Poesis - Adrian PĂUNESCU

Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Noi în cel dintâi război

am ajuns prin moarte noi,

Doamne, ocroteşte-i pe Români,

am dat sânge şi sudoare

pentru România Mare,

Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Am dat viaţă şi soldaţi,

pentru-o patrie de fraţi,

am dat fapta, am dat zisa

de la Nistru pân-la Tisa.

Dar pe urmă-n patruzeci,

anul marii făr-delegi,

două fiare ne-au muşcat

Ultimatum şi Diktat.

Biata lume nu ştia

că-ntr-o zi la Moscova

au semnat un pact neghiob

Molotov şi Ribbentrop.

Iar fascismul mondial

ne-a luat parte din Ardeal,

şi lui Horthy i l-a dat,

fi-le-ar numele spurcat.

Stalin cu teroarea sa

ne-a luat Basarabia

şi cu Hitler în acord

Bucovina de la nord.

Cei mai răi tâlhari ne-au frânt,

ne-au luat ţară şi pământ,

nimenea n-a auzit

plânsul nostru răstignit.

Astfel am intrat şi noi

în al doilea război,

haideţi, dom-ne Mareşal

în Moldova şi-n Ardeal.

Noi de dor de noi luptam

pentru ţară, pentru neam,

pentru vechile hotare,

pentru România Mare.

Şi-am pierdut şi-am fost răpuşi

şi-am fost ocupaţi de ruşi,

aliaţii au tăcut,

Stalin a făcut ce-a vrut.

Şi-am murit de mii de ori

s-avem iarăşi Trei Culori,

şi-am plătit cât nu se poate

sfânta noastră libertate.

Ţara-i mică vremea grea,

ce-o mai fi om mai vedea,

Doamne, ocroteşte-i pe Români,

de uitat nu vom uita

ţara noastră cum e ea,

Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Cât o fi român – român,

pruncul va primi la sân

adevăru-adevărat

despre tot ce s-a-ntâmplat.

Ţine minte fiul meu,

că există Dumnezeu,

uite cum a fost şi cum va fi,

şi un jurământ te leagă,

ţara noastră nu-i întreagă

însă asta doar până-ntr-o zi.

Când vei fi şi tu bărbat,

să te simţi mereu soldat,

Doamne, ocroteşte-i pe Români,

pentru vechile hotare,

pentru România Mare,

Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Iancu la Ţebea

Ce veşti mai aveţi voi români despre Iancu

Să spună ce ştiu toţi acei care ştiu,

Ce veşti să avem, suntem oastea lui Iancu

La Ţebea, la Ţebea, eroul e viu.

Eroul ne cheamă, ne cheamă la Ţebea

Al nostru frumos, pătimit crăişor,

Aici ne rugăm pentru Iancu, la Ţebea,

Roş, galben, albastru – altar tricolor.

Popor românesc, nu uita niciodată

Că nu eşti urmaş de fricoşi şi bastarzi,

La tine acasă cât faci ochii roată

De dragul eroilor veşnic să arzi.

La Ţebea foşnesc româneşte gorunii

Şi-ntreg calendarul se-aude pe drum

Şi clopote fierb untdelemnul furtunii

La Ţebea, la Ţebea, la Ţebea acum.

Şi nu e român omul care în viaţă

O dată măcar, într-un ceas minunat,

Pe sine privindu-se parcă în faţă

Lui Iancu Avram nu i s-a închinat.

Tu, Iancule sfânt, ne-ai purtat idealul

La Ţebea venim, fiii tăi te cinstesc,

Lui Iancu-nchinare, trăiască Ardealul,

Trăiască întregul popor românesc.

Bocetul lui Ion cel fără mormânt

Ioane, Ioane, Ioane, Ioane,

Ai murit ca milioane,

Gloanţe trupul tău l-au frânt,

Ioane, fără de mormânt.

Ioane, ai murit soldat,

Unde te-or fi îngropat,

Că-ţi rămase ţara oarbă

Să întrebe-un fir de iarbă.

Unde-i Ion, copilul meu

Care m-a iubit mereu,

Care nu s-a dus cu duşii,

Care s-a bătut cu ruşii.

Cine să răspundă, cine,

Ţării tale nu-i fu bine,

C-au venit oştiri străine

Precum noaptea nopţii vine.

Ne-au scos morţii din morminte,

Ne-au distrus biserici sfinte,

Şi apoi ne-au dat pe noi

Cu un secol inapoi.

Şi în tine, Ioane dragă,

Au pus potera să tragă,

Tu te-ai stins netemător

Şi privind în ochii lor.

I-ai iertat c-un ultim gest

Pe călăii tăi din est,

I-ai privit în ochi curat

Şi i-ai binecuvântat.

Ei mureau de frica ta,

Arma-n mâini le tremura,

Ioane, fără de stăpân,

Ioane, Mareşal Român.

Ioane, comandant de oşti,

Ca să nu ne mai cunoşti,

I-au dat ţării altă haină

Şi-au falsificat-o-n taină.

Şi pe tine te-au ascuns,

Ioane, fără de răspuns,

Să nu ai lăcaş de moarte,

Să ne fii mereu departe.

Jalea ţării noastre lungă

Pururea să nu te-ajungă,

Jalea noastră fără vreme,

Pururea să nu te cheme.

Hărţile să nu vorbească

Despre harta românească,

Nimenea să nu te ştie,

Ioane, fără bucurie.

Uite vremea cum mai trece,

Vine ceasul doisprezece,

Iarăşi cântă-n steaguri cuci,

Neamul tău e la răscruci.

Numele ţi-l spunem iar

Pe când orice calendar

Simte paza umbrei tale,

Mareşale, Mareşale.

Nu ni-i fapta cât ni-i zisa,

Dar istoria, proscrisa,

Iarăşi adevăr promis-a

De la Nistru pân-la Tisa.

Să te căutăm adânc,

Cu toţi ochii ce te plâng,

Cu-nviindele plutoane,

Unde ţi-e mormântul, Ioane.

Ioane, fără de mormânt,

Urci în calendar ca sfânt,

Cazi în noi ca un părinte

Şi ca roua pe morminte.

Toate rănile ne dor

Ca soldat şi ca popor,

Dacă tu te stingi de dor

În mormânt rătăcitor.

Uite vremea cum mai trece,

Vine ceasul doisprezece,

Nu putem continua

Fără de Măria Ta.

Nu dorim decât atât,

Să aflăm numaidecât

Unde ţi-e mormântul, Ioane,

Într-atâtea milioane.

Vrem să-ţi punem flori pe el

Şi umbruţă de drapel,

Să dormi, Ioane, liniştit,

Neamul tău nu a murit.

Dacă vrei şi dacă poţi,

Să ne ierţi cumva pe toţi,

Să ne ierţi cu crezământ,

Ioane, fără de mormânt.