Se afișează postările cu eticheta Chişinău. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Chişinău. Afișați toate postările

vineri, 16 august 2019

Epigrame de Teodor POPOVICI (Chişinău)

Spovedania unui dentist

Îi văd cum fac prostii în stat
Cei mari: miniştri, preşedinte –
Şi numai eu sunt vinovat...
Le-am scos măseaua cea de minte.

Carieristul politic

Cum e lacom şi isteţ,
El pofteşte-un post mai nalt.
Şi-o să-l afle, îndrăzneţ,
În partidul...celălalt.

Povaţă

Aţi ajuns la guvernare-
Nu aveţi când sta cuminţi,
Faceţi buzunarul mare
Şi băgaţi în el arginţi!


Liderii comunişti în biserică

Toată noaptea se distrează
Şi apoi la slujbă vin,
Popa îi mai tămâiază
Ca să nu miroase-a vin.


Despre mândria de ţară

Azi, o vorbă nu-ţi vor spune,
Dacă ţara ţi-o huleşti.
Iar în fosta Uniune
Te-mpuşcau ca s-o iubeşti!

miercuri, 5 aprilie 2017

Majoritatea populației din municipiul Chișinău au declarat că vorbesc limba română

Municipiul Chișinău este singura localitate din Republica Moldova unde cetățenii care au declarat că vorbesc limba română sunt mai mulți decât cei care au spus că vorbesc limba "moldovenească", arată datele recensământului din 2014, prezentate de Biroul Național de Statistică la 31 martie 2017, transmite Romanian Global News.
 De asemenea, ponderea celor care se declară români este printre cele mai mari în Chișinău, unde au reușit să fie recenzați numai 59 la sută dintre locuitori, potrivit datelor BNS.
 Cea mai mare parte a respondenților care au afirmat că vorbesc limba română sau că limba română le este limbă maternă sunt din raioanele din centrul Republicii Moldova: Ialoveni, Hâncești, Criuleni, Strășeni, Nisporeni, Călărași, Orhei, Ungheni. O pondere mare a celor care spun că vorbesc limba română se atestă și în raioanele de sud - Cantemir, Leova și Cahul. Ponderea celor care se consideră români este cea mai înaltă în raioanele Nisporeni, Călărași, Strășeni și Ialoveni.
 La recensământul din 2014, 75 la sută dintre respondenți s-au declarat moldoveni, 7 la sută – români, ucraineni – 6,6%, găgăuzi - 4,6%, ruşi - 4,1%, bulgari -1,9%, romi – 0,3%, iar alte etnii constituie 0,5% din populaţie.
 De asemenea, fiecare a doua persoană (57%) din Republica Moldova a declarat limba moldovenească ca fiind limba maternă, iar 23 la sută au indicat limba română. Limba rusă este considerată limbă maternă de către 10 la sută din populație, iar limba găgăuză, ucraineană și bulgară de 4,2%, 3,9% și respectiv1,5% din populaţie.
 Numărul etnicilor ruși din R. Moldova a scăzut cu aproape 100 de mii din 2004 până în 2014. Cel puțin, așa arată datele recensământului efectuat în 2014 care au fost făcute publice vinerea trecută. Potrivit sursei, numărul rușilor din R. Moldova a scăzut de la peste 201 mii de oameni în 2004 la 111,7 mii în 2014 sau cu 1,9%, alcătuind astăzi 4,1% din numărul total al populației din Rep. Moldova.Și numărul etnicilor ucraineni a scăzut cu 1,8% - de la 282 de mii acum 13 ani la 181 de mii în 2014. Cel mai mult a crescut numărul persoanelor care se declară români - de la 73 276 în 2004 la 192 800 în 2014. Cei care se declară români alcătuiesc 7% din numărul populației, în creștere cu 4,8% în decurs de zece ani.
 30_tabel_etnieBulgarii sunt unica etnie care nu a suferit modificări în structura populației - 1,9%, dar numărul acestora a scăzut de la 65 de mii în 2004 la 51,5 mii în 2014. Găgăuzii alcătuiesc un procent de 4,6 din numărul populației, fiind peste 126 de mii.Peste 2,068 de milioane de cetățeni ai R. Moldova, 75,1% din populație, se declară moldoveni.Sursa Romanian Global News

joi, 10 iulie 2014

DESPRE CONGRESUL AGIRO 2014

Dragii mei,
Vă scriu colaboratorilor cu care pregătim congresul din august 2014. Îmi cer iertare dacă acest mesaj a ajuns, din eroare şi unora care nu sunt interesaţi de eveniment.
 1.Furnizorilor din Suceava, Chişinău şi Eforie trebuie să le comunicăm urgent numărul exact de participanţi. Până mâine, 11 iulie se mai fac înscrieri la congres. Câteva judeţe au plătit avans dar nu mi-au trimis tabelul cu opţiunile participanţilor care le găsiţi în materialul ataşat dar în mare sunt următoarele din care se poate alege orice şi oricâte variante:
-3 zile Suceava a câte 35 lei/persoană/zi (3 mese + cazare la internat)
-3 zile Suceava a câte 30 lei/persoană/zi (cazare la cămin studenţesc cu condiţii de hotel) (masa se poate servi la restaurante apropiate –sub 40 lei)
-opţiuni de transport pentru vizitele la Suceviţa, Putna, Cernăuţi
-2 zile la Chişinău a câte 70 lei/persoană/zi (3 mese + cazare)
-3 zile (sau mai multe) la Eforie Sud a câte 70 lei/persoană/zi (3 mese + cazare la hotel)
            -membrii familiei nu plătesc cei 30 lei pentru mapă, articol publicat şi cerificat de participare şi adeverinţele de formare eliberate de CCD Suceava, Chişinău şi Constanţa
            -cine doreşte să se mai înscrie după 11 iulie trebuie întâi să ne sune ca să îi confirmăm dacă mai sunt locuri (deja varianta cu hotel din Suceava a căzut, deja la Chişinău am schimbat sala fiindcă era neîncăpătoare faţă de numărul celor înscrişi).
Informaţii despre congres puteţi găsi şi la adresele:

2.Ataşez varianta de cerificat care să se dea participanţilor la acţiunea din 20-28 august 2014. Cei din locaţiile gazdă vedeţi dacă nu am greşit vreun nume. Va fi şi tradus pentru oaspeţii de peste hotare.
În câteva ore voi face şi câte o invitaţie pentru fiecare ministru din cele 4 ţări (participanţi de peste hotare sunt, cumulând acţiunile, vreo 400) pe care să o traducem şi prin care să îi rugăm:
-să participe la acţiune, iar înainte să ne trimită un mesaj care să tipărit în revista congresului
-să accepte să co-patroneze onorific evenimentul
-să accepte să folosim cerificatul ataşat pentru participanţi
-să accepte medalia de aur a congresului
-să recomande instituţii sau formatori
-etc
În câteva ore voi face şi o invitaţie pentru celelalte instituţii şi pe care veţi putea să o folosiţi când cereţi sprijinul unora.

Cu bine,
Viorel Dolha,
preşedinte Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România
0723259290, 0744195155


sâmbătă, 14 decembrie 2013

Împăcarea istorică a Rusiei cu ţările est-europene. Care este locul României în acest peisaj?!

