Mesaj cu ocazia
ACADEMIEI ÎNVĂŢĂTORULUI MODERN-
Chişinău 3-5 aug 2012
Asociaţia Generală a Învăţătorilor din
România-filiala R.Moldova înregistrată la ministerul justiţiei din Chişinău
prin efortul preşedintei Mariana Marin şi a grupului său de prieteni confirmă
de fiecare dată prin curaj, simţire şi înalt profesionalism ceea ce tot spun de
o vreme: că este ,,perla coroanei” mişcării învăţătoreşti din tot spaţiul
românesc. Acum, cu prilejul ,,Academiei Învăţătorului Modern” de la Chişinău
v-aţi autodepăşit şi ne faceţi să spunem răspicat că vă invidiem şi că vrem să
vă copiem în ceea ce faceţi ca să nu o mai luăm pe ocolite. Trebuie să fii prea
fudul ca să nu iei cu copy-paste ceea ce este cu totul remarcabil.
Spuneam la Chişinău, la congresul dumneavoastră din 2011, să nu ne
preocupe graniţele politice ci sârma ghimpată din sufletele noastre. Adaug acum
că învăţătorul trebuie să fie preocupat şi de treburile cetăţii, că trebuie să
îşi asume şi rolul de a lumina poporul în ceea ce priveşte frământările lui de
zi cu zi fie că sunt politice fie identitare, istorice, sociale. Aceeaşi
misiune o avem şi cei din dreapta Prutului. Aproape aceeaşi lipsă de orizont o
are şi societatea românească din statul deja membru UE.
Dacă nu mint criticii care spun că prea mulţi basarabeni îşi iau
paşaport românesc doar pentru a-şi găsi un rost în occident, aceiaşi critici nu
văd bârna din ochii milioanelor de români născuţi cu buletin românesc şi care
fac acelaşi lucru. Când au limba ascuţită la adresa basarabenilor, nu aplică
aceeaşi măsură în savantele analize şi celor din România.
Avem şi în România de educat poporul atât în ceea ce priveşte
trecutul, în ceea ce priveşte nedreptele frontiere şi deportări pe care le-a
adus istoria neamului nostru cu prilejul unui război sau altul, dar şi în ceea
ce priveşte prezentul pe care îl privim cu superficialitate. Trebuie în România
să conştientizăm că nu este drept să asistăm pasivi când fraţii au nevoie de
vize ca să ne viziteze, când pe Nistru apar noi frontiere între români, când
sunt ,,deportaţi” şi în prezent milioane şi milioane de români din cauza
proastelor guvernări, când Ion din Iaşi, Ion din
Chişinău şi Ion din Tiraspol
învaţă de pe manuale diferite iar dascălii lor nu sunt revoltaţi. Avem
intelectuali pe Dâmboviţa care protestează pentru soarta câinilor vagabonzi dar
care nu ies în piaţa publică atunci când sunt scoşi din şcolile lor cu
pistoalele mitralieră în piept copiii românilor transnistrieni.
În România fiecare generaţie de elevi are la un moment dat de
studiat o lectură despre Cuza în care se afirmă textual ,,înainte vreme românii
trăiau despărţiţi în mai multe ţări”. Cred că 99% dintre învăţători explică
elevilor doar situaţia din trecut a existenţei mai multor state româneşti
uitând să le spună că şi în prezent românii trăiesc în neunire. A nu spune
adevărul este crimă şi ar trebui condamnat penal atât vânzătorul care fură la
cântar cât şi profesorul care ascunde adevărul.
Citesc des pe forumuri şi platforme de socializare
de la voi şi de la noi lucruri care mă deprimă. Dacă
voi condamnaţi, pe bună dreptate, când pe Dâmboviţa cineva tratează de sus cu
superficialitate şi răutate basarabenii, nu treceţi cu vederea nici
basarabenilor remarci la adresa transnistrienilor precum ,,ne-am săturat de
problematica transnistreană” sau unele mai grave cum că ,,ne-ar fi mai bine fără
ei”. Mă mâhnesc şi remarcile cum că moldovenii nu sunt români însă îmi provoacă
doar milă la adresa celor care afirmă acest lucru fiindcă ştiu că oamenii sunt
produsul deceniilor de îndoctrinare. Mai tare mă dor remarcile dispreţuitoare
la adresa sintagmelor ,,moldovean”, ,,moldoveneşte” venite chiar din gura unor
basarabeni care erau de acum ,,deşteptaţi” în privinţa identităţii lor şi
făceau cu ou şi oţet pe vreun conaţional care cuteza să fie mândru că este
moldovean.
Nu puneţi şi nu permiteţi să se pună în antiteză român şi moldovean.
