Ziua Armatei din anul care precede Centenarul nu a mai avut
strălucirea de altădată. Preşedintele României nu a mers la Carei, pentru că nu
este an electoral. Parlamentarii au preferat să o sărbătorească prin muncă. A
fost o zi plină şi la CSM. La guvern nu s-a muncit. Pentru că premierul l-a
însoţit pe preşedintele Camerei Deputaţilor la Carei. Alături de Liviu Dragnea
şi Mihai Tudose a primit onorul în faţa monumentului ostaşilor români şi Viorel
Fifor. Nu i-a fost dat senatorului de Satu Mare, Gabriel Leş să primească
onorul alături de cel de-al treilea om în stat pentru că în urmă cu o sută de
zile a plecat din funcţia de ministru al Apărării odată cu fostul premier Sorin
Grindeanu.
25 Octombrie face din judeţul Satu Mare punctul cel mai
fierbinte al Zilei Armatei Române. Cu o formulă consacrată, Careiul a devenit
simbolul eliberării ultimei brazde de pământ românesc. Punctul de
frontieră putea fi trecut mai devreme,
însă şi atunci se purtau simbolurile: 25 octombrie era ziua de naştere a
regelui Mihai. Armata a dorit să-i facă Majestăţii Sale un cadou de ziua de
naştere.
Nu i-a fost dat, ca
şef de stat, regelui Mihai să fie la Carei în ziua de 25 Octombrie nici la
împlinirea unui an de la eliberare, în 1945, nici în 1946 şi cu atât mai puţin
în 1947.
Regimul comunist a preluat din mers simbolul eliberării
ultimei brazde de pământ şi la mijlocul anilor ’60 s-a ridicat la Carei
monumentul realizat de Vida Geza. Este una dintre cele mai reuşite lucrări ale
sculptorului maramureşan.
Este greu de imaginat cum s-ar desfăşura manifestările
grandioase organizate de Ziua Armatei, mai ales cele la care participă
preşedintele ţării. Monumentul în sine este o provocare grandioasă a istoriei.
Ca monumentalitate, concurează operele de gen. Ca amplasament, deşi aflat în
umbra castelului Karolyi, rezistă unei competiţii având în vedere semnificaţia
lui. Că nu este pus în valoare ca operă de artă este cât se poate de adevărat.
Dar acest impediment este trecut cu vederea atâta vreme cât nu face parte
dintr-un complex arhitectonic dedicat.
Un proiect de acest
gen se impune deja în Carei, cea mai vizitată localitate din judeţul Satu Mare,
datorită modului în care se prezintă Castelul Karolyi, şi în general pentru
impresia pe care o lasă turiştilor.
Spre deosebire de Satu Mare, de Negreşti, Tăşnad sau Ardud,
municipiul Carei are prima şansă de a se transforma efectiv într-un loc al diversităţii
culturale. Trebuie ţinută însă ştacheta foarte sus pentru că ameninţarea
kitsch-ului este o realitate.
Nu ştiu în ce măsură înţelege ministerul Apărării că are
datoria de a susţine oraşul care simbolizează Ziua Armatei. Sărbătorile vin şi
trec, iar între ele nu se întâmplă nimic. La fel se întâmplă peste tot în ţară.
Oficialităţile centrale îşi aduc aminte de locurile cu valoare de simbol doar
în preajma unor sărbători, a unor comemorări pe care le exploatează electoral.
Preşedintele Klaus Iohannis în cuvântul său a pomenit de
Centenar, dar foarte vag. Cu ocazia Centenarului merită să se facă o analiză a
patrimoniului, a personalităţilor istorice şi culturale care şi-au pus amprenta
pe istoria celor o sută de ani care s-au scurs de la sfârşitul Primului Război
Mondial. Încă nu se simte deloc niciun freamăt deosebit. Mai mult, parcă totul
este mai şters, mai lipsit de strălucire. Nici Ziua Armatei nu a mai avut
strălucirea de altădată. Aşa sunt vremurile.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei de Satu Mare
