marți, 6 mai 2014

Salut trecut - 6 mai 1994 - Este inaugurat tunelul de sub Canalul Manecii

Intr-o zi de 6 mai, in 1994, era inaugurat tunelului de sub Canalul Manecii, considerat de experti "lucrarea secolului". Eurotunelul, cu o lungime de 50 de km, situat la o adancime cuprinsa intre 25 si 45 de metri sub fundul marii, a costat 10 miliarde de lire sterline. Ideea acestui tunel dateaza din anul 1875, cand s-au inceput la Sangate sapaturile, fiind mai tarziu (1882) abandonate. Tunelul actual a fost construit intre anii 1987 si 1994, in cooperare de guvernele Regatului Unit si Frantei. Tunelul Canalului Manecii (in engleza Channel Tunnel, "Tunelul Canalului", in franceza Tunnel sous la Manche, "Tunelul pe sub Canalul Manecii") este un tunel feroviar submarin, lung de 50 km, care leaga vestul Frantei cu sud-estul Angliei, pe sub Canalul Manecii. Tunelul a fost construit in cooperare de guvernele Regatului Unit si Frantei. Este al doilea tunel feroviar ca lungime din lume, depasit fiind doar de tunelul japonez Seikan. Traversarea masinilor, autocarelor, motocicletelor si camioanelor este asigurata de navete feroviare si dureaza aproximativ 35 de minute de la peron la peron. Sapat in stratul de creta albastra, la o adancime medie de 40 m sub fundul marii (107,3 m adancime maxima), tunelul este format de fapt din 3 galerii: doua tunele feroviare, cate unul pentru fiecare sens, cu un diametru util de 7,6 m si o galerie de serviciu lata de 4,8 m, prin care circula vehicule speciale. Galeriile britanica si franceza, care fusesera sapate cu ajutorul masuratorilor cu laser, s-au intalnit prima data pe 30 octombrie 1990, printr-o mica gaura in galeria de serviciu. Diferenta intre centrul celor doua tunele era de doar 358 mm orizontal si 58 mm vertical. Cand cele doua tunele au fost unite complet, pe 1 decembrie 1990, a fost prima data in ultimii 8.500 de ani cand se putea merge pe uscat intre Anglia si Franta. Tunelul a fost inaugurat oficial de catre Regina Elisabeta a II-a si presedintele francez François Mitterrand in cadrul unei ceremonii in Calais pe 6 mai 1994.
  

                                                                                              I.I. Dragos

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu