de preoții Bisericii, cât și de
„preoții familiilor”, care sunt mamele.
Acesta este marele rol care le revine în societatea de astăzi atât de
zbuciumată sub toate aspectele. Muncind alături de soțul ei, ajutându-se și
iertându-se reciproc, crescându-și
copiii în frică de Dumnezeu și dragoste
de oameni, femeia de azi va putea să aibă satisfacția muncii împlinite, va putea spune că și-a făcut pe deplin datoria, așa
după cum ne învață Biserica și cer imperativele vremii noastre.
Având mereu în față
chipul Maicii Domnului, al femeilor mironosițe,
al femeilor virtuoase din trecutul Bisericii și
al neamului nostru, femeia de azi și
dintotdeauna va putea fi mereu un binevestitor al Învierii lui Hristos și al învățăturii
Sale, un apostol al dragostei și al păcii
între oameni, un preot adevărat al familiei sale. Inspirându-se din faptele
mari ale trecutului, femeia de azi va trebui să-și
modeleze viața în așa fel încât să fie permanent actuale
cuvintele marelui retor păgân Libanius, care, impresionat de viața femeilor creștine
din vremea lui, exclama către comunitatea necreștină
din Antiohia: „Priviți ce femei
devotate au creștinii!” Amin.
Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu – 12 Mai, 2019
