de Gheorghe Pârja
De Ziua Internațională a Poeziei, un mănunchi de
poeți maramureșeni am fost invitați la o întâlnire adecvată la Colegiul
Național “Vasile Lucaciu” din Baia Mare, unde au venit în ospeție literară
membri ai Cenaclului de cultură „Voci eminesciene”, de la Colegiul Național
„Mihai Eminescu”, din urbea de pe Săsar, alături de profesoarele Monica D.
Cândea și Alina Andreicuț. Amfitrioana manifestării a fost profesoara, criticul
literar Daniela Sitar-Tăut. Cum a fost cinstită și Ziua Francofoniei, elevi de
la cele două Colegii băimărene au tradus în limba lui Baudelaire poeme din
creația poeților invitați. Scriitorii Florica Bud, Gheorghe Mihai Bârlea, Elena
Cărăușan, Ștefan Jurcă, Nicolae Scheianu, Alexa Gavril Bâle. Un fel mai
atractiv de a cinsti și prețui poezia, această mireasă perpetuă a unei limbi.
Invitat de onoare a fost doamna Dana Buzura Gagniuc, managerul revistei de
cultură „Nord Literar”. Când mi-a venit și mie rândul să povestesc ceva despre
miracolul cuvintelor, am simțit că ar fi potrivit să evoc povestea unei
deveniri lirice românești de excepție.
Este vorba despre poetul român Dinu Flămând, devenit
un hidalgo al poeziei europene. Prietenia mea cu el a început în urmă cu o
jumătate de veac, la Cluj-Napoca, pe când Dinu era la sfârșitul studiilor
universitare, confirmat și ca un redutabil echinoxist. Așa am aflat că este
născut în Susenii Bârgăului. Apoi în studenția mea bucureșteană l-am reîntâlnit
ca redactor la revistele „Amfiteatru” și „Viața studențească”. În această
calitate m-a atras colaborator la cele două publicații. A fost pentru mine o
experiență poetică și publicistică de mare folos. În 1971, a fost transferat
disciplinar de la Centrala cărții, pentru că a refuzat să participe la acțiunea
de epurare ideologică a cărților. A fost invitat de mai multe ori la Serile de
Poezie de la Desești. A făcut parte din echipa de scriitori care l-au însoțit
pe Nichita Stănescu în satul de pe Valea Marei și la Săpânța.
Atunci a citit câteva poeme care prevesteau
plecarea. În anul 1980 pleacă din țară și se stabilește la Paris. Lucrează la
Radio France International. Steaua lui urcă pe cerul literaturii europene. Deci
și a celei românești. Traduce inspirat din literaturile franceză, spaniolă,
italiană, portugheză. Așa, în dreptul numelui Dinu Flămând scrie poet, eseist,
diplomat, jurnalist francez originar din România, precum și comentator politic
în presa românească. Dinu Flămând începe să fie recunoscut, pe plan
internațional, ca unul dintre marii poeți ai Europei.
Poetul spaniol Luis Garcia Montero, actualul
președinte al faimosului Institut Cervantes, îi prezenta recenta carte, apărută
în Spania, Primavera en Praga (Editura Visor, 2022) în următorii termeni:
„Poezia lui Dinu Flămând este o oglindă elegiacă a istoriei. Fiecare din
poemele sale este ca o excavare arheologică, fiindcă poți distinge în ea, în
orice clipă, toate straturile timpului care îi conferă sens. Capacitatea lui
Flămând de a aduce laolaltă detaliile cotidiene exacte, cu vocea vechilor
maeștri, constituie un complex proaspăt, o grădină a plăcerilor, ca la Bosh,
unde toți locuitorii ei sunt cât se poate de umani, fii ai unui loc anume și ai
timpului, cu toții însă victime ale timpului istoriei. Probabil acest volum
este cea mai bună carte a acestui mare poet român, care este una dintre vocile
esențiale ale poeziei europene contemporane.”
Același titlu, tradus deja în câteva limbi, a
determinat conducerea campusului internațional “La Cite Universitaire” din
Paris să-l desemneze pe poetul român oaspete de onoare al Nopților de Poezie ce
se desfășoară în aceste zile în capitala Franței. Se poate și așa. Grevele
pariziene nu au alungat Poezia din Cetate. În urmă cu două săptămâni, poetul
român a susținut recitaluri de poezie în cinci orașe din Mexic, unde a lansat o
antologie a poeziei românești contemporane. Fostul președinte al Academiei
Braziliene, poetul Marco Lucchesi, pe care l-am întâlnit la Festivalul
Internațional de Poezie de la Iași, scria la ediția portugheză a unui volum
semnat de poetul român: „Dinu Flămând este una din vocile cele mai puternice
din acest secol. El are o operă de mare anvergură, ce se înnoiește de fiecare
dată. Cu radarul lui sensibil, cu timbrul său delicat și visceral. Moștenitor
al marii poezii românești, limbă de frontieră, exuberantă ca limba noastră
portugheză. Iată de unde vine explicația că Dinu i-a tradus pe Pessoa, Bandeira
și pe Drummond, fără să piardă vigoarea acestei trinități. Pagini cu adevărat
congeniale. Opera lui se prezintă suavă și contondentă. Lichidă și corporală.
Ca apele unei mări interioare. O compoziție corală deschisă, fruct al unor
secrete și senine armonii.”
Această întâmplare sincronică, un duplex liric Baia
Mare – Paris, nu este nimic forțat, ci face parte din deschiderea spiritului
liric spre lume. Înainte de întâlnirea băimăreană, am vorbit cu Dinu la Paris
și s-a bucurat că suntem împreună prin vectorii Cuvântului. Da, magia unor
întâlniri admirabile!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu