Se afișează postările cu eticheta George Coşbuc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta George Coşbuc. Afișați toate postările

miercuri, 24 aprilie 2019

Minutul de poezie - George Coşbuc



La Paşti 

Prin pomi e ciripit si cânt,
Văzduhu-i plin de-un roşu soare
Şi sălciile-n alba floare-
E pace-n cer şi pe pământ.
Răsuflul cald al primăverii
Adus-a zilele-nvierii.

Şi cât e de frumos în sat!
Creştinii vin tăcuţi în vale
Şi doi de se-ntâlnesc în cale
Îşi zic:Hristos a înviat!
Şi râde-atâta sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare.

Pe deal se suie-ncetişor
Nevaste tinere şi fete,
Bătrâni cu iarna vieţii-n plete;
Şi-ncet, în urma tuturor,
Vezi şovăind câte-o bătrână
Cu micul ei nepot de mână.

luni, 7 mai 2018

“Nimeni, afara de Dumnezeu si de noi insine, nu e stapan pe soarta romanilor”

George Coşbuc (n. 20 septembrie 1866, satul Hordou din Districtul Năsăud, comitatul Bistriţa-Năsăud, azi, comuna Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud; d. 9 mai 1918, Bucureşti) a fost un poet, critic literar şi traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.



„Neamul nostru, unit fiind, s-a deşteptat tot mai mult, a prins puteri din an în an tot mai temeinice şi se simţea tot mai în stare să fie volnic pe soarta lui. Domnia statornică ne-a adus o oaste statornică; şi astfel, bizuindu-ne pe trăinicia neamului, pe Domn şi pe oaste, la 1877, când s-au încurcat turcii iarăşi în război cu ruşii, neamul românesc s-a simţit tare, îndeajuns ca să scuture jugul robiei turceşti. Şi ca să dovedim că suntem vrednici de libertate, am trimes oştirile noastre peste Dunăre, să se măsoare cu turcii. 
Războiul acesta a fost cea mai bărbătească încordare a neamului nostru, a neamului întreg.
Am biruit pe turci; am dovedit lumii vrednicia noastră în zilele de primejdie mare şi de-atunci suntem liberi, stăpâni pe ţară şi pe faptele noastre.
Nici turcul, nici rusul, nici nimeni din lumea asta nu se mai poate amesteca în trebile ţării noastre; nimeni, afară de Dumnezeu şi de noi înşine, nu e stăpân pe soarta românilor.”

COROANA DE OŢEL
din volumul
POVESTEA UNEI COROANE DE OŢEL
GEORGE COŞBUC
Editura “GRAI ŞI SUFLET – CULTURA NAŢIONALĂ “
Bucureşti, 1992


Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară  în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

vineri, 11 august 2017

Minutul de poezie - Daniel Mureşan

GEORGE COŞBUC

E senin, priviţi tot mai sus,
în Câmpia noastră şi oriunde
trăiesc români,
e vrerea scrisă de neam,
Zamfira şi toate miresele cu el sunt mai
frumoase.
Ce-ar fi tot ce-i minunat,
splendoarea?
E dragostea curată!
harul lui George cântat,
plăcut grăunte cu grăunte
în graiul tău,
podoabă pusă în gura mulţimii,
născută să fie altarul poeziei.
Veghează scânteia stelară nopţile
de vară,
se înalţă doinele, tinerii plătesc
cu viaţa-n războaie
să-şi mai audă slobod glasul,
oglinzile arată tinerele
cu flori la ureche,
numai buchete, lasă învăţătura
ţesută-n privaţiuni,
priviţi buchetele de fete !
Pentru sanctuar se scula
noapte de noapte,
îşi ţinea sufletul în loc
să se verse în noroc,
dorul pâinii era purtat
pe toate ogoarele.
Nu lăsaţi zestrea noastră,
a copiilor noştri
vitregiilor sorţii !