Rusia este conştientă că între România şi Statele Unite ale Americii există o cooperare strânsă, atât la nivel politic, cât şi militar. Moscova ia în considerare şi relaţiile speciale stabilite între Chişinău şi Bucureşti. Toate acestea limitează capacitatea de interacţiune politică ruso-română, este de părere Dmitri Trenin, director al Carnegie Moscow Center şi membru al Consiliului rus pentru Afaceri Internaţionale.
Putem vorbi de o împăcare istorică a Rusiei cu unele ţări est-europene?
 Timp de 25 de ani s-au făcut multe eforturi diplomatice pentru reconcilierea istorică dintre Moscova şi statele din Europa Centrală şi de Est. Încă pe timpul lui Mihail Gorbaciov au fost condamnate intervenţiile sovietice în Ungaria şi Cehoslovacia. Decizia de condamnare rămâne neschimbată. Relaţiile Federaţiei Ruse cu Republica Cehă, Slovacia şi Ungaria se dezvoltă în mod activ – mai ales în domeniul economiei şi al turismului. În opinia mea, reconcilierea cu aceste ţări s-a realizat cu adevărat.
 Totuşi, rămâne o problemă sensibilă: relaţiile ruso-poloneze – un balast incomod nu doar în timpul Războiului Rece, dar şi după. Cu toate acestea, procesul de reconciliere istorică între Rusia şi Polonia a fost „lansat” în 2009, la iniţiativa lui Vladimir Putin. Premierul rus a publicat atunci un articol despre importanţa unor noi relaţii ruso-poloneze, apărut în Gazeta Wyborcza. După care a participat la ceremonia de la Gdansk (care a marcat 70 de ani de la începerea, acolo, a celui de-Al Doilea Război Mondial – n. red.), unde a discutat cu premierul Tusk perspectivele unor noi relaţii ruso-poloneze.
 Ulterior, Putin îl invită pe Tusk la Katyn, unde oficialul rus nu numai că a îngenunchiat în faţa memorialului ridicat în cinstea ostaşilor masacraţi, dar a şi condamnat crimele în masă ale regimului stalinist. De asemenea, Putin a ordonat desfăşurarea unei anchete cât mai transparente a accidentului de avion în urma căruia şi-au pierdut viaţa preşedintele şi delegaţia Poloniei. În această perioadă au existat o mulţime de contacte la nivel de preşedinţi şi prim-miniştri sau al ministerelor de Externe; concomitent lucra şi comisia bilaterală privind „problemele spinoase” şi exista un dialog între formatorii de opinie.
 O importanţă deosebită a avut vizita istorică din 2012 în Polonia a Patriarhului Moscovei şi a Întregii Rusii, Kiril; precum şi reconcilirea Bisericii Ortodoxe Ruse cu Episcopia Catolică Poloneză. A fost realizat formatul tripartit al miniştrilor de Externe din Rusia, Polonia şi Germania. A fost facilitat regimul de vize pentru locuitorii din regiunea Kaliningrad care doresc să călătorească în regiunile poloneze de la frontieră. În ciuda progreselor înregistrate, procesul de reconciliere ruso-poloneză rămâne destul de dificil, în mare parte din cauza luptei partidelor politice din Polonia, unde liberalii – pro-europeni, care pledează pentru reconciliere – au de înfruntat forţele naţional-conservatoare.
 Cum se vede România în acest peisaj? Iar face notă discordantă?
 În acest context, România iese în evidenţă. În primul rând, datorită faptului că între România şi Rusia nu există relaţii economice strânse, cum există între Rusia şi Ungaria, Cehia sau Slovacia. În al doilea rând, pentru că nu există probleme spinoase precum în povestea ruso-poloneză. De exemplu, dosarul Basarabiei nu poate fi comparat cu divizările Poloniei.
 România comunistă „asculta” de Moscova într-o măsură mult mai mică decât Cehoslovacia şi Ungaria. În al treilea rând, Moscova crede că în România există forţe influente care doresc să alipească Republica Moldova, iar această situaţie are implicaţii majore asupra Transnistriei, majoritar slavă şi protejată de Rusia.
 Moscova nu are astfel de probleme cu niciun stat din Europa Centrală şi de Est. Din păcate, trebuie să recunoaştem că legăturile umane dintre cetăţenii României şi Rusiei sunt mult mai slabe decât relaţiile stabilite între ruşi şi locuitorii din statele Europei Centrale şi de Sud-Est – exceptându-i, probabil, pe albanezi şi kosovari.
 Ce ar avea de câştigat Bucureştiul dintr-o proprie resetare cu Moscova? Dar Rusia, ce ar putea dori să câştige? Şi ce concesii ar avea de făcut?
 România şi Rusia sunt state riverane ale Mării Negre, iar vecinilor le stă bine să coopereze – dar acestea sunt simple generalizări. Nu cred că Rusia şi-a propus un scop anume legat de România, cu atât mai puţin realizarea unei strategii anume. Spre deosebire de Uniunea Sovietică, Federaţia Rusă nu are interese geopolitice în Europa de Sud-Est.
 În termeni generali, actuala politică externă a Rusiei este mai mult o politică economică externă. Motorul apropierii este interesul economic reciproc. Este bine când interesul există, dar acesta este practic imposibil de inventat. Cred că cele două state au interese economice comune, iar guvernele ar trebui să le sprijine. De exemplu, agenţiile de turism din România ar putea fi mai active pe piaţa rusească. Între cele două ţări există şi perspective de cooperare energetică mult mai strânsă.
 Partea rusă este conştientă că între România şi Statele Unite există o cooperare mult mai strânsă, atât la nivel politic, cât şi militar. Moscova ia în considerare şi relaţiile speciale stabilite între Chişinău şi Bucureşti. Toate acestea limitează capacitatea de interacţiune politică ruso-română.
 Acum mi-e greu să-mi imaginez un „schimb de concesii” între Rusia şi România. În acelaşi timp, diferendele reale între cele două părţi pot stimula dialogul, care ar putea începe la nivelul experţilor, cu scopul de a găsi elementele comune care ar deschide calea cooperării politice, inclusiv în materie de securitate şi prevenirea conflictelor.
 Institutele competente din Moscova şi Bucureşti au acces la structurile de conducere din propriile state. Astfel ar putea fi declanşat procesul reconcilierii. De exemplu, în Rusia, o astfel de instituţie ar putea fi Consiliul Rus pentru Afaceri Internaţionale, condus de către fostul ministru de Externe Igor Ivanov. De Adervarul.ro

N.N. Dmitri Trenin este Director al Carnegie Moscow Center şi membru al Consiliului rus pentru Afaceri Internaţionale.


