Dinu Flămând, la Nord Literar

                             de Gheorghe Pârja

Martie, martie, mărțișor, ai dat drumul la izvor și s-a făcut primăvară în lumea noastră. În această înverzire a naturii a apărut numărul pe martie al revistei „Nord Literar”, publicație care în ultimii ani s-a impus în lumea literară românească, dar și în alte comunități unde se vorbește limba română. Este cunoscută, citită și apreciată. De aceea Uniunea Scriitorilor din România a luat-o sub oblăduirea ei. Ceea ce nu este un lucru puțin. Așa că și acest număr ține sus ștacheta valorică, cum au putut observa cititorii noștri de-a lungul vremii. Dar să derulez sumarul.

Poemul lunii este semnat de poetul Ion Petrovai. Poetul și profesorul Ioan Moldovan este evocat de Gheorghe Pârja, profesorul care a dat nume vieții și poeziei și a educat mai multe generații la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, din Baia Mare, Cavnic și Baia Sprie. Criticul Irina Petraș continuă serialul răspunsuri/răspunderi, comentând două concepte esențiale din viața noastră: credința și încrederea. Eseistul Ion Papuc ne conturează profilul poetului Paul Celan, originar din Cernăuți, cu un destin asumat european. Universitarul, criticul și istoricul literar Gheorghe Glodeanu scrie despre mistificările literare, pornind de la cartea lui Jacques Finne, comentând mass media din zilele noastre, care a contribuit enorm la răspândirea mistificărilor, mesajele electronice devenind o plagă cotidiană.

Criticul literar Delia Muntean ne aduce în atenție volumul “Dincolo de așteptare – dialog în larg”, inițiat de două voci distincte ale literaturii noastre: Monica Pillat și Radu Ciobanu. Cartea pune laolaltă fragmente dintr-o corespondență online, gravitând cu precădere în jurul ipostazelor care au constituit identitatea celor doi autori: memoria, timpul, credința, iubirea, călătoria, supraviețuirea, exilul. Profesoara Daniela Sitar-Tăut scrie despre volumul “Întrupare în cuvânt”, semnat de regretata profesoară Lotica Vaida, cartea împăcării fertile cu timpul, cu originea, cu sinele și transcendența.

La consacrata pagină Orfeu, publică poeme Dinu Flămând, poet, eseist, jurnalist francez, diplomat, originar din România, care a marcat poezia contemporană printr-un univers liric original. Lucian Perța cel mai mare parodist al nostru, al românilor, îi dezvăluie identitatea lui Dinu Flămând în stil propriu: “Totdeauna când văd un deal cu o turmă de oi pe el, gândul mă duce imediat în trecut, la Susenii Bârgăului meu natal și la dealurile de la noi cum nu am văzut decât în Țara Maramureșului.” Scriitoarea Dana Buzura-Gagniuc confirmă demersul epic convingător de la debut, prin publicarea unui fragment din romanul în pregătire “Întoarcerea în Blestem.”

Confratele Leo Butnaru din Chișinău a publicat un impresionant jurnal, în unsprezece volume, care însumează șase mii de pagini și se întinde pe o jumătate de veac. Gheorghe Pârja l-a citit și a prezentat în revistă câteva idei care guvernează cartea. După terminarea lecturii mi-am dat seama că pentru Leo, Prutul nu este hotar, ci o apă din geografia Țării întregite. Ca de obicei, Dana Buzura-Gagniuc , managerul revistei, a consemnat evenimentele din actualitatea literară în care revista a fost implicată. La Săliștea de Sus, evocarea poetului Ion Bogdan, întâlnirea cu trei poete din Cluj, dubla lansare de carte Rodica Brad Păuna și Nicolae Scheianu, poetul George Vulturescu la ceas aniversar.

