Poveste de iarnă

        Era o seara linistita de Decembrie. Era ziua de dinaintea Craciunului. Toata ziua, cerul gri nu lasase soarele sa priveasca pamantul acoperit de plapuma rece a iernii.

Crivatul aprig se joaca prin vazduh cu norii grei de zapada, conturandu-le forme nastrusnice.Fulgii de nea se rotesc ametitor intr-o hora argintie,chemandu-ne parca sa ne alaturam lor in acest dans minunat.O plapuma alba si rece acoperise pamantul negru.

La noi in casa forfota mare,mama facea din greu cozonaci,iar eu impreuna cu tata impodobeam bradul cu mii de luminite cu forme si culori diferite foarte frumoase.Deodata se auzi un clinchet de clopotel si glasuri vesele de copii….erau colindatorii care vin in fiecare an cu colinde pentru a vesti nasterea Mantuitorului. Am terminat de impodobit bradul si am plecat si eu la colindat. Se lasa seara, luna se ridica eleganta ca o regina peste casele acoperite de zapada pufoasa abia asternuta si cu o suflare parca arunca bucati cristaline dintr-o oglinda,facand zapada foarte sclipitoare.Cerul era plin de stele luminoase care parca asteptau si ele venirea mosului.

Spre dimineata vraja noptii isi pierde farmecul , iar o  perdea de ceata se iveste. Peste putin timp, batranul soare isi ridica minunatele raze stralucitoare  de dupa case..

In casa mea era liniste, doar instalatia bradului se auzea, eu ma gandeam la ce oare mi-a adus mosul si asteptam nerabdatoare sa aud vocea mamei strigandu-ma pentru a vedea cadourile mult asteptate.

Nu peste mult timp se auzi usa, era mama, bucuroasa am intrebat-o daca mosul a venit si la noi. Aceasta raspunse ca da,  iar eu am sarit bucuroasa la brad si m-am bucurat de cadourile primite impreuna cu familia.

Dupa-amiaza am iesit afara impreuna cu tata si am facut un om mare de zapada. I-am dat numele ,,CRAIASA FULGILOR DE NEA” deoarece era facuta din mii si mii de fulgi stralucitori. Ne-am distrat de minune.

Spre seara am cinat in familie cu rudele si am sarbatorit venirea mosului.

A fost un Craciun de neuitat !

                                              POP PAULA IOANA

             CLASA A-IV-A  SCOALA GIMNAZIALA MIRESU MARE

          PROFESOR PENTRU INVATAMANT PRIMAR DRAGOS GELU

Poveste de iarnă

   Într-o dimineaţă m-am trezit şi am observat că afară ningea cu fulgi mari. Am fugit repede la părinţi în dormitor şi le-am spus că afară a sosit iarna cu adevărat. Tatăl meu a plecat afară să cureţe zăpada din curte, iar eu repede am plecat cu sania la deal. Acolo erau mulţi copii care se bucurau, ca şi mine, de prima zăpadă serioasă din acest an.

        Bucuria noastră a fost mare. Unii dintre noi au propus să ne bulgărim, alţii să facem oameni de zăpadă, nu mai ştiam ce să facem de bucurie. Nu ne păsa că ne udăm pe haine, la picioare, că frigul începe să ne pătrundă sau că foamea ne trimite spre casele noastre. Eram prea bucuroşi!

         Totuşi, într-o vreme ne-am îndreptat spre case, cu gândul că şi după-amiază ne vom întâlni tot acolo la săniuş. M-am întâlnit cu tata, care a fost trimis după mine de mama, gândindu-se că o să-mi fie frig sau foame.

        Baba Iarna a venit la timp în satul meu, cu zăpadă bună pentru jocurile noastre. O iubim şi dorim să fim sănătoşi să ne bucurăm de ea în fiecare an.

                                                                                  Darius Pop

                                                                                  Clasa a IV-a

                                                                                  Şcoala Gimnazială Mireşu Mare

                                                                                  Coordonator prof. Gelu Dragoş