Asumaţi-vă cu egală mândrie că sunteţi moldoveni şi români. În România există o
asociaţie a scriitorilor în grai bănăţean care în stilul lor hâtru afirmă că
,,Banatu-i fruncea” şi că Timişoara
este buricul pământului fără însă ca vreunuia să-i treacă prin minte că
bănăţenii ar fi altceva decât români. Este un model cultural pe care îmi permit
să vi-l sugerez. Cultivaţi brandul ,,moldovean” ca fiind inima spiritului
românesc. Nu sunt sigur că Timişoara
este chiar buricul României, dar îmi este de neimaginat cât de sărace ar fi
limba, literatura, arta, cultura, civilizaţia şi istoria românilor fără filonul
moldovenesc.
M-a cuprins acel sentiment de râsu-plânsu când am
ascultat lozinci din faţa ambasadei ruse din Chişinău. Un ochi râdea de bucuria
că tinerii moldoveni îşi recunoşteau identitatea românească, iar alt ochi
plângea când am auzit scandări cu ,,afară muscalii din ţară,,. M-am pus în
pielea unui rus din Chişinău şi nu am fost fericit de ce am auzit. Ar fi fost
de strigat doar afară cu armata rusă din ţară şi nicidecum cu conaţionalii de
etnie rusă care trăiesc în Moldova. Uneori oamenii nu rostesc ceea ce ar fi de
urlat şi strigă ceea ce nu ar trebui nici măcar gândit. Bucuraţi-vă când
vecinii voştri de etnie rusă sunt mândri de originea lor şi daţi-le prilejul să
se bucure când vă manifestaţi mândria originii dumneavoastră româneşti. S-au
stabilit în Arad o mână de etnici ucraineni şi am o colegă învăţătoare
ucraineană. M-am gândit ce trist poate fi să nu prea ai ocazia să îţi vorbeşti
limba maternă şi am adus-o cu mine la un festival pedagogic din Odessa să facă
o cură de limbă maternă la acţiunea organizată de preşedintele Asociaţiei
Pedagogilor din regiunea Odessa –dl Nicolai Fedoreţ pe care mi l-aţi prezentat
la Chişinău. Tot la Chişinău însă nu am găsit să cumpăr nicio publicaţie în
limba ucraineană, nici măcar săptămânală şi am fost la fel de mâhnit cum mâhnit
sunt de lipsa unui acord reciproc de liber acces la presă între Chişinău,
Tiraspol, Bucureşti, Cernăuţi, Odessa, Izmail, Reni, Galaţi, Ujgorod, Kiev care
să premeargă liberei circulaţii a oamenilor.
Am să închei dând extrase din cuvântarea la primul
Congres al învăţătorilor moldoveni din Basarabia, din mai 1917 a lui Alexei
Mateevici, autorul poeziei “Limba noastră” şi care in prezent este Imnul de
Stat al Republicii Moldova. Alexei Mateevici spunea: Fără unire nu vom putea dobândi nimic. Deci
să avem un gând, o inimă, un ideal! Al doilea sfat e acesta: Lucrul drept poate
înflori numai dacă se întemeiază pe idei drepte. Cu mâhnire am văzut astăzi că
între d-voastră nu toţi sunt uniţi asupra unor idei drepte. Unii se socotesc
moldoveni, alţii — cei mai puţini — români. Ei bine, dacă aţi luat asupra
d-voastră sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie să daţi poporului idei
adevărate, căci altfel întreg învăţământul e fără rost. Da, suntem moldoveni,
fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului, aşezat
prin România, Bucovina şi Transilvania. N-avem două limbi şi două literaturi,
ci numai una, aceeaşi cu cea de peste Prut. Aceasta să se ştie din capul
locului, ca să nu mai vorbim degeaba. Aceasta trebuie să le-o spunem şi
copiilor şi tuturor celor neluminaţi. Să-i luminăm pe toţi cu lumina dreaptă.
Al treilea sfat pe care vi-l dau este: să staţi cu mare putere la straja
intereselor naţionale. Să trăim bine şi cu străinii, dar să nu trădăm interesele
noastre, căci altfel vom cădea pentru totdeauna.
Dacă Alexei Mateevici s-a
stins cu câteva luni înainte de a-şi vedea visul împlinit, sper ca deja în
următoarele luni de zile să nu mai le trebuiască vize fraţilor pentru a-şi
vizita fraţii. Vom avea atunci premise mai bune să lucrăm articulat la
proiectul unui spaţiu educaţional comun în această parte de lume.
Viorel Dolha-preşedinte AGIRo
Spovedania unui dentist
