1.Într-o economie de
piaţă toate lucrurile au preţ, deşi atât de multe dintre ele n-au nici o
valoare;
2.Ce de lucruri
pentru îngrijirea trupului! Şi când te gândeşti că sufletului i se dă atât de
puţină atenţie, cu toate că numai el poate să-l facă pe om cu adevărat fericit;
3.Bogăţia este pentru
om ca roua: umezeşte corola plăcerii, dar niciodată nu ajunge la rădăcina
fericirii;
4.Pe oameni mai
degrabă îi apropie deosebirile decât asemănările dintre ei;
5.De-abia după ce se ating,
inimile simt cât sunt de departe una de alta;
6.Fiecare femeie îşi
arată dragostea în felul ei şi ura în felul speciei;
7.Inimile prea
înfierbântate de dragoste se răcoresc cu ură;
8.Atâţia oameni se
simt pregătiţi să iubească întreaga omenire, deşi le este peste puteri să uite
nişte biete afronturi;
9.Adevărul divin este
cuprins în cuvintele: „Iubesc, deci exist”. Cât s-ar mai simplifica această
lume dacă oamenii ar urma calea arătată de reciproca adevărului de mai sus:
„Exist, deci iubesc”!;
10.Atât de multe vrea omul de la viitor, încât uită că este
captiv în cuşca prezentului. Iar când ajunge să înţeleagă acest lucru, el nu
mai are nici prezent, nici viitor;
11.Abia când şi-a irosit întreaga sănătate alergând după
lucruri pieritoare, omul realizează zădărnicia unei astfel de vieţi, şi atunci
ar dori ca întreaga agoniseală să o dea în schimbul a ceea ce-i iremediabil
pierdut. Căci ce bucurie îl mai poate încerca pe agonisitorul imobilizat
într-un pat de aur?;
12.Mai bine nepăsare decât o dragoste hrănită cu trufie;
13.Înmulţirea
oamenilor fără inimă este principala cauză a tot mai frecventelor boli
cardiovasculare;
14.Cum deosebeşti un om inimos de unul fără inimă? Prin
aceea că, ajunşi amândoi în cloaca vieţii, primul va fi în mare grabă tras la
fund, pe când celălalt va pluti la suprafaţă printre gunoaie;
15.Trist lucru să-ţi aminteşti că ai inimă de-abia când
începi să trăieşti din amintiri;
16.Reamintirea – o amintire salvată de la moarte printr-un
încântător capriciu al memoriei;
17.Bârfa – arta aflării în treabă la oamenii fără frică de
Dumnezeu, dar cu mare frică de gura lumii;
18.Femeile cochete devin credincioase de-abia după ce
necredinţele lor ajung notorii;
19.Femeia frumoasă este delicioasă când are mintea scurtă,
este încântătoare când n-are inimă şi este de-a dreptul irezistibilă când
posedă ambele însuşiri;
20.Aidoma florilor, femeile frumoase şi elegante îşi
etalează culorile şi parfumurile spre desfătarea cunoscătorilor, dar refuză cu
îndârjire să fie culese şi aşezate în glastră înainte de venirea toamnei;
21.Cu cât femeile frumoase au mai puţini bani, cu atât
dorinţa lor de-a cheltui este mai aprigă;
22.Viaţa unei femei cuprinde trei perioade: a)Perioada de
creştere sau afirmare în lume, când ea se vrea nevinovată; b)Perioada de
stagnare, când ea ţine morţiş să fie văzută ca o femeie cinstită, în căutarea
unei partide avantajoase; c)Perioada de declin, când nu mai are nimic de
pierdut ci numai de câştigat prin poza unei femei cucernice;
23.Vai de oamenii care conjugă ca pe apă verbul „a lua” la
toate timpurile, dar care au uitat conjugarea verbului „a da” până şi la timpul
prezent;
24.Un guvern este considerat acceptabil atunci când ia de la
toţi cetăţenii pentru a le da unora şi este considerat detestabil atunci când
insistă să ia numai de la unii pentru a le da tuturor;
25.Guvernul este organul prisoselnic grefat de politică pe
trupul unei societăţi, care pe urmă face tot ce-i stă în puteri ca să-l stoarcă
de vlagă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu