Minutul de poezie - Constantin TRIŢĂ

Singur şi trist

Singur şi trist în noaptea clară,

Pe străzi pustii tot hoinăresc,

Trăgând nervos dintr-o ţigară,

Ne-nţelegând...unde greşesc.

O lume-ntreagă dacă-mi spune,

Că dintre muze te-am pierdut,

Făcându -mi inima tăciune,

Eu... o voi lua de la-nceput.

Te voi striga fără-ncetare,

La margine de vis şi flori,

Tăind destinului cărare

Şi aşteptând să te cobori.

Şi iară să mă prinzi de mână,

Sufletul...să mi-l încălzeşti,

Să-ncepem dragostea nebună,

Pe trupul meu...să te topeşti.

Singur şi trist în noaptea rece,

Doar eu cu stelele şi luna,

Tot îndemnându-le să plece,

Când va veni-n târziu...stăpâna.

Minutul de poezie - Constantin TRIŢĂ

Ah, iubito

Ah, iubito... înc-odată

Te acopăr tumultos

Şi cămaşa-ţi dantelată

Dulce-alunecă în jos.

Te-nfăşor cu nerăbdare,

Tu, mă-ncolăceşti nebun,

Caldă şi fermecătoare

Între perne când te pun.

Ne iubim ca două stele

Într-o noapte de dezmăţ,

Vehemente şi rebele,

Pline toate... de răsfăţ.

Ah iubito... fără teamă,

Te cuprind şi te dezmierd

Simţind ochii ce mă chemă,

În adâncu-ţi să mă pierd.

Răscolind plăceri uitate,

Făr-a spune un cuvânt

Ne-adunăm dintre păcate,

Într-un tainic... legământ.

Suntem suflete pereche,

Tu şi eu înspre noroc,

Şoapte-ţi picur în ureche,

Când ard trupurile-n foc.

Ah, iubito... vremea vine,

Curge cerul peste noi,

Clipele şi-aşa puţine,

Le aşez pe sâni-ţi goi.

Pamflet de Constantin TRIŢĂ

Este eclipsă de mândrie

Mai sunt agenți și securiști,

Poetul...tot poet rămâne

Și scrie-n versuri că exiști

În țara doinelor române.

E august, soare și iubesc,

Desfid sperjurul și trădarea,

Iar celor care ne bârfesc

Le vărs în suflete...uitarea.

Sunt încă turnători și zoaie,

Cozi de topor...nerealiste,

Ce se ridică din gunoaie

În țara cântecelor triste.

Este eclipsă...de mândrie,

Cinstea se vinde pe un leu

Și-i pune flori la pălărie,

Justiției...un derbedeu.

Dispar pădurile, stupoare

Și-i criză mare de tutun,

Urcăm în ultima salvare,

Însă șoferu-i cam nebun!