Mihaela Albu ne prezintă personalitatea savantului, jurnalistului, scriitorului N. I. Herescu, un aristrocrat al culturii române. Doamna profesoară Ana Olos scrie un eseu cuceritor, cu un titlu care rămâne în atenția tinerilor exegeți „Între Maramureș și Brâncuși”, pornind de la Colocviul Internațional din 1967 și Centenarul din 1976. Este o dovadă, cu argumente, a preocupărilor oamenilor de cultură din Maramureș, în frunte cu artistul polivalent Mihai Olos, care considera fusul maramureșean cu zdrangăne un posibil prototip al Coloanei fără Sfârșit. Scriitorul Florian Copcea scrie despre volumul Aproape nimic sigur, al timișoreanului Robert Șerban.

Raluca Hășmășan continuă analiza bine articulată critic a noilor apariții editoriale. În acest număr scrie despre vocea surprinzătoare cu numele ei, Alexandra Mureșan. Raluca depune garanții valorice pentru autoare, având ca sprijin și afirmația poetului Ion Mureșan: “creația ei poate satisface pretențiile celui mai exigent gourmand devorator de poezie.” Poetul Gavril Ciuban evocă în termeni potriviți profilul liric și cultural al poetului Ion Bogdan. Flaviu Claudiu Mihali ne aduce aproape poezia dominicanului Daniel Montoly, percepând zgomotul ritualic al ritmurilor primare. Pagina de poezie este dăruită poeților Emanuela Bușoi, Mircea Pop și Liviu Coroiu.

Poetul clujean Ion Cristofor scrie despre creația poetei Elisabeta Boțan, năsudeanca stabilită în Spania, unde a devenit una dintre vocile reprezentative ale diasporei noastre. Ana Ludușan comentează una dintre cărțile de referință ale italiencei Grazia Deleda, Biserica Singurătății. Tot din Italia, profesorul Viorel Igna ne-a trimis un text despre Giovanni Papini. Scriitoarea Alice Valeria Micu scrie despre puterea culorilor la Flavius Lucăcel. Elina Adam traduce din poetul belgian Eric Allard. Prezentarea grafică este asigurată de artistul plastic Mircea Bochiș. Numărul este ilustrat din creația artistei Suzana Fântânariu. Spor la lectură! Revista poate fi cumpărată de la Librăria Cărturești și din chioșcul de ziare din fața Magazinului „Maramureș”.

Dinu Flămând, acest mare poet român

 

                                                                                                     de Gheorghe Pârja

De Ziua Internațională a Poeziei, un mănunchi de poeți maramureșeni am fost invitați la o întâlnire adecvată la Colegiul Național “Vasile Lucaciu” din Baia Mare, unde au venit în ospeție literară membri ai Cenaclului de cultură „Voci eminesciene”, de la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, din urbea de pe Săsar, alături de profesoarele Monica D. Cândea și Alina Andreicuț. Amfitrioana manifestării a fost profesoara, criticul literar Daniela Sitar-Tăut. Cum a fost cinstită și Ziua Francofoniei, elevi de la cele două Colegii băimărene au tradus în limba lui Baudelaire poeme din creația poeților invitați. Scriitorii Florica Bud, Gheorghe Mihai Bârlea, Elena Cărăușan, Ștefan Jurcă, Nicolae Scheianu, Alexa Gavril Bâle. Un fel mai atractiv de a cinsti și prețui poezia, această mireasă perpetuă a unei limbi. Invitat de onoare a fost doamna Dana Buzura Gagniuc, managerul revistei de cultură „Nord Literar”. Când mi-a venit și mie rândul să povestesc ceva despre miracolul cuvintelor, am simțit că ar fi potrivit să evoc povestea unei deveniri lirice românești de excepție.