                                                                                                   C.L.

vineri, 27 iulie 2012

SĂ SE ŞTIE DIN CAPUL LOCULUI CA SĂ NU MAI VORBIM DEGEABA…


Mesaj cu ocazia ACADEMIEI ÎNVĂŢĂTORULUI MODERN- Chişinău 3-5 aug 2012

Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România-filiala R.Moldova înregistrată la ministerul justiţiei din Chişinău prin efortul preşedintei Mariana Marin şi a grupului său de prieteni confirmă de fiecare dată prin curaj, simţire şi înalt profesionalism ceea ce tot spun de o vreme: că este ,,perla coroanei” mişcării învăţătoreşti din tot spaţiul românesc. Acum, cu prilejul ,,Academiei Învăţătorului Modern” de la Chişinău v-aţi autodepăşit şi ne faceţi să spunem răspicat că vă invidiem şi că vrem să vă copiem în ceea ce faceţi ca să nu o mai luăm pe ocolite. Trebuie să fii prea fudul ca să nu iei cu copy-paste ceea ce este cu totul remarcabil.
Spuneam la Chişinău, la congresul dumneavoastră din 2011, să nu ne preocupe graniţele politice ci sârma ghimpată din sufletele noastre. Adaug acum că învăţătorul trebuie să fie preocupat şi de treburile cetăţii, că trebuie să îşi asume şi rolul de a lumina poporul în ceea ce priveşte frământările lui de zi cu zi fie că sunt politice fie identitare, istorice, sociale. Aceeaşi misiune o avem şi cei din dreapta Prutului. Aproape aceeaşi lipsă de orizont o are şi societatea românească din statul deja membru UE.
Dacă nu mint criticii care spun că prea mulţi basarabeni îşi iau paşaport românesc doar pentru a-şi găsi un rost în occident, aceiaşi critici nu văd bârna din ochii milioanelor de români născuţi cu buletin românesc şi care fac acelaşi lucru. Când au limba ascuţită la adresa basarabenilor, nu aplică aceeaşi măsură în savantele analize şi celor din România.
Avem şi în România de educat poporul atât în ceea ce priveşte trecutul, în ceea ce priveşte nedreptele frontiere şi deportări pe care le-a adus istoria neamului nostru cu prilejul unui război sau altul, dar şi în ceea ce priveşte prezentul pe care îl privim cu superficialitate. Trebuie în România să conştientizăm că nu este drept să asistăm pasivi când fraţii au nevoie de vize ca să ne viziteze, când pe Nistru apar noi frontiere între români, când sunt ,,deportaţi” şi în prezent milioane şi milioane de români din cauza proastelor guvernări, când Ion din Iaşi, Ion din Chişinău şi Ion din Tiraspol învaţă de pe manuale diferite iar dascălii lor nu sunt revoltaţi. Avem intelectuali pe Dâmboviţa care protestează pentru soarta câinilor vagabonzi dar care nu ies în piaţa publică atunci când sunt scoşi din şcolile lor cu pistoalele mitralieră în piept copiii românilor transnistrieni.
În România fiecare generaţie de elevi are la un moment dat de studiat o lectură despre Cuza în care se afirmă textual ,,înainte vreme românii trăiau despărţiţi în mai multe ţări”. Cred că 99% dintre învăţători explică elevilor doar situaţia din trecut a existenţei mai multor state româneşti uitând să le spună că şi în prezent românii trăiesc în neunire. A nu spune adevărul este crimă şi ar trebui condamnat penal atât vânzătorul care fură la cântar cât şi profesorul care ascunde adevărul.
Citesc des pe forumuri şi platforme de socializare de la voi şi de la noi lucruri care mă deprimă. Dacă voi condamnaţi, pe bună dreptate, când pe Dâmboviţa cineva tratează de sus cu superficialitate şi răutate basarabenii, nu treceţi cu vederea nici basarabenilor remarci la adresa transnistrienilor precum ,,ne-am săturat de problematica transnistreană” sau unele mai grave cum că ,,ne-ar fi mai bine fără ei”. Mă mâhnesc şi remarcile cum că moldovenii nu sunt români însă îmi provoacă doar milă la adresa celor care afirmă acest lucru fiindcă ştiu că oamenii sunt produsul deceniilor de îndoctrinare. Mai tare mă dor remarcile dispreţuitoare la adresa sintagmelor ,,moldovean”, ,,moldoveneşte” venite chiar din gura unor basarabeni care erau de acum ,,deşteptaţi” în privinţa identităţii lor şi făceau cu ou şi oţet pe vreun conaţional care cuteza să fie mândru că este moldovean.
Nu puneţi şi nu permiteţi să se pună în antiteză român şi moldovean. Asumaţi-vă cu egală mândrie că sunteţi moldoveni şi români. În România există o asociaţie a scriitorilor în grai bănăţean care în stilul lor hâtru afirmă că ,,Banatu-i fruncea” şi că Timişoara este buricul pământului fără însă ca vreunuia să-i treacă prin minte că bănăţenii ar fi altceva decât români. Este un model cultural pe care îmi permit să vi-l sugerez. Cultivaţi brandul ,,moldovean” ca fiind inima spiritului românesc. Nu sunt sigur că Timişoara este chiar buricul României, dar îmi este de neimaginat cât de sărace ar fi limba, literatura, arta, cultura, civilizaţia şi istoria românilor fără filonul moldovenesc.
M-a cuprins acel sentiment de râsu-plânsu când am ascultat lozinci din faţa ambasadei ruse din Chişinău. Un ochi râdea de bucuria că tinerii moldoveni îşi recunoşteau identitatea românească, iar alt ochi plângea când am auzit scandări cu ,,afară muscalii din ţară,,. M-am pus în pielea unui rus din Chişinău şi nu am fost fericit de ce am auzit. Ar fi fost de strigat doar afară cu armata rusă din ţară şi nicidecum cu conaţionalii de etnie rusă care trăiesc în Moldova. Uneori oamenii nu rostesc ceea ce ar fi de urlat şi strigă ceea ce nu ar trebui nici măcar gândit. Bucuraţi-vă când vecinii voştri de etnie rusă sunt mândri de originea lor şi daţi-le prilejul să se bucure când vă manifestaţi mândria originii dumneavoastră româneşti. S-au stabilit în Arad o mână de etnici ucraineni şi am o colegă învăţătoare ucraineană. M-am gândit ce trist poate fi să nu prea ai ocazia să îţi vorbeşti limba maternă şi am adus-o cu mine la un festival pedagogic din Odessa să facă o cură de limbă maternă la acţiunea organizată de preşedintele Asociaţiei Pedagogilor din regiunea Odessa –dl Nicolai Fedoreţ pe care mi l-aţi prezentat la Chişinău. Tot la Chişinău însă nu am găsit să cumpăr nicio publicaţie în limba ucraineană, nici măcar săptămânală şi am fost la fel de mâhnit cum mâhnit sunt de lipsa unui acord reciproc de liber acces la presă între Chişinău, Tiraspol, Bucureşti, Cernăuţi, Odessa, Izmail, Reni, Galaţi, Ujgorod, Kiev care să premeargă liberei circulaţii a oamenilor.
Am să închei dând extrase din cuvântarea la primul Congres al învăţătorilor moldoveni din Basarabia, din mai 1917 a lui Alexei Mateevici, autorul poeziei “Limba noastră” şi care in prezent este Imnul de Stat al Republicii Moldova. Alexei Mateevici spunea: Fără unire nu vom putea dobândi nimic. Deci să avem un gând, o inimă, un ideal! Al doilea sfat e acesta: Lucrul drept poate înflori numai dacă se întemeiază pe idei drepte. Cu mâhnire am văzut astăzi că între d-voastră nu toţi sunt uniţi asupra unor idei drepte. Unii se socotesc moldoveni, alţii — cei mai puţini — români. Ei bine, dacă aţi luat asupra d-voastră sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie să daţi poporului idei adevărate, căci altfel întreg învăţământul e fără rost. Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului, aşezat prin România, Bucovina şi Transilvania. N-avem două limbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi cu cea de peste Prut. Aceasta să se ştie din capul locului, ca să nu mai vorbim degeaba. Aceasta trebuie să le-o spunem şi copiilor şi tuturor celor neluminaţi. Să-i luminăm pe toţi cu lumina dreaptă. Al treilea sfat pe care vi-l dau este: să staţi cu mare putere la straja intereselor naţionale. Să trăim bine şi cu străinii, dar să nu trădăm interesele noastre, căci altfel vom cădea pentru totdeauna.
            Dacă Alexei Mateevici s-a stins cu câteva luni înainte de a-şi vedea visul împlinit, sper ca deja în următoarele luni de zile să nu mai le trebuiască vize fraţilor pentru a-şi vizita fraţii. Vom avea atunci premise mai bune să lucrăm articulat la proiectul unui spaţiu educaţional comun în această parte de lume.

                                                           Viorel Dolha-preşedinte AGIRo