Deseşti, agora poeziei

                    

  de Gheorghe Pârja

În urmă cu 39 de ani, debuta în satul Deseşti întâlnirea anuală, cunoscută acum sub numele de Serile de Poezie ”Nichita Stănescu.” După numărătoarea întîlnirilor este cea de-a 40-a ediţie. Manifestarea a rămas definitiv logodită cu Festivalul Internaţional de Poezie de la Sighetu Marmaţiei. Fiind cel mai vechi din ţară, după cel de la Suceava, care poartă numele lui Nicolae Labiş. Am trecut dintr-un mileniu în altul, cu drag de oameni şi de poezie, fără să fim intimidaţi de schimbarea lumii. În satul de pe Valea Marei, ne-am întâlnit fără tutela apăsată a vremurilor. Eram fascinaţi de miracolul Cuvântului, dar mai ales, recunosc, de purtătorii lui. Să-l ai pe Nichita Stănescu, cel care a revigorat lirica românească, în inima satului, categoric, era o victorie a zborului. De altfel, el a botezat, cu tânara lui glorie, naşterea acestei durabile manifestări la Deseşti.

Era în octombrie, 1979. Alături, i-au stat atunci, cu îndrăzneală vizionară, Laurenţiu Ulici, Gelu Ionescu, Dinu Flămând, Damian Necula, Aurel Pantea. Şi alţi confraţi cuprinşi în istoria literaturii române. Am citit, recent, un dosar despre festivalurile literare. Au răspuns cei din Capitală, deşi emblema lor are doar un deceniu de viaţă. Am înţeles, alte generaţii, alte motivaţii. Aşa că, nu trebuie să uităm de noi, de un fenomen care a marcat Maramureşul literar. De cei care, de decenii, credem că, în Nord, întâlnirile literare au împrospătat spiritul locului. Ne-am apropiat de oameni în agora satului. În cazul meu, Deseşti. Dar durată şi înălţime găsim şi la Petrova, Cicârlău, ori Săliştea de Sus. Nu uit nici aerul tare al Borşei. Cred că festivalurile literare sunt un lucru bun, întâmplat literaturii române în ultimele decenii. Au primenit câmpul literar. Au făcut, şi fac, împrieteniri, în agora satului, unde se întâmplă un fenomen inedit. Poeţii citesc din poemele lor, în faţa unor oameni care nu au o pregătire culturală specială, dar au auz muzical şi vibraţie în suflet.

Îmi aduc aminte de anul 1979, când, la Deseşti, a recitat Nichita în faţa unei săli pline. O linişte dublată de atenţie. Emblema acelei curiozităţi a rămas săteanul Ionu Nuţului care, ani la rând, până s-a stins din viaţă, şi-a ocupat locul, din primul rând, la manifestarea din satul lui. Cu vremea, întâlnirile de la Deseşti au primit fireasca aură de mândrie locală. Ne bucuram, şi noi, chemătorii, dar mai ales cei care participau la nunta cuvintelor. Din ţară şi străinătate. De la cei veniţi de departe, am aflat despre cultura festivalurilor literare în Europa. Care au apărut, mai intens, în jurul anilor 70, folosind poezia ca mod de comunicare între oameni.

După cum se vede, ne-am conectat, şi noi, cei din sat, la o mişcare europeană. Adevărat, aveam garanţii valorice în Capitală prin Laurenţiu Ulici. Într-un fel, am încercat să nu ţinem seama de graniţe. În mare parte, am reuşit. Poezia a devenit primul agent curat pentru a călători, dar ne-a îngăduit să primim şi oaspeţi de seamă. Aceste manifestări au fost iniţiate mai ales în provincie. Şi la noi, şi în alte ţări. Cine este atent vede că este o strădanie ca scriitorii din provincie să primească rang în comunităţile locale. Fără a face, pe cât se poate, rabat la valoare. Dar şi cei consacraţi sunt validaţi, în sat, de un public inedit. Un fost ministru al culturii îmi spunea că există o preocupare pentru ca poezia, literatura, să se impună în Europa locală.

Adică ceea ce noi am început, cu aproape patru decenii în urmă, şi la Deseşti. Am constatat că o asemenea manifestare împrospătează aerul spiritual al unei comuniţăţi. Devine un magnet al locului. Satul ar fi rămas cu datele lui esenţiale, dar fără această cunună nuntită. Este în firea omului, şi a locului, să se arate lumii. Noi tocmai acest firesc l-am îndeplinit. Aşa, în cele patruzeci de ediţii, s-a perindat pe la Deseşti o bună parte a literaturii române. Dar şi scriitori din alte ţări care au luat satul cu ei. De­seştiul a ajuns în Serbia, Ungaria, Elveţia, Ucraina, Cehia, Republica Moldova, Israel. Din Ungaria ne-a trecut pragul chiar preşedintele Uniunii Scriitorilor, poetul Szentmartony Janos.

Cu bunii prieteni de la început de drum – Vasile Pop-Taina, Andrei Făt, Petre Verdeş, am convins autorităţile, care s-au perindat la conducerea comunei, că e bine ceea ce facem. Am dorit să luminăm, cu puterea Cuvântului, locul în care ne-am născut. Mulţi prieteni din împrejurimi au intrat în rezonanţă cu noi. În fiecare an, am fost balanţa cea dreaptă a Oraşului. Prelungirea spre munte a unei călătorii de iniţiere, în numele poeziei.

La cea de-a 40-a ediţie, fac o reverenţă şirului de săteni care au deschis porţile Deseştiului unor mari scriitori. Minţi luminate, care ne-au ferit de confuzii. Aici s-au tocmit prietenii literare. Pruncii satului veneau la întâlnirea cu metafora. Unora le-a fost de folos. Vorbesc şi scriu frumos în limba română. Nu ne-am dorit mai mult. La Deseşti au primit botezul valorii nume de referinţă ale poeziei contemporane. În acest an, invitat de onoare este scriitorul Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Basarabia. Sub semnul Anului Centenar.

Satul Deseşti va fi, din nou, o agora a poeziei.