Este vorba despre poetul român Dinu Flămând, devenit un hidalgo al poeziei europene. Prietenia mea cu el a început în urmă cu o jumătate de veac, la Cluj-Napoca, pe când Dinu era la sfârșitul studiilor universitare, confirmat și ca un redutabil echinoxist. Așa am aflat că este născut în Susenii Bârgăului. Apoi în studenția mea bucureșteană l-am reîntâlnit ca redactor la revistele „Amfiteatru” și „Viața studențească”. În această calitate m-a atras colaborator la cele două publicații. A fost pentru mine o experiență poetică și publicistică de mare folos. În 1971, a fost transferat disciplinar de la Centrala cărții, pentru că a refuzat să participe la acțiunea de epurare ideologică a cărților. A fost invitat de mai multe ori la Serile de Poezie de la Desești. A făcut parte din echipa de scriitori care l-au însoțit pe Nichita Stănescu în satul de pe Valea Marei și la Săpânța.

Atunci a citit câteva poeme care prevesteau plecarea. În anul 1980 pleacă din țară și se stabilește la Paris. Lucrează la Radio France International. Steaua lui urcă pe cerul literaturii europene. Deci și a celei românești. Traduce inspirat din literaturile franceză, spaniolă, italiană, portugheză. Așa, în dreptul numelui Dinu Flămând scrie poet, eseist, diplomat, jurnalist francez originar din România, precum și comentator politic în presa românească. Dinu Flămând începe să fie recunoscut, pe plan internațional, ca unul dintre marii poeți ai Europei.

Poetul spaniol Luis Garcia Montero, actualul președinte al faimosului Institut Cervantes, îi prezenta recenta carte, apărută în Spania, Primavera en Praga (Editura Visor, 2022) în următorii termeni: „Poezia lui Dinu Flămând este o oglindă elegiacă a istoriei. Fiecare din poemele sale este ca o excavare arheologică, fiindcă poți distinge în ea, în orice clipă, toate straturile timpului care îi conferă sens. Capacitatea lui Flămând de a aduce laolaltă detaliile cotidiene exacte, cu vocea vechilor maeștri, constituie un complex proaspăt, o grădină a plăcerilor, ca la Bosh, unde toți locuitorii ei sunt cât se poate de umani, fii ai unui loc anume și ai timpului, cu toții însă victime ale timpului istoriei. Probabil acest volum este cea mai bună carte a acestui mare poet român, care este una dintre vocile esențiale ale poeziei europene contemporane.”

Același titlu, tradus deja în câteva limbi, a determinat conducerea campusului internațional “La Cite Universitaire” din Paris să-l desemneze pe poetul român oaspete de onoare al Nopților de Poezie ce se desfășoară în aceste zile în capitala Franței. Se poate și așa. Grevele pariziene nu au alungat Poezia din Cetate. În urmă cu două săptămâni, poetul român a susținut recitaluri de poezie în cinci orașe din Mexic, unde a lansat o antologie a poeziei românești contemporane. Fostul președinte al Academiei Braziliene, poetul Marco Lucchesi, pe care l-am întâlnit la Festivalul Internațional de Poezie de la Iași, scria la ediția portugheză a unui volum semnat de poetul român: „Dinu Flămând este una din vocile cele mai puternice din acest secol. El are o operă de mare anvergură, ce se înnoiește de fiecare dată. Cu radarul lui sensibil, cu timbrul său delicat și visceral. Moștenitor al marii poezii românești, limbă de frontieră, exuberantă ca limba noastră portugheză. Iată de unde vine explicația că Dinu i-a tradus pe Pessoa, Bandeira și pe Drummond, fără să piardă vigoarea acestei trinități. Pagini cu adevărat congeniale. Opera lui se prezintă suavă și contondentă. Lichidă și corporală. Ca apele unei mări interioare. O compoziție corală deschisă, fruct al unor secrete și senine armonii.”

Această întâmplare sincronică, un duplex liric Baia Mare – Paris, nu este nimic forțat, ci face parte din deschiderea spiritului liric spre lume. Înainte de întâlnirea băimăreană, am vorbit cu Dinu la Paris și s-a bucurat că suntem împreună prin vectorii Cuvântului. Da, magia unor întâlniri admirabile!